{"id":12281,"date":"2012-06-21T17:25:03","date_gmt":"2012-06-21T15:25:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12281"},"modified":"2012-06-21T17:25:17","modified_gmt":"2012-06-21T15:25:17","slug":"scriitor-si-profesor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scriitor-si-profesor\/","title":{"rendered":"Scriitor si profesor"},"content":{"rendered":"

Ne-am obisnuit ca aparitia unui carti de Marta Petreu sa reprezinte un eveniment. Nu conteaza ca opiniile vehiculate de eseista sunt discutabile uneori. Curajul de a detabuiza, de a at\u00e2ta spiritele molesite si de a reinterpreta original (chiar abuziv) trecutul rom\u00e2nesc deocheat este suficient ca sa st\u00e2rneasca interesul publicului larg. \u00cemi place teribil cum eseista \u00eesi apara (pre)judecatile. Si le asuma ca pe niste caracteristici inerente. De aceea, studiile de istorie literara si filozofie de p\u00e2na acum au amplitudinea sa se impuna ca puncte de referinta. Poeta, am mentionat \u00een urma cu un an, se individualizeaza prin faptul ca fiecare nou volum a \u00eensemnat un salt calitativ. Iar prozatoarea constituie o revelatie. \u201eAcasa, pe C\u00e2mpia Armaghedonului\u201c ne da sperante ca \u00eesi va \u00eencerca si alta data talentul \u00een genul romanesc. Noua culegere de articole \u2013 \u00een parte inedite, \u00een parte incluse \u00een \u201eTeze neterminate\u201c (1991), dar toate revizuite cu adaosuri \u2013 vine sa confirme ca Marta Petreu este o scriitoare totala. Poate singura \u00een spatiul cultural rom\u00e2nesc actual. Anvergura tuturor proiectelor \u00eendreptateste catalogarea fara rezerve. \u00cen prezentarea facuta pe prima clapeta a cartii, editura semnaleaza atributele prin care universitara clujeana doreste sa se legitimeze: \u201escriitor si profesor\u201c. Asadar, nu poeta, romanciera si publicista. Optiunea atrage atentia asupra absentei inhibitiilor.
\nDelectarea \u00een biblioteca<\/strong>
\n\u00cen cele patru sectiuni ale colectiei \u2013 \u201eAfectiuni elective\u201c, \u201eTeze neterminate\u201c, \u201ePrivitor ca la teatru\u201c, \u201eDe anima\u201c \u2013 asistam, \u00eemprumut\u00e2nd un termen de la Stefan Aug. Doinas, la un \u201ejurnal de campanie literara\u201c, elaborat cu o seriozate constr\u00e2ngatoare. \u00cen plus, la zemoase observatii despre spirit si necesitatea dimensiunii estetice. Mai mult, la ireductibile consideratii comparatiste. \u00cenca, la agreabile cozerii pe seama vietii private a intelectualilor din toate timpurile. Si nu \u00een ultimul r\u00e2nd, la fragmente autobiografice, pornind din laboratorul romanului \u201eAcasa, pe C\u00e2mpia Armaghedonului\u201c (\u201eLege umana, lege divina\u201c, p. 295-304), trec\u00e2nd prin lecturile favorite din diverse domenii si ajung\u00e2nd la consemnarea experientelor patite \u00een diverse centre medicale (\u201eO zi din viata mea fara durere\u201c, p. 336-355). \u00cen fiecare pagina, impresioneaza lejeritatea conexiunilor. Cu at\u00e2tea surse frecventate temeinic, nici nu ne miram. Rezultatul precumpanitor al cercetarilor Martei Petreu consta \u00een stabilirea unor universalii ale g\u00e2ndirii europene. De pilda, de la consideratiile lui Aristotel despre desfatare se ajunge la sustinatorii clasicismului modern: \u201eO ilustrare a unei astfel de cuceriri a frumosului si gratuitului si deci a implicitei detasari de stricta necesitate utilitarista se \u00eent\u00e2lneste \u00een \u00abScrinul negru\u00bb, \u00eencarnata de un personaj secund, Marioara Dragavei, personaj caruia Calinescu \u00eei rezerva o pagina de fina analiza. Locuind, prin hazardul revolutiei \u00een desfasurare, \u00een salile elegante si confortabile ale unui muzeu fost palat, femeia de origine si educatie modeste descopera necunoscute voluptati estetice \u00een gesturi si obiecte \u00eenainte strict utile. Spre exemplu, Marioara bea apa mai mult dec\u00e2t \u00eei este sete, si asta numai pentru ca o \u00eenc\u00e2nta paharele de cristal s\u2026t\u201c (\u201eDespre rasfatul estetic\u201c, p. 176).
