\u00cen 2011, Henry Kissinger, fost secretaR de stat si secretar cu problemele securitatii nationale sub presedintii Nixon si Ford, a publicat volumul On China, o exhaustiva confesiune despre negocierile pe care le-au dus \u00een anii \u201870 cu conducatorii chinezi pentru normalizarea relatiilor dintre Statele Unite si China comunista. Cu o graba ce trebuie salutata, prof. Paul Dobrescu a initiat traducerea si publicarea acestei carti \u00een limba rom\u00e2na. De ce apare acum, sau tocmai acum, cartea? \u00cen ultima vreme Moscova si Washington-ul vorbesc despre deplasarea centrului politic al lumii \u00een Asia-Pacific. Summit-ul NATO de la Chicago, din 20-21 mai, confirma aceasta orientare si modifica \u00een consecinta\u00a0 strategia Aliantei incluz\u00e2nd Australia si Noua Zeelanda \u00een orizontul ei de actiune si de solidaritate. \u00cen mijlocul lumii strategice astfel recompuse se afla China, devenita a doua mare putere economica mondiala. O parte dintre aceste evolutii au fost intuite de Kissinger cu aproape o jumatate de secol \u00een urma. Sa spunem \u00een treacat ca meritele de strateg politic ale lui Kissinger sunt uriase pentru Statele Unite. El consacra ultima sa carte Chinei, ca factor de \u201emodelare a politicii globale\u201c. \u00centr-una dintre cele peste cincizeci de vizite laBeijing, Deng Xiaoping \u00eei marturiseste: \u201eDezvoltarea este singurul adevar care conteaza\u201c. Prin prisma acestui adevar, fostul secretar american de stat \u00eesi construieste demonstratia la capatul careia putem \u00eentelege de ce China de azi a redevenit o mare putere a lumii. \u00cen istorie si \u00een etape mari de timp, cel mai populat stat din lume a parcurs drumul de la\u00a0 preeminenta la declin si de la declin la dezvoltare. \u201eCartea de fata este o \u00eencercare \u2013 bazata, partial, pe conversatiile cu liderii chinezi \u2013 de a explica maniera conceptuala \u00een care chinezii g\u00e2ndesc problemele legate de pace si razboi, de ordinea internationala si de relatia cu mai pragmatica abordare americana, una care tinde sa trateze fiecare caz \u00een parte. Istorii diferite genereaza, uneori, concluzii divergente. Nu sunt \u00eentotdeauna de acord cu perspectiva chineza si nici nu ma astept ca toti cititorii acestei carti sa fie de acord cu ea. \u00censa e necesar sa o \u00eentelegem, tin\u00e2nd cont de rolul extrem de important pe care China \u00eel va juca \u00een lumea secolului XXI\u201c (\u201eDespre China\u201c, p. 3). Aceasta destainuire face si mai credibila re-scrierea istoriei relatiilor chino-americane si, indirect, sovieto-americane postbelice. Pentru ca, \u00een a doua parte a secolului trecut, echilibrul lumii a \u00eenceput sa fie g\u00e2ndit pe diplomatia \u00een trei: elimina-ti dusmanul de aproape cu ajutorul dusmanului de departe. Motivele adevarate ale disputei Moscovei cu Beijingul din anii \u201860 nu erau numai ideologice, ci preponderent de putere. Razboiul din Coreea din anii \u201850 plaseaza China ca adversar al Statelor Unite, iar cele chino-sovietic si chino-indian din anii \u201860 au evidentiat primele semne hotar\u00e2te ale Beijingului de folosire a fortei armate pentru restabilirea controlului \u00een spatiile de suveranitate ale Chinei\u00a0 imperiale. Drumul pentru reconcilierea cu Statele Unite, initiativa a Washington-ului din anii \u201870, este oscilant, ne\u00eencrederea este mare. Perceperea Uniunii Sovietice ca dusman a contribuit si ea la parcurgerea acestui drum p\u00e2na la capat. Pentru aceasta au fost acceptate negocierile cu Washington-ul si organizate contacte si vizite \u00eentre liderii chinezi Mao Zedong, Zhou Enlai si Deng Xiaoping cu presedintii americani Nixon, Ford si Carter. Reconcilierea este meritul lui Kissinger. A intuit