De multe ori, Cannes-ul nu incepe in frumoasa luna mai, nici in aprilie, odata cu dezvaluirea selectiei oficiale, ci in infriguratul februarie, atunci c\u00e2nd se anunta presedintele juriului. Oric\u00e2t ar nega unii, festivalurile cu al lor palmares se socotesc si dupa amprenta lasata de cel din fruntea echipei de care depinde soarta concurentilor. Nu degeaba una dintre intrebarile cel mai des auzite in primele zile ale festivalului este \u201eOare X ii place lui Y?\u201c, Y fiind presedintele, bineinteles. Cuv\u00e2ntul \u201egheara\u201c nu mai este aici o eleganta metafora imprumutata, de sorginte franceza; uneori, el vine mai degraba din belicoasa expresie \u201ecu ghearele si cu dintii\u201c, iar experienta Clint Eastwood din 1994 este binecunoscuta; l-a aparat pe Tarantino (\u201ePulp Fiction\u201c), neferindu-se, zice-se, chiar de unele amenintari privind prezenta cinematografului american la Cannes. \u201e\u00abSoare inselator\u00bb al lui Mihalkov merita de o suta de ori Palme d’Or \u2013 aveau sa scrie criticii \u2013 presedintele a decretat, insa, ca este un film dificil\u201c. I-a revenit Le Grand prix du jury, dar razbunarea nu a int\u00e2rziat sa se arate: a c\u00e2stigat, chiar acasa la necrutatorul Clint, Oscarul pentru cel mai bun film strain. Daca se int\u00e2mpla ca omul providential sa fie o persoana mai potolita (mai bl\u00e2nda dec\u00e2t Eastwood?), cum ar fi G\u00e9rard Depardieu, in 1992, nu ne putem astepta la mari surprize (\u201eEu as da premii tuturor, da\u2019 daca nu am de unde…\u201c). Un tip mai nervos, un Sean Penn, bunaoara, ar fi destinat, (in calculele noastre) sa rastoarne ideea oricarui echilibru. Nu a fost asa. Palmaresul din 2008, cu Palme d\u2019Or pentru \u201eIn clasa\u201c (\u201eEntre les murs\u201c) de Lauret Cantet, a fost unul dintre cele mai rezistente in fata c\u00e2rcotasilor. Si a venit si ziua lui Nanni Moretti, \u201eun cetatean (italian) mai presus de orice banuiala\u201c, a carui intransigenta si \u201ece-i in gusa si-n capusa\u201c sunt celebre. Iti trebuie indrazneala, nu gluma, pentru a spune despre \u201eArtistul\u201c, considerat cel mai mare succes al cinematografului francez din toate timpurile (premiu la Cannes plus cinci Oscaruri), ca este \u201eun film facil\u201c. Alegerea sa de catre organizatorii festivalului a fost salutata deopotriva in Franta si in Italia. Presedintele festivalului, Gilles Jacob i-a multumit, amintind propria decizie din 1978, c\u00e2nd, proaspat venit in conducerea Cannes-ului, a selectionat \u201eEcce bombo\u201c, al doilea lung-metraj al italianului in v\u00e2rsta de 25 de ani: \u201eAm presimtit ca Nanni Moretti va deveni NANNI MORETTI. Iata de ce ma bucur de aceasta lunga si afectuoasa colaborare\u201c. In ceea ce-l priveste, delegatul general Thierry Fr\u00e9maux a tinut sa sublinieze un amanunt deloc neglijabil: \u201eFestivalul a dorit ca la aceasta a 65-a editie, presedintele sa fie un european. Prin dinamismul, modernitatea si inteligenta sa, filmele lui Nanni Moretti intruchipeaza tot ceea ce cinematograful a inregistrat mai remarcabil in ultimii treizeci de ani. Opera sa, in permanenta constructie, contine fagaduinta unui cinema conectat lumii si timpului nostru\u201c. Nu sunt doar simple vorbe. Cannes-ul l-a onorat pe Moretti cu un premiu al juriului, in 1994, pentru \u201eCaro diario\u201c si o Palme d\u2019Or, sapte ani mai t\u00e2rziu, pentru \u201eCamera fiului\u201c. Ceea ce nu inseamna ca artistul a carui intransigenta o lauda zilele trecute proaspatul director al Mostrei, Alberto Barbera, a raspuns cu plecaciuni. Chiar la prima conferinta de presa a jurului, din ziua deschiderii festivalului, si-a exprimat dezacordul cu regulile casei de a-i aduce pe membrii juriului in fata ziaristilor, dupa anuntarea palmaresului, pentru a-si justifica optiunile. Cum ar veni, pentru a da seama. \u201eNu-mi place, in astfel de imprejurari