In nr. 23 din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c\u2013 un numar excelent si, in felul sau, reprezentativ \u2013 dl Nicolae Scurtu \u201edezgroapa\u201c moartea unei reviste care n-a apucat sa existe: \u201eRevista noua\u201c, planuita la C\u00e2mpina si nascuta la Ploiesti in secolul trecut, la 1 decembrie 1966. \u201eNascuta\u201c e un fel de a spune. Planuita in secunda istorica in care aparitia in prim plan a lui Nicolae Ceausescu nastea iluzia liberalizarii ce a durat un lustru, noua revista a aparut intr-un singur numar, si acela de proba \u2013 spune dl Nicolae Scurtu \u2013 \u201ecare nu s-a difuzat intruc\u00e2t cenzura nu a acceptat tiparirea intregului tiraj.\u201c Initiatorii revistei, care urmau sa fie si coordonatorii ei, au fost Stefan Banulescu, Nicolae Manolescu si Ion Balu. N-am citit amintirile intelectuale ale dlui Nicolae Manolescu spre a sti daca in ele cel mai longeviv cronicar literar postbelic evoca episodul si cauzele suprimarii revistei nou-nascute, un \u201eproiect esuat\u201c, ca multe altele, dar cu o semnificatie particulara. Dl Nicolae Scurtu scrie: \u201eSe remarca in paginile acestei efemeride literare colaborarile si contributiile lui Vasile Voiculescu, Tascu Gheorghiu, Dinu Pillat, Adrian Marino, Dumitru Micu, Nicolae Manolescu, Ion Balu, Marin Sorescu, Ion Alexandru, Cezar Ivanescu si C. Stanescu. Publicatia a initiat o rubrica speciala de critica literara, sugestiv intitulata Breviar unde debuteaza, de fapt, t\u00e2narul, foarte t\u00e2narul Mircea Iorgulescu, in v\u00e2rsta de douazeci si trei de ani, cu o recenzie la cartea recent aparuta a lui Ion Vitner\u201c. Cartea recenta se intitula \u201eLiteratura in publicatiile socialiste si muncitoresti (1880-1900). Reviste literare. Formarea conceptului de literatura socialista\u201c. Articol de debut al criticului cu acest nume, recenzia lui Mircea Iorgulescu divulga in substanta ei tentativa, de tip metonimic, de a pune contributia tuturor curentelor ce concura la definirea unei epoci literare si a climatului cultural general exclusiv in seama unuia dintre ele: curentul \u201eliteraturii socialiste\u201c. Scris dinadins pe un ton cenusiu expozitiv, dar cu o logica impecabila, articolul de debut al lui Mircea Iorgulescu este, in realitate, exploziv, de la prima si p\u00e2na la ultima fraza. Iat-o pe prima: \u201eIntitulat \u201eLiteratura in publicatiile socialiste si muncitoresti. Reviste literare. Formarea conceptului de literatura socialista\u201c, volumul dezvaluie inca din titlu tentativa de epuizare a unei epoci literare, desi mobilul declarat al autorului este refacerea climatului in care, la finele secolului trecut, are loc formarea si ampla dezbatere \u201ea unui adevarat concept de literatura socialista\u201c, socotit drept \u201efenomen estetic proeminent al epocii, de un interes deosebit pentru istoricul literar\u201c\u201e. N-a fost, prin realizarile inregistrate, un \u201efenomen estetic proeminent\u201c si nu a putut \u201einghiti\u201c, in pofida amplelor dezbateri ce l-au insotit la sf\u00e2rsitul secolului trecut, formatul divers, complex, dominat de o eclatanta diversitate, inclusiv conflictuala, al epocii luate in discutie. Autorul respectivei carti comitea, de fapt, un rapt literar si, totodata, o \u201edesertificare\u201c, orientata ideologic, a intregii literaturi a unei epoci pun\u00e2nd-o intr-o singura \u201etraista\u201c si voind sa faca din ea \u201emantaua\u201c din care s-a nascut si va continua sa se nasca intreaga literatura rom\u00e2na. Pe scurt, om extrem de inteligent si abil, toba de carte, I. Vitner se vadea acolo \u201egornistul\u201c disperat al victoriei dintr-o batalie ce incepea sa fie pierduta. Era batalia pentru \u201erealismul socialist\u201c ale carui ruine incepeau sa se vada din ce in ce mai bine si mai dezolant in anii \u2013 putini! \u2013 ce vor veni. Venea acum un t\u00e2nar critic, de 23 de ani, sa divulge o frauda literara ce nu mai putea fi tinuta sub capac. Iata si a doua fraza din incendiarul sau articol de debut: \u201eAparent unitare, cele doua intentii sunt de fapt disjuncte, gener\u00e2nd o contradictie tot mai mult evidenta pe parcursul cartii, cu rezultate neplacute intre care si faptul ca singurul capitol cu existenta intr-adevar justificata este considerat (si nu fara temei) de catre un recenzent ca fiind excedentar!