imperativul, a staruit, a fost convingator, si-a c\u00e2stigat nu numai simpatia ci si \u00eencrederea liderilor chinezi. Deceniile care s-au scurs de la periplul lui politico-diplomatic l-au avantajat sa scrie o carte-document exhaustiva si credibila. Ca si cartea de istorie, cartea politica are valoare numai daca este credibila. El si-a confruntat impresiile, constatarile si concluziile de atunci cu evolutia \u00een timp a Chinei. Constr\u00e2ngerile si contradictiile din timpul consultarilor se limpezesc mai bine acum, ca si\u00a0 sinceritatea demersurilor, clarificarea obiectivelor si avantajele mutuale ale cooperarii. Daca pentru Washington cooperarea cu Beijing-ul intra \u00een strategia impusa de competitia militara si ideologica cu Uniunea Sovietica, pentru Beijing situatia era mai complicata. Liderii chinezi urmareau \u00een paralel scoaterea din saracie a unui popor de peste un miliard de oameni si participarea Chinei la ordinea mondiala. \u00cenrolarea masiva la ideologia comunista impusa prin revolutia condusa de Mao nu era suficienta pentru c\u00e2stigarea unui statut de mare putere. Ba chiar s-a dovedit, cel putin at\u00e2ta timp c\u00e2t a trait\u00a0 Mao, o fr\u00e2na.
\n\u00cen \u201eDespre China\u201c\u00a0 Kissinger face o necesara introducere \u00een traditiile, istoria si cultura poporului chinez pentru a putea \u00eentelege mentalitatea conducatorilor cu care negocia. Exista o singularitate a Chinei plasata \u00eentre idealul de suprematie si confucianismul pam\u00e2ntean. Idealul ar fi \u201emarea armonie\u201c, esecurile \u00eensemn\u00e2nd umilinta sub ocupatia straina, saracia, haosul produs de Revolutia culturala din anii \u201860, toate echival\u00e2nd cu involutii. Kissinger constata direct aceasta stare sau o afla de la interlocutorii lui.\u00a0 Barierele comunicarii sunt depasite greu, ne\u00eencrederea este \u00eenvinsa pas cu pas. Normalizarea raporturilor chino-americane a trebuit sa se produca \u00een perioade de fram\u00e2ntari majore pe plan international si de schimbari la nivel de conducere \u00een ambele state. Comunistul Mao vedea \u00een comunismul sovietic un dusman mai mare dec\u00e2t capitalismul din Statele Unite. Elementele de strategie politica ale Beijing-ului erau adesea camuflate de ideologia rigida, dogmatica. Mao \u00eei \u00eendemna pe americani sa mentina relatii cu Taiwanul \u00een timp ce saptam\u00e2nal transmitea avertismente belicoase provinciei. Sau se arata multumit de\u00a0 venirea la putere a dreptei \u00een statele occidentale. Iata un scurt dialog dintre Mao si Nixon:\u00a0 \u201eMao: \u00cemi plac oamenii de dreapta. Oamenii spun ca sunteti de dreapta, ca Partidul Republican e de dreapta, ca primul-ministru\u00a0 (britanic) Heath e de dreapta. Nixon: Si generalul de Gaulle. Mao: Cu de Gaulle e o alta discutie. Se mai spune si ca Partidul Crestin-Democrat din Germania de Vest e tot de dreapta. Sunt relativ bucuros c\u00e2nd acesti oameni de dreapta ajung la putere\u201c (p.219). Mao nu ascundea ca daca democratii c\u00e2stigau puterea la Washington, Beijing-ul va avea relatii si cu acestia. Imperativul \u00eentelegerii era resimtit puternic la Beijing, relatiile cu marele vecin, Uniunea Sovietica, se deteriorau constant. Stalin \u00eencheiase cu nationalistul Ciang Kai-shek acorduri c\u00e2nd Mao avea mai mare nevoie de sprijinul Uniunii Sovietice. Acest gest si umilinta de a-l fi tinut la usa pe vremea c\u00e2nd se afla la Moscova pentru discutii ca \u00eentre tovarasi de arme si ideologie nu vor fi nici uitate, nici iertate. Ele se vor accentua si vor \u00eempinge cele doua mari puteri comuniste spre un conflictul ideologic. Si, probabil, nu sunt straine nici de adevaratele cauze ale razboiului de frontiera chino-sovietic din anii \u201860.
