{"id":12284,"date":"2012-06-21T17:26:42","date_gmt":"2012-06-21T15:26:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12284"},"modified":"2012-06-21T17:26:54","modified_gmt":"2012-06-21T15:26:54","slug":"geneza-dupa-cain","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/geneza-dupa-cain\/","title":{"rendered":"Geneza dupa Cain"},"content":{"rendered":"

Jos\u00e9 Saramago, Cain<\/em>, traducere de Simina Popa, Iasi, Editura Polirom, 2012.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Spre deosebire de alte scrieri ale lui Jos\u00e9 Saramago, cum ar fi \u201eOrbirea\u201c (1995) sau \u201ePluta de piatra\u201c (1986), romanul aparut \u00een anul 2009 si intitulat, semnificativ, \u201eCain\u201c, nu se remarca printr-o originalitate debordanta din punct de vedere tematic, ci se \u00eenscrie \u00een lunga si stralucita traditie a textelor care repovestesc \u2013 si, fara \u00eendoiala, reconfigureaza prin noi si, adesea, nebanuite semnificatii \u2013 anumite episoade biblice. Iar daca John Milton sau, mai recent, Thomas Mann reimaginau contextul si detaliile unor \u00eent\u00e2mplari relatate \u00een Biblie, Jos\u00e9 Saramago \u00eensusi, \u00een romanul \u201eEvanghelia dupa Isus Cristos\u201c (1991), elaboreaza un discurs considerat de unii provocator, ironic, amar si inteligent, iar de altii o blasfemie, dar care straluceste (fapt recunoscut chiar de catre detractori!) prin originalitate si verva narativa. \u00cen aceeasi linie se \u00eenscrie \u201eCain\u201c, g\u00e2ndit, cel putin la un anumit nivel, si ca o naratiune aflata \u00een legatura, din punct de vedere tematic si stilistic, cu \u201eevanghelia\u201c publicata anterior. <\/strong><\/em>
\nLipsit de majoritatea semnelor de punctuatie, cu exceptia punctului si a virgulei, fara majuscule la \u00eenceputul numelor proprii (majusculele sunt utilizate doar pentru a marca replicile personajelor), cu paragrafe si fraze lungi tinz\u00e2nd, uneori, sa accentueze efectul de confuzie (altfel foarte bine controlata!) pe care cititorii mai putin obisnuiti cu stilul scriitorului portughez l-ar putea resimti, \u201eCain\u201c merge, asadar, pe linia impusa de cartile anterioare ale lui Saramago. Doar ironia este, de la bun \u00eenceput, mai accentuata: \u201eAtunci c\u00e2nd domnul, cunoscut si ca dumnezeu, si-a dat seama ca adam si eva, perfecti \u00een toate c\u00e2te lasau sa se vada, nu scoteau nici o vorba, nu enuntau nici macar un sunet, fie el c\u00e2t de primitiv, n-a avut \u00eencotro dec\u00e2t sa se supere pe sine \u00eensusi, din moment ce nu mai era nimeni altcineva \u00een gradina edenului pe care sa poata da vina pentru grava omisiune.\u201c Pornind de la aceasta situatie, Saramago construieste o fictiune menita a aborda, implicit, marea tema a \u00eentregii sale opere, si anume conditia umana si a oferi nu raspunsuri, ci noi pretexte pentru o profunda meditatie asupra acesteia, dar si asupra marilor dileme cu care omul a fost silit sa se confrunte dintotdeauna. Pentru a ajunge la acest deziderat, scriitorul modifica, asa cum era de asteptat, datele consacrate: astfel, dupa ce gusta din fructul oprit, Adam si Eva sunt izgoniti din Paradis, iar copiii lor, Cain si Abel, se vor afla, de la bun \u00eenceput, \u00eentr-o surda competitie pentru a se bucura de aprecierea divina. Dar, cum jertfele lui Cain nu sunt niciodata bine primite de Dumnezeu, spre deosebire de cele ale lui Abel, Cain \u00eesi ucide fratele, urm\u00e2nd sa dea socoteala pentru fapta sa \u00een fata Domnului. Iar daca, p\u00e2na aici, \u00eent\u00e2mplarile relatate au fost mai mult sau mai putin stiute, de acum \u00eencolo, Saramago schimba drastic datele discursului sau. Caci \u00een Biblie, ultima data c\u00e2nd este mentionat numele lui Cain se vorbeste de plecarea sa (\u201eSi s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit \u00een tinutul Nod, la rasarit de Eden\u201c) si despre cetatea Enoh, pe care acesta ar fi \u00eentemeiat-o. Pe c\u00e2nd, \u00een romanul de fata al laureatului portughez al Premiului Nobel pentru Literatura, existenta lui Cain este urmarita cu mare atentie \u00een continuare. El va rataci fara odihna de-a lungul