\u201c. Contradictia este intre diversitatea unei intregi epoci literare si tentativa, de tip dogmatic reductionist, de a o prezenta sub o singura culoare, si aceea stinsa si cenusie. Caci, pe c\u00e2t de tumultuoase si agitate au fost dezbaterile ideologico-literare pe seama literaturii socialiste din epoca evocata, pe at\u00e2t de pipernicite s-au vadit, sub unghi estetic, operele demne de acest nume. Si nici n-aveau cum fi altfel: dintr-un regulament si o dogma ca articolul lui Lenin despre \u201eliteratura de partid\u201c nu poti scoate capodopere literare. Criticul debutant juca in acel moment rolul copilului inocent care striga in gura mare ca \u201eImparatul e gol!\u201c A pune literatura rom\u00e2na sub mantaua lui Ion Paun-Pincio, oric\u00e2t de pre\u201csocialist\u201c si \u201eprebacovian\u201c ar fi acesta, reprezinta mai mult dec\u00e2t o \u201ecrima\u201c \u2013 o eroare. Pe care ultimul mohican al \u201erealismului socialist\u201c o comite. Mai t\u00e2rziu, nici vorba, eruditul I. Vitner va face figura unui modernist si modernizator… Dar, in acel moment, cu o abilitate si o logica peste v\u00e2rsta culturala a celui recenzat, \u201edebutantul\u201c descopera nu fara un soi de viclenie, chiar in materialul \u201eclientului\u201c sau, argumente irefutabile prin care, de fapt, il combate. Astfel, in dezbaterile din \u201eepoca de intensa efervescenta socialista\u201c de la sf\u00e2rsitul secolului XIX, este \u201eextrem de interesanta\u201c, scrie el, relevarea unor texte \u201emai putin cunoscute\u201c (de fapt, ar fi trebuit sa scrie \u201emai putin frecventate\u201c!) ale clasicului socialist al criticii literare rom\u00e2nesti C. Dobrogeanu-Gherea. Texte care contribuie, spune debutantul, la \u201emodificarea profilului criticului de la \u201eContemporanul\u201c\u201e. In ce sens se modifica profilul lui Gherea? In sensul unui critic cu mult mai putin dogmatic \u2013 aproape deloc! \u2013 dec\u00e2t stegarii si corifeii realismului socialist din primul deceniu postbelic: \u201eIn acest sens, arata Ion Vitner, \u201eGherea nu stabileste, cum se poate vedea la o lectura atenta, o contradictie absoluta intre tendentionism si teoria artei pentru arta\u201c deoarece \u201eantagonismul ireductibil exista intre tendentionism si tezism, pe de o parte si intre teoria artei pentru arta si formalism, pe de alta parte\u201c. Pe aceeasi linie (iata \u201elinia\u201c din limbajul critic al epocii folosita in contra \u201eliniei\u201c oficiale! \u2013 n.n.) se situeaza sublinierea cuvintelor lui C. D. Gherea, dupa care \u201eun curent literar, oric\u00e2t de puternic ar fi, nu poate sa dureze vesnic, dupa care nimica nu dureaza vesnic pe lumea aceasta, si in schimbarea si evolutia vietii sociale trebuie sa se schimbe si curentele literare care sunt numai una din multiplele manifestatiuni ale acestei vieti\u201c, deci \u201earta poate fi revolutionara fara sa fie obligata a fi numita realista\u201c, conchide cercetatorul, indic\u00e2nd in continuare ca Gherea isi punea problema curentelor literare ce vor exista in viitoarea societate\u201c. In \u201eviitoarea societate\u201c insa, pluralul e in primejdie de a fi infr\u00e2nt de singular, ortodoxia ideologica de partid prevedea si impunea \u2013 impotriva vederilor liberaliste si emancipatoare ale criticului socialist de la \u201eContemporanul\u201c \u2013 dominatia unicului curent miraculos si a singurei metode de realizare artistica: metoda realismului