\nPartea de istorie din \u201eDespre China\u201c ofera un motiv \u00een plus sa \u00eel admiram pe Kissinger. El surprinde particularismul Chinei, exceptia, cum ar spune francezii. Chinezii nu au un mit fondator al statului, nu exista un punct de aparitie al civilizatiei chineze. Totul se repeta la intervale mari de timp si din aceasta cauza istoria lor pare sa nu aiba un \u00eenceput. Credinciosii ar fi \u00eendreptatiti sa asimileze existenta Chinei cu cea a lui Dumnezeu, dar civilizatia chineza \u00eei aduce la realitatea non-transcendentala. Kissinger \u00eesi studiaza interlocutorii plas\u00e2ndu-i \u00een contextul mentalitatilor fixate \u00een acest timp istoric prin cultura si traditii. \u00cemparatii sunt conducatori providentiali. Comunismul, instaurat \u00een China prin revolutie, este si el condus de un lider providential, Mao Zedong. Acesta a unificat tara si a readus-o \u00een hotarele ei istorice, mai putin Taiwanul si Manciuria. \u201eMao guvernase ca un \u00eemparat traditional care emana grandoare si inspira veneratie. El \u00eentruchipa mitul conducatorului imperial care face legatura dintre cer si pam\u00e2nt, fiind mai aproape de divin dec\u00e2t de contingent\u201c. Istoria noua care avea sa aduca China pe calea modernizarii \u00eencepe nu cu Mao, ci cu Zhou Enlai si este continuata de Deng Xiaoping. Traditia face ca puterea sa fie exercitata\u00a0 de conducatori idealisti, utopici, fie de lideri \u201epam\u00e2nteni\u201c. \u201eDeng a guvernat \u00een spiritul unei alte traditii chineze: si-a bazat omnipotenta pe prezenta continua dar discreta a conducatorului\u201c. Diferenta vine de la strategia politica adoptata de revolutionar si reformator. Ruptura de ortodoxia maoista a scos la iveala dilema revolutionarului si cea a reformatorului. Majoritatea revolutiilor au loc \u00eempotriva a ceea ce este perceput ca un abuz de putere; logica reformatorului este inversa: puterea este folosita pentru schimbare. Rabdarea si tenacitatea chinezilor au dat forta revenirii \u00een istorie. Mari, de milenii sau secole, intervalele de timp ale acestui proces specific culturii si civilizatiei chineze nu au \u00eempiedicat renasterea. Au favorizat-o.
\nLa o astfel de renastere a Chinei asistam de la o vreme. \u00cen sprijinul acestei ipoteze Kissinger aduce marturisiri dintr-o experienta proprie, fascinanta si uneori dramatica. Cartea nu apare \u00eent\u00e2mplator \u00een 2011. China se manifesta din ce \u00een ce mai viguros economic, politic si militar. Kissinger depaseste acel suparator loc comun al lui \u201eChina este o putere emergenta\u201c. El explica fenomenul ca dat istoric, \u00eel argumenteaza, \u00eel face plauzibil si \u00eei acorda credit. Multe referiri sunt la razboi. Acesta este un accident rar, aproape de fiecare data exogen, \u00een istoria Chinei. Dar chiar si asa, se stie ca atunci c\u00e2nd nu este exclus, razboiul este posibil. Pentru evitarea razboiului si pentru securitatea lumii, Kissinger \u00eesi imagineaza o \u201ecomunitate a Pacificului\u201c din care sa faca parte Statele Unite si China. \u201eViitorul Asiei, scrie Kissinger, va depinde \u00een mare masura de felul \u00een care \u00eel proiecteaza Statele Unite si China si de masura \u00een care fiecare natiune poate sa se adapteze la rolul istoric al celeilalte \u00een regiune. De-a lungul istoriei lor, Statele Unite au fost adesea m\u00e2nate de reprezentari care afirmau relevanta universala a idealurilor americane si datoria lor de a le propaga. China a actionat pe baza singularitatii sale; ea s-a extins prin osmoza culturala, nu prin zel misionar\u201c (p.432). Opinia lui Kissinger este amendata de politologi ca\u00a0 Eyre Crowe, mai vechi, sau Aaron Friedberg si Zbigniew Brzezinski, mai nou, care considera, totusi, rivalitatea chino-americana ca ireconciliabila.
