\u201ePolita alba\u201c era un termen pe care \u00eel cunosteam vag din Romania, de-acum 30 de ani, dinainte de emigrare. Cred ca, de fapt, \u00eel stiam din carti. Noi semnam pe vremea aceea o data sau de doua ori pe luna statele de salariu si plecam de la casieria institutiei cu banii \u00een m\u00e2na. Nimeni nu ne garanta nimic, nimeni nu ne dadea pe credit. Stiam ce e un casier. Ce e un garant, ce e un creditor, ce e o polita, habar n-aveam. Doar din lecturi. Cred ca \u00eentr-o carte de Dostoievski am citit prima data despre o polita \u00een alb. Cineva semnase o polita, jucase banii la ruleta… era haituit de creditori… parca asa ceva. Din context \u00eentelesesem de ce se numea polita \u00een alb. Fiindca era o h\u00e2rtie care cuprindea niste cifre aproximative. Deci o h\u00e2rtie fara o valoare determinata. Sumele puteau fi la nevoie completate de beneficiar. Semnatura promitea o returnare iluzorie de fonduri, data fiind pe un act oficial cu o valoare iluzorie, miz\u00e2ndu-se pe o \u201e\u00eentelegere\u201c iluzorie. Sau cam asa ceva.<\/p>\n
Dupa ce am plecat din Rom\u00e2nia, \u00een tara mea de emigratie am auzit tot mai des vorbindu-se despre \u201ecasatoria alba\u201c. Asta c\u00e2nd am \u00eenceput sa cunosc lume din comunitatile de emigranti. Si c\u00e2nd am \u00eenceput sa \u00eent\u00e2lnesc la tot pasul cupluri nepotrivite.
\nCu prima \u201ecasatorie alba\u201c m-am \u00eent\u00e2lnit \u00een cazul unui homosexual. Care vroise sa iasa din tara, felul lui de-a fi \u201ealtfel\u201c fiind mai agreat pe alte meleaguri. Ca atare simulase interesul pentru o straina pe litoral. \u00cei explicase cum la popoarele de religie ortodoxa exista \u201etaina\u201c casatoriei. Femeia, credula, \u00eei respectase traditia si credinta. Se \u00eensurasera. Ca urmare, rom\u00e2nul nostru obtinuse viza de iesire din tara. Si… divortase \u00een c\u00e2teva saptam\u00e2ni, \u00een tara de emigratie, unde acum putea sa se manifeste pe pofta inimii. Facuse ca atare o \u201ecasatorie alba\u201c, mi-au explicat cunoscatorii. Adica semnase un act pur formal, fara acoperire \u00een viata reala, doar cu valoare birocratica si administrativa
\nNu de putine ori mi s-a \u00eent\u00e2mplat sa vad dupa aceea cazuri similare: femei splendide maritate cu niste nap\u00e2rstoci, tinere titrate si cu ambitii intelectuale maritate cu c\u00e2te un neispravit fara scoala, barbati tineri si ambitiosi \u00eensurati cu c\u00e2te o babeta. Convietuirea rezista \u00een functie de gradul de constiinta al celui care beneficiase de o plecare din Rom\u00e2nia pe baza certificatului de casatorie. Vietile schilodite se \u00eent\u00e2lneau la tot pasul. Rezultat al \u201ecasatoriilor albe\u201c.<\/p>\n
Dar asta se \u00eent\u00e2mpla \u00een urma cu c\u00e2teva decenii, pe vremea c\u00e2nd granitele erau \u00eenchise. Acum \u201ecasatoria alba\u201c nu mai este de actualitate. Acum fiecare pleaca unde vrea si c\u00e2nd vrea, \u00eensotit sau ne\u00eensotit de vreun tovaras de viata.\u00a0 Doar ca acum am ajuns sa ne confruntam cu alt termen. Anume, cu \u201eorfanii albi\u201c. Copiii ramasi \u00een tara fara\u00a0 parinti. Nu pentru ca ei s-ar fi prapadit, nu pentru ca si-ar fi parasit pur si simplu copiii. \u201eOrfanii albi\u201c sunt cei ai caror parinti i-au lasat \u00een tara, ei plec\u00e2nd \u00een strainatate.