socialist. Se poate spune ca debutantul il folosea (\u201emanipula\u201c!) pe criticul momentului ca sa combata chiar ceea ce acesta, I. Vitner, urmarea si sustine: anume \u201erevarsarea\u201c tuturor curentelor literare intr-unul singur, ca p\u00e2r\u00e2iasele in marele fluviu?! De altfel, in treacat fie spus, metafora si\/sau simbolul \u201efluviului care aduna apele\u201c erau pe atunci, inclusiv in domeniul literar, frecvent folosite. Iata, in fine, si ultima fraza din memorabilul articol al debutantului Mircea Iorgulescu: \u201eNu se poate trece usor peste unele afirmatii (Ion Paun-Pincio e mai mult un simbolist in linia lui D. Anghel dec\u00e2t un prebacovian, Titu Maiorescu germanofil nu este altceva dec\u00e2t o superstitie etc.); deconcertanta pentru momentul actual al reevaluarilor critice este totala repudiere a Junimii si a \u201eConvorbirilor literare\u201c, ca si inversunarile polemice obsesive la adresa lui Titu Maiorescu\u201c. Except\u00e2nd \u201etotala repudiere\u201c \u2013 sintagma de ordin tactic utilizata de debutant! \u2013 ultima fraza contine fara echivoc verdictul critic, unul de tip maiorescian: \u201eIn laturi!\u201c. Ce-i drept, verdictul s-a intors cu iuteala fulgerului inapoi, impotriva revistei care a fost ucisa inainte de a se naste: una din numeroasele morti premature pe care ultimele zv\u00e2cniri ale \u201erealismului socialist\u201c le-a provocat in literatura rom\u00e2na. Asta nu ne impiedica, dimpotriva, sa observam ca radicalitatea verdictului criticului debutant a ramas aceeasi in continuare in toata stralucita sa cariera, insa total scutita de atacul suburban la persoana, calomnia si injuria pamfletara ce infloresc azi, in deplina libertate a oricui de a spune orice despre oricine. Lucru care se int\u00e2mpla, din nefericire, chiar si in acest numar, exceptional, din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. Il trec sub tacere, crez\u00e2ndu-l doar o exploziva criza de orgoliu. Orgoliul unui t\u00e2nar fara aripi care, departe de codul \u201edebutantului\u201c de odinioara, isi exercita chinuita vigilenta insomniaca asupra unui critic stralucit, \u201eprins\u201c in flagrant delict de \u201eimpolitete\u201c cu mai-marii t\u00e2narului care, cum spune el insusi, \u201enu-mi bat capul cu asta\u201c. Dar cu ce? Revenind, pentru pastrarea proportiilor, la modelul debutantului Mircea Iorgulescu, reiau dreptele judecati ale dlui Nicolae Scurtu: \u201e Perceput, initial, ca un foiletonist, Mircea Iorgulescu, dupa lecturi intense si stagii in biblioteci din tara si din unele metropole europene, practica o revizuire partiala sau integrala a unor opere si autori, dupa alte grile de lectura si dupa alte repriviri critice, fundamentate, intotdeauna, pe un acut simt al proportiilor si, mai ales, intr-o maniera stilistica impecabila.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In nr. 23 din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c\u2013 un numar excelent si, in felul sau, reprezentativ \u2013 dl Nicolae Scurtu \u201edezgroapa\u201c moartea unei reviste care n-a apucat sa existe: \u201eRevista noua\u201c, planuita la C\u00e2mpina si nascuta la Ploiesti in secolul trecut, la 1 decembrie 1966. \u201eNascuta\u201c e un fel de a spune. Planuita in secunda istorica in… Cite\u0219te mai mult »Debutul lui Mircea Iorgulescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1720],"class_list":["post-12260","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-iorgulescu"],"views":1668,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12260","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12260"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12260\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12260"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12260"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12260"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}