\nOrizontul Martei Petreu se arata vast ca taigaua transsiberiana. Interventiile marcheaza si copacii, si padurea. Drumul nu functioneaza niciodata dupa o schema predefinita. Generalul conduce la particular si viceversa. Exegezele se dezvolta pe largi paliere, caut\u00e2nd sa stabileasca legaturi indisolubile \u00eentre principiile de compozitie, umanitatea diferitelor discursuri si valoarea literara. C\u00e2teodata, pentru odihnirea spiritului, pentru cultivarea ironiei exemplare, Marta Petreu aminteste de apucaturile marilor figuri ale istoriei. \u00centruc\u00e2tva, \u00eendeletnicirea de a descreti fruntile, contracareaza paradigma consacrata de Plutarh \u00een \u201eVietile paralele ale oamenilor ilustri\u201c. \u00cen schimb, eseista propune varianta c\u00e2rcotasa a lui Diogenes Laertios (\u201eDespre vietile si doctrinele filosofilor\u201c), probabil cea mai citata referinta \u00een carte. Alegerea motiveaza si discursul practicat de Marta Petreu. Nimic pedant sau scortos nu se regaseste. Riscul de a exagera este domolit de paranteze anecdotice. Iar daca aceastea nu stau la dispozitie, interventia scriitoarei se \u00eencheie subit, ca o teorema sau o apoftegma. Fara, \u00eendoiala luam contact cu doua demersuri disjuncte: rigoarea vs. cozeria. \u00cempacarea lor se produce fiindca ambele au intentie polemica. Elocvente pentru categoria secunda se dovedesc notitele rapide si \u00eendreptatile despre romanele lui Rebreanu \u2013 \u201eIon\u201c si \u201eRascoala\u201c \u2013 \u00een care ies la iveala chestiuni ignorate sau desconsiderate. Distant\u00e2ndu-se de opiniile lui G. Calinescu din \u201eIstoria…\u201c, Marta Petreu conchide ca: \u201ePrin cuvintele pe care le pune \u00een gura personajului sau, Rebreanu nu numai ca \u00eei da Anei un statut de victima tragica, ci mai mult, \u00eei confera si constiinta clara a acestui statut; de aceea, putem sustine ca \u00een spatele Anei se afla un autor cu o constiinta estetica matura si nesovaitoare\u201c (\u201eDespre constiinta tragica\u201c, p. 191). Stilul, intentiile si atitudinea amintesc de \u201eTemele\u201c lui Nicolae Manolescu, mentionate ca o mise en ab\u00eeme despre delectarea \u00een biblioteca si despre pofta st\u00e2rnita de a citi prin intermediari livresti \u00een \u201eCap de costum: povestea lenesului\u201c (p. 221-224). Desigur, detasarea, bucuria si autoironia apartin unei persoane care, precum Arghezi, \u00eentelege farmecul si menirea lecturii: \u201eCarte iubita, fara de folos,\/ Tu nu raspunzi la nicio \u00eentrebare\u201c (\u201eEx Libris\u201c).
\nAfinitati afective si afectate<\/strong>
\nDecizia de a republica \u201eTeze neterminate\u201c \u00een varianta \u00eembunatita nu tine doar de considerente editoriale. Exista si o motivatie afectiva. Doua eseuri de acolo, \u201eDe la Oedip la Prometeu\u201c si \u201eMarin Preda, cu dragoste si m\u00e2nie\u201c, dau coeziunea teoretica, respectiv afectiva a colectiei. Am\u00e2ndoua au totusi rol paideic. Pe de o parte, se situeaza raiul h\u00e2rtiei imprimate si depasirea complexelor. Pe de alta, infernul durerii si al deprinderii cu \u00eenrairea semenilor, recuperat si din distopiile sanitare ale prozatorului Alfredo Bioy Casares (\u201eBioy Casares \u00eentre nostalgia divinului si ispita animalitatii\u201c). Prin urmare, memorialistica detentiei spitalicesti recupereaza fr\u00e2nturi de interes personal. Relatiile cordiale cu literatura devin raporturi afective si afectate. Autoarea identifica situatii \u00een care se regaseste. Exercitiile de hermeneutica a textului ajung exercitii de comprehensiune a corporalitatii, asa cum \u00eent\u00e2lnim la Gheorghe Craciun, sau cu marturiile terifiante ale lui Ion Zubascu din \u201eMoarte de om. O poveste de viata\u201c. Boala si, \u00een consecinta, suferinta impun ca lectura sa transmita reactii fiziologice. De pilda, problemele de vedere si controalele angoasante amintite \u00een \u201eO zi din viata mea fara dure\u201c \u00eesi afla contrapunctul \u00een vizita facuta de Marin Preda \u00een \u201eViata ca o prada\u201c ca sa-si verifice miopia.
