La fel ca in viata, tenisul are si \u201ezei\u201c, are si \u201emuritori\u201c. Inventie frantuzeasca rafinata de britanici, sportul alb reprezinta un univers uman foarte complex, in care coexista registre extrem de diferite. De pilda, sa faci parte din Top 10 echivaleaza cu a-l apuca pe Dumnezeu de picior. Membrii clubului de elita al tenisului mondial sunt niste supercampioni, al caror joc, stabilitate mentala si inteligenta tactica ating treapta de sus a excelentei. Ei pot fi batuti uneori de tenismanii din Top 20, 30, 40 sau 50, si extrem de rar se int\u00e2mpla sa piarda la the rest of the people. Fireste, in tenis se vad si miracole. (Nu degeaba se spune ca o partida este c\u00e2stigata abia dupa ce arbitrul a rostit sacrosancta formula \u201eGhem, set si meci!\u201c \u2013 iar uneori nici macar atunci…) Nu este imposibil ca un tenisman sa piarda dupa ce a condus cu 6-0 6-0 5-0 si 40-0! Dar, evident, este putin probabil.
\nDin toate aceste considerente, sa joci la Roland Garros pe Centralul Philippe Chatrier impotriva ocupantului locului trei mondial, un monument al istoriei tenisului, detinator a nu mai putin de 16 titluri de Mare Slem \u2013 Roger Federer, este o performanta in sine. C\u00e2nd ai 27 de ani, c\u00e2nd in 2012 este pentru prima oara c\u00e2nd ai depasit granita lui Top 100, c\u00e2nd de regula joci doar in turnee tip challanger si c\u00e2nd figurezi prima oara pe tabloul principal la Roland Garros, oare cum e sa stii ca-l infrunti pe boss-ul suprem al sportului alb, un \u201emonstru\u201c, o legenda, un mit? Iar daca mai si vii din Rom\u00e2nia, o tara care nu figureaza pe harta de elita a tenisului, ar trebui ca lucrurile sa fie destul de clare.
\nEi bine, pe 30 mai, Adrian Ungur din Rom\u00e2nia, omul de pe pozitia 92 a clasamentului ATP, l-a infruntat in templul de la Roland Garros pe Federer. Adrian, tenisman talentat, cu un serviciu puternic si mai ales posed\u00e2nd un excelent rever cu o singura m\u00e2na, s-a aflat in prima saptam\u00e2na a turneului de la Porte d’Auteuil in fata unor multiple premiere. Era int\u00e2ia oara c\u00e2nd lua startul alaturi de primii 128. Era prima data c\u00e2nd depasea primul tur, in urma unei victorii surprinzatoare, trei la unu la seturi in fata fostului numar 3 mondial, de doua ori semifinalist la Roland Garros, argentinianul David Nalbandian. Era pentru prima oara c\u00e2nd juca impotriva unui membru al Top 3 si, de asemenea, era pentru prima data c\u00e2nd pasea pe Philippe Chatrier, av\u00e2nd privilegiul de a privi \u201ein sus\u201c la publicul obisnuit al acestei arene de 15 000 de locuri.
\nSa-i fi fost usor lui Ungur? Ce trebuie sa fi simtit el in momentul in care intra pe acest teren mitic, stiind ca are sa-l infrunte pe cel mai titrat jucator din istorie? Cel mai bun rezultat inregistrat de Adrian in sezonul 2012 a fost o finala de challanger la Bucamaranga, in Columbia. Arena din Bucamaranga, pusa alaturi de Philippe Chatrier? Dar despre ce vorbim aici?
\nPai vorbim, simplu, despre faptul de a fi totusi om. Iar c\u00e2nd se int\u00e2mpla sa fii om, atunci e clar ca nimic din ceea ce este omenesc nu-ti ram\u00e2ne strain. Nici in bine, nici in rau. Asa si cu Ungur, asa si cu Federer. Iar partida de pe Centralul parizian a reflectat acest banal adevar.
\nMeciul a parut de la bun inceput la discretia fostului campion de la Roland Garros din 2009. Roger a condus cu 3-0 in primul set, insa usor-usor Adrian a mai redus din handicap, si-a facut serviciul, ba chiar a avut c\u00e2teva lovituri aplaudate, mai cu seama pe rever, at\u00e2t in lung de linie, c\u00e2t si in cross. La un moment dat a rasucit o scurta pe backhand at\u00e2t de mult, inc\u00e2t Roger a lovit pe l\u00e2nga minge, desi ajunsese scurta rom\u00e2nului. Elvetianul s-a incruntat, publicul a r\u00e2s, iar Ungur a capatat si mai multa incredere in sine. Setul l-a pierdut la trei rom\u00e2nasul. In mansa secunda, Federer joaca tare, joaca serios, nu vrea sa piarda prea mult timp in aceasta partida din turul al doilea, pe care, pe buna dreptate, o considera o formalitate. El vine ca tancul peste mult mai fragilul adversar, care este \u201enimicit\u201c cu servicii-bomba si cu drepte-inverse asasine. Ungur pierde la doi setul. In mansa a treia, la scorul de 2-2, Roger simte ca victoria e aproape si ca nu trebuie dec\u00e2t sa doreasca pentru ca aceasta sa-i aterizeze in buzunar. Doar ca excesul de trufie se plateste. Adrian invie, joaca pentru prima oara in viata lui la nivelul ametitor al unui posesor de Mari Slemuri – si o face dezinvolt, uit\u00e2nd cine este el si mai ales cine este Federer. Culmea e ca-i merge!
\nIn ghemul al saselea din setul al treilea rom\u00e2nul are primele mingi de break din partida. La scorul de 5-4 in favoarea sa, Ungur are doua mingi de set. Le rateaza. Se intra in tie-break. Federer ajunge sa conduca cu 6-4, e aproape sa inchida meciul, dar Adrian are o excelenta revenire si, profit\u00e2nd de serenitatea putin cam prea grabita a campionului, ajunge sa c\u00e2stige un set c\u00e2t o victorie!
\nEvident, in setul al patrulea lucrurile intra in normalitate si Roger Federer se impune cu 6-3. Partida ia sfirsit in aplauzele publicului francez, iar Ungur ii str\u00e2nge cu fermitate m\u00e2na campionului, privind deschis in ochi. Da, rom\u00e2nul nu s-a facut de r\u00e2s, nu s-a predat, a luptat fac\u00e2nd ceea ce stia el mai bine sa faca! Prestatie decenta, onorabila, pe alocuri chiar memorabila a outsider-ului de la Pitesti! Si ce onoare pentru el, patru seturi la Roland Garros, in fata lui Federer, pe Philippe Chatrier! Adrian poate sa povesteasca nepotilor, la senectute, spun\u00e2nd cu m\u00e2ndrie: Et in Arcadia ego!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La fel ca in viata, tenisul are si \u201ezei\u201c, are si \u201emuritori\u201c. Inventie frantuzeasca rafinata de britanici, sportul alb reprezinta un univers uman foarte complex, in care coexista registre extrem de diferite. De pilda, sa faci parte din Top 10 echivaleaza cu a-l apuca pe Dumnezeu de picior. Membrii clubului de elita al tenisului mondial… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (56)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[720],"class_list":["post-12252","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-roland-garros"],"views":1424,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12252","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12252"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12252\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12252"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12252"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12252"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}