\nSpre deosebire de Rusia care trebuie sa-si refaca statutul de superputere, China abia si-l construieste devenind o putere independenta din punct de vedere politic, militar si economic. Progresul acestui mare stat asiatic \u00eencepe sa fie vazut, ca \u00een secolul XIX-lea, drept o revenire a \u201epericolului galben\u201c. C\u00e2nd producea pentru multinationalele americane si europene, scria un ziarist occidental, China nu provoca spaime. Cresterea puterii ei economice a fost socotita p\u00e2na la criza din 1997-1998 chiar un factor stabilizator al economiei mondiale. Atunci, China a profitat de acea situatie, a re\u00eennodat relatiile cu Asociatia Natiunilor Asiei de Sud-Est (ASEAN) si si-a reglementat litigiile cu vecinii, mai putin cu India. Ascensiunea Chinei a determinat Statele Unite sa se re\u00eentoarca \u00een Asia si Pacific. Kissinger se \u00eentreaba retoric ce pot cere America si China una de la alta. Raspunsul \u00eel obtinem c\u00e2nd aflam ceea ce nu pot sa pretinda. \u201eUn plan american vadit de a crea o ordine \u00een Asia care sa se bazeze pe stavilirea Chinei sau pe crearea unui bloc de state democratice cu scopul unei cruciade ideologice are putini sorti de izb\u00e2nda \u2013 \u00een parte deoarece China este un partener comercial indispensabil pentru majoritatea vecinilor sai. De asemenea, o \u00eencercare chineza de a exclude America din problemele economice si de securitate ale Asiei va \u00eent\u00e2mpina o rezistenta la fel de puternica din partea aproape a tuturor celorlalte state asiatice care se tem de consecintele dominatiei unei singure puteri asupra regiunii\u201c (p.430). Si conchide ca \u201etermenul potrivit pentru a caracteriza relatia chino-americana este mai degraba de \u201eco-evolutie\u201c dec\u00e2t de parteneriat. Adica fiecare stat \u00eesi va urmari obiectivele interne, dar va trebui sa coopereze si sa-si ajusteze relatiile pentru a diminua tensiunile sau conflictele. Este evident ca nici una dintre parti nu sustine toate scopurile celeilalte. Cele doua state sunt prea mari pentru a cuteza sa se domine unul pe celalalt. Aceasta este concluzia lui Kissinger.
\nIntroducerea lui Paul Dobrescu, studiu de politologie echilibrat si convingator, demonteaza prejudecati, st\u00e2ngacii, tabuuri. Redau un paragraf\u00a0 care ne priveste: ,…\u00een Rom\u00e2nia exista o reprezentare amalgamata despre ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een China, \u00een care informatii despre performantele economice coexista cu diverse abordari ideologice, cu reminiscente ale unor perceptii initiale. Prestigiul autorului, cunoasterea nuantata a fenomenului chinez si credibilitatea imaginii pe care o ofera despre aceasta tara vor ajuta cititorul rom\u00e2n… sa depaseasca abordari stereotipe si sa opereze cu o viziune mai realista despre China\u201c (pag. XI).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen 2011, Henry Kissinger, fost secretaR de stat si secretar cu problemele securitatii nationale sub presedintii Nixon si Ford, a publicat volumul On China, o exhaustiva confesiune despre negocierile pe care le-au dus \u00een anii \u201870 cu conducatorii chinezi pentru normalizarea relatiilor dintre Statele Unite si China comunista. Cu o graba ce trebuie salutata, prof.… Cite\u0219te mai mult »Henry Kissinger despre China<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7871],"class_list":["post-12268","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-henry-kissinger"],"views":2631,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12268","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12268"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12268\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12268"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12268"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12268"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}