trebuie sa faci uz de diplomatie si ce poti sa spui, parole, parole, parole\u201c. Cum a aratat susnumita diplomatie vom vedea. Deocamdata, voi spune doar, ca pe masura ce treceau zilele festivalului, cu cortegiul lui de filme din competitie, pe Croazeta se auzea tot mai des: \u201eNu cred sa-i placa lui Moretti\u201c, \u201eM-ar mira sa-i placa lui Moretti, nu e stilul lui\u201c, \u201eLui Moretti nu-i place Haneke, se stie\u201c, \u201eMoretti? Sa nu auda de americani\u201c. \u201eMoretti recunoscator Cannes-ului care i-a aratat at\u00e2ta dragoste? Nu-l cunoasteti\u201c. C\u00e2te ceva din toate avea sa se adevereasca. Unii, mai pragmatici, s-au apucat sa ia in calcul titlurile pe care a jucat o carte buna societatea Sacher Films a italianului, deopotriva distribuitor si producator \u201eA Separation\u201c, \u201eLes neiges de Kilimandjaro\u201c. As adauga si \u201eA fost sau n-a fost\u201c. Altfel, tuturor acestor speculatii, obisnuite in lumea festivaliera, nu le-am putut adauga dec\u00e2t putinele declaratii din timpul primei int\u00e2lniri cu ziaristii, cu cinci ore inaintea inaugurarii celei de a 5-a editii; cum ca \u201eputerile unui presedinte sunt, din fericire, limitate\u201c si ca tot ceea ce asteapta de la actuala selectie este sa fie surprins\u201c. Mai vorbaret s-a dovedit in singurul interviu acordat unui ziar, \u201eLib\u00e9ration\u201c, unde explica de ce \u201etrebuie sa ram\u00e2i pragmatic si democratic, in sensul in care, in principiu, majoritatea invinge. Ma voi stradui sa fiu democratic, vom vedea\u201c. Ceea ce nu stiau toti este ceea ce ne-a amintit acelasi Alberto Barbera, inca de la inceputul festivalului: \u201eMoretti este gata sa discute la nesf\u00e2rsit si obsesiv un film, sa te convinga ca argumentele lui sunt mult mai solide dec\u00e2t ale tale, dar p\u00e2na la urma ram\u00e2ne democratic\u201c. Fara a ingadui, insa, sa li se citeasca democratia pe chipurile juratilor, carora le-a impus codul sau personal de reguli elaborate in 2001, c\u00e2nd fost presedintele juriului la Venetia. Coechipierii sai nu au voie sa aplaude nici la inceputul, nici la sf\u00e2rsitul proiectiei, nu care cumva banditii de ziaristi, gata sa speculeze cel mai neinsemnat (mai uman gest), sa interpreteze asa si pe dincolo. Apoi, sa nu se duca la receptiile date de producatorii filmelor in competitie, unde un pahar in plus dezleaga limbile si nu se stie ce poate iesi de aici (grea cazna, mai ales pentru doamne) Si, bineinteles, sa fie pregatiti pentru c\u00e2t mai multe discutii, dupa ce au vazut filmele de la cap la coada, a tinut sa-si previna colegii. Asa cum vom vedea pe parcursul evocarilor acestui Cannes, s-a ales praful din mai toate prezicerile privind eventualele optiuni ale membrilor juriului, trecuti in revista r\u00e2nd pe r\u00e2nd. Revista \u201eHollywood Reporter\u201c i-a si botezat. Actrita Emmanuelle Devos ar fi \u201eArtista\u201c, banuita a-i privilegia pe autorii francezi din competitie, cu deosebire pe Jacques Audiard (a jucat in doua dintre filmele sale, care i-au adus si premii), si pe Alain Resnais, desigur. Conationalul sau, Jean Paul Gaultier, numit pentru necesitatile momentului \u201eCroitorul\u201c, av\u00e2nd in vedere ca a semnat costumele unor pelicule mai trasnite, cum de altfel ii este si felul, ale unor Peter Greenaway, Luc Besson, Almodovar, Jean Jeunet, s-ar putea indrepta catre Cronenberg sau L\u00e9os Carax. Diplomata Hiam Abbas, minunata actrita palestiniana (\u201eLivada cu lam\u00e2i\u201c, \u201eMunich\u201c, \u201eIzvorul femeilor\u201c) era vazuta ca tin\u00e2nd partea filmelor cu incarcatura politica, precum \u201eDupa batalie\u201c, al egipteanului Yousry Nasrallah; eventual l-ar putea apara pe Kiarostami. \u201eModelul\u201c Diane Kruger, din moment ce tinteste o cariera hollywoodiana, va incerca sa incline balanta catre americani. In aceeasi barca s-ar afla si Ewan