si de-a latul pam\u00e2ntului, purt\u00e2nd pe frunte semnul divin menit a-i opri pe oameni de a-l ucide, pentru ca, \u00een acest fel, sa duca mereu cu sine sentimentul vinovatiei pentru crima comisa. Dar mai ales va cunoaste si va intra \u00een legatura cu numeroase personaje biblice, de la Lilith la Avraam cel gata sa-l sacrifice pe fiul sau, Isaac, pentru a face voia Domnului, si va ajunge \u00een orasele blestemate Sodoma si Gomora, va urca apoi pe muntele Sinai si, finalmente, se va \u00eembarca pe arca lui Noe. \u00cen tot acest timp, nu va ezita nici o clipa sa discute \u00een contradictoriu cu Dumnezeu, ba chiar sa-l provoace pe acesta, pun\u00e2ndu-i la \u00eendoiala nu doar puterea, ci mai cu seama capacitatea de a lua deciziile corecte pentru oamenii pe care \u00eei crease. Acuzatiile lui Cain sunt numeroase, dar ele \u00eencep, desigur, cu\u00a0 cea de discriminare, formulata de timpuriu: \u201eeu mi-as fi dat viata pentru el, daca nu mi-ai fi distrus-o tu pe a mea, Am vrut sa te pun la \u00eecnercare, Si cine esti tu sa pui la \u00eencercare ceea ce tu \u00eensuti ai creat, Sunt stap\u00e2nul si suveranul tuturor lucrurilor, Si tuturor fiintelor, vei spune, dar nu si al meu si al libertatii mele, Libertate ca sa ucizi, Asa cum si tu ai fost liber sa ma lasi sa-l ucid pe abel, c\u00e2nd statea \u00een puterea ta sa ma \u00eempiedici.\u201c
\n\u00cen ciuda numeroaselor amanunte aparent socante din acest roman, Saramago porneste, subtextual, de la o serie de sugestii pe care le identifica \u00een opera unor mari \u00eenaintasi, a caror influenta asupra propriului discurs nu doar ca o recunoaste, ci o si subliniaza el \u00eensusi. \u00cen primul r\u00e2nd, aceea a Sf\u00e2ntului Augustin, cel care amintea, \u00een \u201eDe civitate Dei\u201c, episodul biblic al uciderii lui Abel de catre Cain. Apoi, nu putem uita de Samuel Beckett, pe care Saramago \u00eel citeste mereu, dialogurile lui Vladimir si Estragon din \u201eAstept\u00e2ndu-l pe Godot\u201c cu privire la posibilele nume adevarate ale lui Pozzo fiind, cu siguranta, cea mai buna dovada \u00een acest sens. \u00censa nici scrierile contemporanilor nu sunt ignorate, cartea de fata trimit\u00e2nd, pe alocuri, la \u201eTestamentul lui Cain\u201c, romanul din 1963 al suedezului Lars Gyllensten, dar si la \u201eKane and Abel\u201c (1979), de Jeffrey Archer. Numai ca Saramago se individualizeaza \u00eentre toti acestia nu doar prin \u00eendrazneala pe care o are fata de textul \/ contextul biblic, ci si prin profundul respect fata de puterea \u00eentemeietoare a fictiunii nou create. Iar capacitatea discursului literar de a \u00eentemeia o noua lume, fie ea si doar una de din cuvinte este evaluata, \u00een romanul Cain, \u00een toate dimensiunile si semnificatiile sale. Personajele biblice se transforma \u00een personaje strict literare, Dumnezeu devine un tiran mereu pornit pe fapte razbunatoare, Cain pare desprins din traditia prozei picaresti, Adam e un barbat ezitant si usor influentabil, iar Eva o femeie cu mintea ascutita si cu limba la fel, chiar daca, nu o data, Saramago o ironizeaza tocmai pentru asta: \u201eApoi, creatorul se \u00eentoarse catre femeie, Si pe tine cum te cheama, Sunt eva, doamne, prima doamna, raspunse ea fara rost, din moment ce nu mai era alta.\u201c
\nTonul romanului (ultimul pe care autorul l-a publicat) aduce, pe alocuri, cu cel al lui Mark Twain, iar simpatia pe care Saramago o arata lui Cain e dincolo de orice \u00eendoiala, accentele comice sau sarcastice nereusind sa diminueze, \u00eensa, sensul profund pe care \u00eel are romanul. Fara \u00eendoiala, perspectiva diferita si viziunea complet anticanonica pe care scriitorul o aduce a fost pusa \u00een legatura cu strategiile narative si cu stilul din \u201eEvanghelia dupa Isus Cristos\u201c, fapt evident mai cu seama daca tinem seama ca si aici domina punctul de vedere al lui Cain asupra evenimentelor, multe dintre acestea fiind, dupa relatarea lor propriu-zisa, explicate sau interpretate de protagonistul \u00eensusi. Efectul de ansamblu este adesea comic, \u00eensa cartea nu se transforma niciodata \u00een simpla farsa, parodia fiind doar unul \u2013 