\nNu ne confruntam neaparat cu necesitatea de a trai conform cliseului ca viata este un roman, ci, \u00een cazul cel mai nefericit, cu farsele judecate de traseul intelectual: a experimenta pe propria piele traumele personajelor sau ideile filozofilor: \u201eUn spital e ca un ardei umplut: o cladire, cu materia umana \u00een suferinta drept tocatura. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, ca-n Schopenhauer, o parte a acestei substante se ridica plina de ura contra altei parti, un pacient vrea sa-l distruga pe altul. Iar restul celulelor bolnave se aliaza spontan cu agresorul.\/ \u00cenchid usa de la sala de terapie \u2013 un pacient proptit de usa o deschide. \u201eNesimtita!\u201c, aud, si stiu ca insulta mi se adreseaza. Nu vreau sa fiu vazuta dezbracata de \u201espectatorii\u201c de afara, asa ca ciorchinele de pe coridor se solidarizeaza ca lipit cu clei, face un singur trup, care ma insulta prin toate gurile pe care le are\u201c (p. 343). Comportamentele furibunde provocate de temeiuri clinice trec pragul \u00eent\u00e2i al abjectiei.
\nPacientii uita ca sunt tolerati \u00een sanatoriu, ca lor li se promite am\u00e2narea, nu salvarea. Luciditatea, taria si rabdarea de a intelectualiza orice se petrece \u00een jur sau cu sine impun un stil chirurgical de autobiografie. Suntem martorii intrusi care iau act de felul \u00een care o fiinta de carne si oase \u00eesi apara umanitatea, conserv\u00e2ndu-si intimitatea \u00eempotriva tuturor cutumelor care stabilesc ca doctorii au drepturi totale asupra celor internati. Ceea ce pare sfidare a autoritatii \u00eenseamna apararea individului \u00een fata oricarei manifestari a opresiunii, deoarece agresiunea fizica nu \u00eencepe \u00een momentul atingerii sau al lovirii. Marta Petreu se simte maltratata de privirile ochilor sanatosi si, implicit, de superioritatea lor: \u201eAbuzeaza, stiu ca abuzeaza, vor sa abuzeze, le place sa abuzeze de carnea \u00een dureri care populeaza spitalele. Pretextul \u2013 unul nobil, fireste \u2013 este ca \u00eenvata.\u00a0 Nici macar nu cer voie. Stau, bine \u00eenfipta pe am\u00e2ndoua picioarele mele care am\u00e2ndoua ma dor acut, stau, deci bine \u00eembracata, si-i privesc. \u00cei \u00eenfrunt. Aroganta lor a fost lezata, deci ma apostrofeaza. Le amintesc drepturile pacientilor si absenta unui contract care sa ma transforme \u00een material didactic. \u00centr-un fetus murat. Le par nebuna si ma lasa \u00een pace, spitalul de nebuni e \u00een alta parte. Ofensata, doctorita trage de timp ca de-o guma, sta interminabil cu studentii ei, care se cred doctori, deci zei\u201c (p. 347).
\nCartea Martea Petreu este, \u00een ultima instanta, exegeza propriei personalitati. Una magistrala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ne-am obisnuit ca aparitia unui carti de Marta Petreu sa reprezinte un eveniment. Nu conteaza ca opiniile vehiculate de eseista sunt discutabile uneori. Curajul de a detabuiza, de a at\u00e2ta spiritele molesite si de a reinterpreta original (chiar abuziv) trecutul rom\u00e2nesc deocheat este suficient ca sa st\u00e2rneasca interesul publicului larg. \u00cemi place teribil cum eseista… Cite\u0219te mai mult »Scriitor si profesor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1309],"class_list":["post-12281","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-marta-petreu"],"views":1677,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12281","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12281"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12281\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12281"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12281"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12281"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}