{"id":12274,"date":"2012-06-21T17:20:44","date_gmt":"2012-06-21T15:20:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12274"},"modified":"2012-06-21T17:21:01","modified_gmt":"2012-06-21T15:21:01","slug":"nu-trageti-nici-o-nadejde","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nu-trageti-nici-o-nadejde\/","title":{"rendered":"Nu trageti nici o nadejde"},"content":{"rendered":"

Bunica mea era rau de tot. Seara se aseza in fata televizorului si-l punea la maximum. Era vremea c\u00e2nd se programau multe piese istorice. Cel mai mult bunicii ii placea \u201eApus de soare\u201c de Delavrancea. N-o puteai clinti din fata ecranului. \u201eMama-mare, ne rugam de d\u00e2nsa, fa sonorul ceva mai incet,\u00a0 deranjam vecinii\u201c. Nu era chip. \u201eLasati-ma sa vad sf\u00e2rsitul, spunea, c-apoi va spun eu voua despre ce e vorba!\u201c Isi ridica basmaua de pe-o ureche, coltul ei si-l aseza pe crestet. Si asa revenea la sf\u00e2rsitul piesei printre noi, in bucatarie. \u201eAm inteles, conchidea. Ne-au aratat piesa asta ca sa ne spuna sa nu tragem nici o nadejde. Ca daca moare el, il pune pe fie-su.\u201c <\/strong><\/em>
\n\u201eEl\u201c era Ceausescu.
\nPe care a avut parte si tata sa-l aiba la noi in salon, zi de zi,\u00a0 in ultimii lui ani. Mai putin metaforic, nu interpretat vasazica de Calboreanu, ci in \u201etransmisii directe\u201c. In anii din urma ai tatei, la televizor nu se mai programa at\u00e2t de des\u00a0 \u201eApus de soare\u201c. Se programau \u201evizitele de lucru istorice\u201c. \u201eEl\u201c era \u201esoarele din Carpati\u201c. Si parcugea planiglobul. Printre africani, printre cei din rasa galbena sau, de ce nu, la Washington, unde se-nv\u00e2rt cartile. Doamna lui, la Cambridge, printre Nobelisti.
\nTata intra in salon, dintr-o obisnuinta de-o viata de a fi pe faza la ora transmiterii buletinelor de stiri. Asa ca dadea drumul la televizor. Si doar ce-l vedeam ca se-ntoarce cu spatele. Isi lua scaunul si il rasucea cu spatarul spre ecran. Si se-aseza, fix\u00e2nd indaratnic un punct pe un perete opus ecranului. Incepea telejurnalul. Tata,\u00a0 cu spatele, cu ochii la punctual acela. Doar din c\u00e2nd in c\u00e2nd mai intorcea capul si arunca printre dinti c\u00e2te un: \u201eIe-te colea!\u201c Rostit cu o anume punere-n replica. Int\u00e2i cu o pauza, timp in care ochii lui mari, care vazusera multe intr-o viata de om, se holbau la ecran. Apoi ridicarea barbiei si datul pe spate al capului, de parca s-ar fi minunat, nu i-ar fi venit adica sa-si creada ochilor. Apoi acel: \u201eIe-te colea!\u201c Dupa care o alta pauza, ca la teatru, pentru a sublinia replica. Si, in final, intoarcerea capului si fixarea punctului de pe perete. In cele doua ore c\u00e2t dura telejurnalul, emisiune cu subiect unic, acel \u201eIe-te colea!\u201c se rostea cam odata la cinci minute.Tovarasul era primit de oficialitatile statelor lumii si el, cu tot elanul le spunea ca \u201evom face totul\u201c. Tatal meu: intoarcerea spre ecran, holbarea la imagine, datul pe ceafa, pauza \u2013 \u201eIe-te colea!\u201c. Tovarasa primea un Honoris cauza la una dintre cele mai renumite universitati ale lumii. Tatal meu: spatele la ecran, intoarcerea capului peste umar, ridicarea barbiei, pauza \u2013 \u201eIe-te colea!\u201c<\/p>\n

Le-am urmat alor mei calea si m-am deprins si eu sa vorbesc cu ecranul. Sfera mea de actiune este acum larga, vorbesc multe limbi, am acces la multe canale. Am ochiul atintit deci\u00a0 asupra a ceea ce se int\u00e2mpla prin lume. Asa ca, mai str\u00e2ng prin jur, mai pun lucrurile\u00a0 la loc, mai fac curatenie prin salon, pe ecran se deruleaza buletinul de stiri. Il vad pe Clinton ca jura str\u00e2mb, il apostrofez: \u201eNu ti-ar fi tie rusine, barbat esti tu? Te trag pe sfoara niste muieri tocmite si-ti pierzi presedintia? Nu vezi ca tot scandalul asta are de-a face cu razboiul din Iugoslavia?\u201c Scriu la computer si apare in direct conferinta de presa cu prilejul vizitei premierului Chinei la Bush. \u201eNu prea respectati drepturile omului\u201c, il dojeneste americanul. Fiecare intelege altceva prin ceea ce numim drepturile omului, spune presedintele Chinei. Voi intelegeti legalizarea casatoriei intre homosexuali, noi\u00a0 respectarea dreptului fiecarui copil, oric\u00e2t de sarac ar fi el, sa se instruiasca. Hopaaaa! Sa te vad, baiete, ce mai ai de spus, il intreb pe Bush si pun fierul de calcat jos, sa nu cumva sa p\u00e2rlesc rufele, cu ochii at\u00e2rnati de gura texanului. Nu vad cine stie ce stralucire in raspunsul lui, insa nu ma abtin sa le dau un telefon prietenilor mei. Urmariti confruntarea la CNN-ul de seara, le spun. E interesant felul cum se pune problema. Doar ca seara stirea nu se reia. S-a trecut peste ea. Eu am fost singura, din tot grupul, care a prins-o. Fiindca sunt cu ochii pe ei. Mai ales in ultimii ani, de c\u00e2nd cei care-mi joaca soarta pe degete au ajuns sa fie cu\u00a0 o generatie mai tineri dec\u00e2t mine. Ma raportez la ei de sus. Mi-o permite v\u00e2rsta. Chiar asa? Derbedeilor!, ma pomenesc c\u00e2teodata, vorbind singura prin odaie.<\/p>\n