si cel mai evident \u2013 nivel al textului lui Saramago. Caci complicatele parabole pe care le construieste autorul depasesc alegorismul facil, aduc\u00e2nd, chiar daca indirect, \u00een prim plan, probleme morale si de constiinta, legate de libertatea alegerii sau de cea de expresie, de predestinare ori de viziune. Limbajul este adesea colocvial, Twain fiind, si \u00een aceasta privinta, maestrul indiscutabil, \u00eensa luciditatea, amaraciunea si scepticismul se \u00eentrevad dincolo de linia stricta a conflictului sau de verva cu care sunt relatate \u00eent\u00e2mplarile prin care trec personajele. Sugestia \u2013 sau cel putin una dintre sugestiile! \u2013 textului de fata e ca \u00eentreaga istorie a umanitatii este, \u00eentr-un anumit sens, si o istorie a ne\u00eentelegerilor cu divinitatea ori a interpretarii gresite de catre om a planului divin, c\u00e2ta vreme \u00eentre uman si divin va exista \u00eentotdeauna un marcat antagonism.
\nCain devine, astfel, ca personaj al romanului lui Jos\u00e9 Saramago, un adevarat \u201eEveryman\u201c, figura generica si expresie privilegiata a umanitatii oropsite si ne\u00eentelese de creatorul sau. Si, dincolo de \u00eenaltele porunci sau comandamente biblice, va fi silit, asemenea oricarui om, sa rezolve problemele cele mai acute ale existentei de zi cu zi: hrana, adapostul, hainele. Nu e de mirare, deci, ca noul Cain va ajunge sa vorbeasca si sa se comporte asemenea unui \u201erazvratit\u201c (de altfel aceasta e chiar eticheta pe care Dumnezeu i-o pune \u00eenca din primele pagini ale cartii lui Saramago) si sa se revolte \u00eempotriva poruncilor ori mesajelor divine. Dialogul tensionat adesea al celor doi devine, deci, veritabila confruntare de idei, Cain neezit\u00e2nd sa utilizeze argumente de st\u00e2nga \u00een sustinerea opiniilor sau faptelor sale. Cititorul trebuie, prin urmare, sa-si asume rolul de spectator al acestei dispute, \u00eensa sa se si angajeze activ \u00een decodificarea sensurilor unui text polemic si critic, parodic si serios deopotriva, sceptic si plin de seriozitate, dar afirm\u00e2nd, privit \u00een ansamblu, capacitatea de a rezista a fiintei umane, de a se ridica deasupra dificultatilor si de a da un sens nou destinului propriu. Jos\u00e9 Saramago \u00eensusi ne apare, asadar, ca autor al acestui text, nu at\u00e2t ca \u201eo parte esentiala a canonului occidental\u201c, asa cum \u00eel numea Harold Bloom, ci mai degraba ca un mare creator doritor si capabil sa ofere o replica \u00een cheie literara la celebra pelicula a lui Akira Kurosawa, \u201eRan\u201c (o reluare \/ (re)interpretare originala a temei din \u201eRegele Lear\u201c). La fel ca si \u00een filmul mentionat, \u201eCain\u201c se \u00eencheie cu sugestia prevestirii tragicului destin al rasei umane pe un pam\u00e2nt care va semana din ce \u00een ce mai putin cu Gradina Edenului: \u201evei muri de moarte buna pe pam\u00e2nt pustiu, Da, dupa ce mi-ai devorat mai \u00eent\u00e2i spiritul. Raspunsul lui dumnezeu nu se mai auzi. Povestea s-a terminat, nu mai e nimic de povestit.\u201c \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jos\u00e9 Saramago, Cain, traducere de Simina Popa, Iasi, Editura Polirom, 2012.   Spre deosebire de alte scrieri ale lui Jos\u00e9 Saramago, cum ar fi \u201eOrbirea\u201c (1995) sau \u201ePluta de piatra\u201c (1986), romanul aparut \u00een anul 2009 si intitulat, semnificativ, \u201eCain\u201c, nu se remarca printr-o originalitate debordanta din punct de vedere tematic, ci se \u00eenscrie \u00een… Cite\u0219te mai mult »Geneza dupa Cain<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7874,2718],"class_list":["post-12284","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cain","tag-jose-saramago"],"views":1849,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12284","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12284"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12284\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12284"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12284"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12284"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}