McGregor, \u201eSalbaticul\u201c. In sf\u00e2rsit, regizorul american Alexander Payne, \u201eProfesorul\u201c, era plasat de partea lui Mungiu, iar britanica Andrea Arnold, \u201eThe Downer\u201c, de doua ori c\u00e2stigatoare a premiului juriului la Cannes, preocupata de problematica sociala in cheie realista, urma sa se lupte, probabil, pentru danezul Thomas Vinterberg. C\u00e2t despre presedinte, acesta a beneficiat de porecla \u201eMedalistul\u201c, fara nicio legatura cu muzica, ci, banuim, cu multele sale medalii. I s-au pus in seama posibile simpatii pentru conationalul Matteo Garrone, dar si pentru confratii deja detinatori de Palme d’Or, Ken Loach si Michael Haneke. Acum, c\u00e2nd sarbatoarea s-a incheiat, eu una l-as numi pe Moretti mai degraba \u201eTavalugul\u201c, dupa cum a trecut peste tari cu un cumul de selectii si peste autori. Critici francezi bine plasati pentru acorda credibilitate spuselor si deloc partinitori cu productia nationala aruncata in competitie, mi-au confirmat banuielile pe care, in ceea ce ma priveste, le-am exprimat inca inainte de anuntarea palmaresului. Niciun film francez premiat, dintre cele trei concurente, in ciuda unei campanii duse de marile cotidiene \u201eLe Monde\u201c si \u201eLib\u00e9ration\u201c, mai int\u00e2i pentru Audiard cu al sau \u201eDe rouille et d\u2019os\u201c, apoi pentru \u201egenialul\u201c, \u201epoetul blestemat\u201c L\u00e9os Carax, vesnicul copil teribil si acum, la 52 de ani, filmul sau \u201eHoly Motors\u201c fiind printre cele care, potrivit declaratiilor presedintelui, au divizat cel mai mult pe jurati. Niciun capat de premiu pentru americani, multi la numar, cinci, si se stie c\u00e2t de mult ii doreste festivalul pe cei de peste ocean, c\u00e2ta curte le face, pentru a invinge teama acestora de critica europeana, mereu pe post de sperietoare a producatorilor. E adevarat ca numarul recompenselor fiind redus, sapte premii mari si late, iar posibilitatea unui cumul exclusa, in ultimii ani, pentru primele trei categorii din palmares, Palme d’Or, le Grand prix si le Prix de la mise en sc\u00e8ne, batalia trebuie sa fi fost infierb\u00e2ntata. Daca Nanni Moretti ar fi fost dispus sa omagieze diplomatic tara gazda, probabil ca ar fi scos un premiu de interpretare pentru Marion Cotillard, protagonista lui Jacques Audiard. Au invins actritele lui Cristian Mungiu, Cristina Flutur si Cosmina Stratan, premiul lor ridic\u00e2nd \u201eDupa dealuri\u201c, unul dintre favoritii actualei editii si care ar fi meritat un le Grand prix, daca Moretti, mereu Moretti, nu ar fi luptat cum numai el este in stare, pentru Matteo Garrone si \u201eReality\u201c. C\u00e2t despre absenta unanimitatii votului, chiar si in cazul lui Haneke cu Palme d Or pentru \u201eAmour\u201c, caruia i s-ar opus o singura voce, ghiciti a cui sa fi fost, oare?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De multe ori, Cannes-ul nu incepe in frumoasa luna mai, nici in aprilie, odata cu dezvaluirea selectiei oficiale, ci in infriguratul februarie, atunci c\u00e2nd se anunta presedintele juriului. Oric\u00e2t ar nega unii, festivalurile cu al lor palmares se socotesc si dupa amprenta lasata de cel din fruntea echipei de care depinde soarta concurentilor. Nu degeaba… Cite\u0219te mai mult »Habemus Presidentum<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2331,6134,6652],"class_list":["post-12235","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-de-la-cannes","tag-gilles-jacob","tag-nanni-moretti"],"views":3121,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12235","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12235"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12235\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12235"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12235"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12235"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}