\nDaca ar fi sa urmam regula cazurilor mai sus amintite, \u00een situatia \u201eorfanilor albi\u201c vorbim deci despre niste certificate de nastere fara valabilitate practica, ci doar birocratica. Asa cum stau lucrurile c\u00e2nd vorbim despre o polita \u00een alb. Sau despre o \u201ecasatorie \u00een alb\u201c, \u00een care una e pe h\u00e2rtie, si alta \u00een realitate.<\/p>\n
Nu stiu cine a introdus termenul de \u201eorfani albi\u201c. Nu stiu nici c\u00e2t de luat \u00een seama este \u00een tara efectul lui. Ceea ce stiu \u00eensa este ca dintre toate tarile \u00een care emigratia rom\u00e2neasca este masiva, Italia este cea care l-a pus \u00een discutie. Organizat. Si cu toata seriozitatea. Comunitatea rom\u00e2neasca din Italia ne-a obligat sa ne confruntam cu drama a ceea ce ei au numit \u201eorfani bianchi\u201c. Comunitatea rom\u00e2nilor din Italia a organizat, \u00een colaborare cu autoritatile administrative si stiintifice din tara de emigratie, o consfatuire pe tema acestor \u201eorfani bianchi\u201c.
\nNu numai situatia copilului ramas \u00een tara fara parinti s-a discutat cu acest prilej. Ci si starea femeilor rom\u00e2nce, care, asa cum consemneaza luarile de cuv\u00e2nt ale participantilor italieni la consfatuire \u201ene cresc copiii nostri \u00een loc sa si-i creasca pe-ai lor si ne \u00eengrijesc batr\u00e2nii nostri \u00een loc sa si-i \u00eengrijeasca pe-ai lor\u201c.
\nCifrele care se consemneaza cu prilejul lucrarilor acestei conferinte sunt alarmante. \u00cen Rom\u00e2nia, arata aceste cifre, se afla \u00een prezent peste 350.000 de copiii fara nici un membru din familia nucleara. Din cei 5 milioane de minori \u00eenregistrati la ultimul recensam\u00e2nt \u00een tara, 750.000 au cel putin un parinte plecat \u00een strainatate. Numai \u00een Roma lucreaza \u00een momentul de fata peste 40.000 de parinti cu copiii lasati \u00een tara.
\nCa \u00een Romnaia n-ar exista nici o reactie la aceasta situatie aberanta nu putem spune. Nici participantii la consfatuire nu o sustin. Din contra, ei iau \u00een discutie hotar\u00e2rea de ultima ora a guvernului de a pedepsi cu \u00eenhisoarea parintii \u201eorfanilor albi\u201c. Criminaliz\u00e2ndu-i astfel, spun documentele congresului, desi nu criminalizarea lor va duce la stoparea acestui exod. Nu puscaria, ci crearea posibilitatilor de a-si creste copiii ar putea sa-i salveze pe parintii asa numitilor \u201eorfani bianchi\u201c, lucru pentru care va trebui sa fie analizat \u00eentregul sistem social. Si \u00eentregul sistem valutar, fiindca parintii nu pleaca de aventurieri ce sunt, las\u00e2ndu-si copiii pe drumuri, ci fiindca moneda tarii lor este fara putere economica.
\nNu stiu ce efect au asemena consfatuiri, pe teme de-o gravitate sociala absoluta. C\u00e2teodata ma tem ca ele sunt elegante jocuri de floreta, pe acoperisul unui edificiu care se prabuseste. \u00cen acelasi timp, \u00eensa, ele pot fi si clopotul de alarma, care \u00eensoteste orice catastrofa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201ePolita alba\u201c era un termen pe care \u00eel cunosteam vag din Romania, de-acum 30 de ani, dinainte de emigrare. Cred ca, de fapt, \u00eel stiam din carti. Noi semnam pe vremea aceea o data sau de doua ori pe luna statele de salariu si plecam de la casieria institutiei cu banii \u00een m\u00e2na. Nimeni nu… Cite\u0219te mai mult »Polita alba, casatoria alba, orfanii albi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12246","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1892,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12246","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12246"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12246\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12246"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12246"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12246"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}