Si uite astfel traim intr-un fals deplin. Ecranul ne aduce lumea aproape. Noi vedem lumea si avem senzatia ca ne vede si ea pe noi, in salon. Adica, ne face impresia ca informatia este biunivoca. P\u00e2na acolo, inc\u00e2t personajele de pe ecran se insinueaza pe nesimtite\u00a0 in viata noastra, co-echipieri, chipurile, in trecerea noastra prin lume. Unica trecere.<\/p>\n

Generatia careia ii apartin eu a fost marcata de anii dictaturii. Nu ne int\u00e2lneam niciodata doi rom\u00e2ni, in oricare colt de lume am fi fost noi, fara ca, in prima jumatate de ora, cum-necum, in converasatia noastra sa nu apara numele lui Ceausescu. Si se int\u00e2mpla acest lucru cu at\u00e2ta insistenta, de parca am fi vorbit despre cel care tocmai ar fi trebuit sa ne bata la usa. Te int\u00e2lneai deci cu un prieten pe care nu-l mai vazusesi de ani, el emigrase pe un continent, tu pe altul, si discutati ce mai face Ceausescu in Rom\u00e2nia. De parca el, Ceausescu, c\u00e2nd se int\u00e2lnea cu neamurile sau cu prietenii lui tot asa ar fi discutat: \u201eCe-o mai fi fac\u00e2nd oare Mitica ala fugit in America sau Stelica din Portugalia?\u201c
\nAceasta iluzie aberanta, de reciprocitate, ti-o induce in anii nostri televizorul. Fac\u00e2ndu-te sa crezi ca daca Bush apare la tine in salon, atunci c\u00e2nd primeste el, esti si tu printre invitati. Sau daca tu esti epatat de rochia Michelei, se uita si ea la tine si-ti apreciaza fardul.
\nLucrurile merg foarte departe. Mi s-a int\u00e2mplat sa trag cu urechea la ce-si spun intre ei oamenii pe terase in Grecia, la un pahar de bere pe malul marii. Si sa-i aud vorbind numai despre Iorgachi si despre Kostachi. Acestia nefiind vecinii lor de apartament, ci Papandreu si Karamanlis. De parca Iorgaki si Kostachi, la un pahar de ouzo, ar fi vorbit la fel cu prietenii lor, despre Dimitraki si despre Iannaki, cei cu patiseria si cu magazinul de peste din colt.
\nDupa cum alataieri, merg\u00e2nd pe un bulevard dintr-un oras din Midi, i-am auzit pe francezi vorbind in bistrouri numai despre Sarkozy, despre Hollande si despre nepoata lui Le Pen, ultima aparuta pe firmament din clanul care se afirma in politica tarii. Este ca si c\u00e2nd fata si mama aspirante la viitorul tarii, tot asta ar face c\u00e2nd se int\u00e2lnesc intre ele. Si-ar povesti una alteia ce mai stiu despre Jean si clientii lui din Villeneuve sur Lot.
\nTelevizorul introduce in relatia dintre omul politic si electorat o falsa familiaritate. Valoarea ei este zero. Pe cel care-ti apare in salon nu-l intereseaza soarta ta nici c\u00e2t negru sub unghie. N-are cum. El este potopit de interesul pentru soarta lui. Si te trage pe tine pe sfoara cu ecranul, apar\u00e2nd seara de seara in mijlocul salonului tau. Asa ca nu va amagiti. Faptul ca stiti ce spun oamenii politici in public, cum isi privesc adversarul, cum duc m\u00e2na la gura atunci c\u00e2nd tusesc, nu vi-i apropie prin nimic. Nici faptul ca nu lipsesc nici o zi de la int\u00e2lnirea de la jurnalul de actualitati. Uitati-va la ei! Sunt pe sticla. Ii vedeti. Nu va vad. Deci nu trageti nici o nadejde.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bunica mea era rau de tot. Seara se aseza in fata televizorului si-l punea la maximum. Era vremea c\u00e2nd se programau multe piese istorice. Cel mai mult bunicii ii placea \u201eApus de soare\u201c de Delavrancea. N-o puteai clinti din fata ecranului. \u201eMama-mare, ne rugam de d\u00e2nsa, fa sonorul ceva mai incet,\u00a0 deranjam vecinii\u201c. Nu era… Cite\u0219te mai mult »Nu trageti nici o nadejde<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12274","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1304,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12274","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12274"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12274\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12274"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12274"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12274"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}