{"id":12219,"date":"2012-06-14T16:34:30","date_gmt":"2012-06-14T14:34:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12219"},"modified":"2012-06-14T16:34:41","modified_gmt":"2012-06-14T14:34:41","slug":"note-despre-poetica-lui-max-blecher","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/note-despre-poetica-lui-max-blecher\/","title":{"rendered":"Note despre poetica lui Max Blecher"},"content":{"rendered":"

Scriitura lui Max Blecher a suscitat o serie \u00eentreaga de discutii \u00een critica rom\u00e2neasca. De la lectura existentialista, la cea suprarealista sau chiar postmoderna, toate sunt grile aplicate de-a lungul timpului scriiturii blecheriene. Pentru o interpretare de tip existentialist, simptomatic e studiul lui Ion Negoitescu din \u201eEngrame\u201c. Se insista, cam programatic, prin prisma unei viziuni teoretice care oculteaza specificul prozatorului, ca, \u201eexistentialist prin structura\u201c, \u201eBlecher s-a nascut sub semnul suferintei si a trait-o \u00eenca din copilarie, ca situatie-limita, adica \u00een mod existential\u201c. Tot o grila existentialista, irizata, totusi, de o hermeneutica structuralista ofera studiul lui Mihai Zamfir din \u201eCealalta fata a prozei\u201c. Principalii partizani ai unei poetici suprarealiste sunt, \u00een schimb, Ion Pop si Simona Popescu. Ce-i drept, criticul clujean e putin circumspect cu privire la \u00eenregimentarea lui Blecher \u00een r\u00e2ndul suprarealistilor, \u00een masura \u00een care pledeaza pentru o formula relativizatoare ca \u201eo ars poetica \u00eentemeiata pe date suprarealiste\u201c (\u201eAvangarda \u00een literatura rom\u00e2na\u201c). \u201eSalvarea speciei\u201c, volumul Simonei Popescu, discuta imaginarul blecherian \u00een raport direct cu cel al miscarii suprarealiste franceze. Studiul e o cercetare tematica cu privire la suprarealism si temele scriitorului rom\u00e2n par sa se integreze firesc, ab initio, unui imaginar consacrat de Breton si colaboratorii sai. At\u00e2t tema copilariei, c\u00e2t si cea a corporalitatii, de pilda, sunt argumente pentru a-l discuta pe Blecher \u00een spatiul avangardei europene.
\nAvant la lettre?<\/strong>
\nO noua receptare din punct de vedere al curentului se deschide odata cu paginile cartaresciene din \u201ePostmodernismul rom\u00e2nesc\u201c. Desi comentariile lui Cartarescu pot fi suspectate de parti pris, \u00een \u00eencercarea de a-si configura, retrospectiv, o genealogie literara, macar c\u00e2teva observatii merita luate \u00een calcul: \u201eDaca suprarealismul acestei lumi este dincolo de orice \u00eendoiala (unele scene, precum cea erotica petrecuta \u00eentr-o odaie plina de masini de cusut, sunt de-a dreptul daliniene), exista totusi puncte de tangenta cu infrarealismul postmodern: fascinatia pentru kitsch, artificiu si mai ales pentru simulacre. Acelasi Dumnezeu parodic si arlechinesc, bricol\u00e2nd universuri la m\u00e2na a doua din materiale ieftine\u201c. Constatarea e justa, \u00eensa ea se opreste, din nou, \u00een pragul tematicului. Nu scriitura\/ expresia lui Blecher ar avea note tangente cu postmodernismul, ci un anumit spectru imaginar \u2013 pe care, de altfel, \u00eel putem regasi, \u00een aceeasi masura, \u00een toposurile modernismului propriu-zis. \u00cen fond, postulatul operei ca fals, ca lucru prefabricat, caruia nu i-ar putea corespunde un autor action\u00e2nd printr-un singur gest apartine, \u00een buna masura lui Val\u00e9ry si, \u00een apropierea lui, miscarii dadaiste. O interpretare mai curajoasa \u2013 dar, din pacate, plina de aporii teoretice \u2013 avem \u00een monografia lui Iulian Baicus, pentru care Blecher e, de-a dreptul, un \u201epostmodern avant la lettre\u201c. Dincolo de pericolul protocronismului pe care criticul nu pare sa-l sesizeze, argumentatia acestei \u00eencadrari lasa de dorit. Un singur exemplu: pornind de la un concept al lui Vattimo \u2013 cel al \u201eg\u00e2ndirii slabe\u201c, Baicus defineste \u201enaratorii\u201c (!) lui Blecher drept ipostaze ale acestei g\u00e2ndiri. Mai mult, noteaza monograful, \u201e\u00een scrisorile trimise lui Geo Bogza, Max Blecher se considera o asemenea entitate slaba care are nevoie de pana tare a scrisului prietenului sau pentru a supravietui; el foloseste, pentru a aproxima identitatea lui slaba, imaginea iederei care are nevoie de fermitatea unui zid pe care sa urce\u201c. Or, confuzia teoretica e de-a dreptul hilara. Pentru Vattimo, \u201eg\u00e2ndirea slaba\u201c e, \u00een primul r\u00e2nd, o strategie (filozofic-hermeneutica) de retragere din fata metafizicului si a adevarurilor ultime ale existentei si nu o atitudine (existentiala), o fatalitate, asa cum e marturisita slabirea fiintei de catre Blecher. Desi beneficiaza de o suma de observatii interesante si inovatoare, studiul lui Baicus se scalda adesea \u00eentr-o imprecizie teoretica dublata de pretiozitatea lingvistica si de un entuziasm neacademic.
\nAsadar, la o privire panoramica se poate observa, fara pericolul unei suprainterpretari, dificultatea de a configura o poetica blecheriana si de a o integra \u00eentr-o tipologie fixa. Ceea ce a fost cu precadere lasat la o parte \u00een discutiile despre scriitura prozatorului rom\u00e2n e corpusul de texte extraliterare, care contin c\u00e2teva sugestii interesante despre poetica explicita a lui Blecher. Publicarea, sub \u00eengrijirea lui Sasa Pana \u00een 1970 si apoi sub cea a Madalinei Lascu, \u00een 2000, a unei serii de scrisori, articole, proze inedite, are un rol important \u00een reconstruirea unei imagini complete a scriitorului (si, de ce nu, a omului) Max Blecher. Interesante sunt, \u00een marturisirile lui Blecher, mai ales expresiile care tintesc, \u00een mod clar, spre o poetica a romanului.
\nCea mai cunoscuta afirmatie de arta poetica a lui Max Blecher provine dintr-o scrisoare catre Sasa Pana: \u201eIdealul scrisului ar fi pentru mine transpunerea \u00een literatura a \u00eenaltei tensiuni care se degajeaza din pictura lui Salvador Dali. Iata ce-as vrea sa realizez, \u2013 dementa aceea la rece perfect lizibila si esentiala. Exploziile sa se produca \u00eentre peretii odaii, si nu departe \u00eentre himerice si abstracte continente\u201c. Asadar, Blecher pare a-si asuma, prin aceasta marturisire, un crez suprarealist. Suprapunerea nu e, \u00eensa, \u00een nici un caz, totala. Dimpotriva, scriitorul nu ezita sa-si traseze \u00een mod clar diferentele specifice. Constructiile sale refuza, \u00een prima instanta, o poetica evazionista, care provine dintr-un imaginar romantic si are unele repercusiuni asupra suprarealismului \u00een general. De aceea, cred ca interpretarea lui Radu G. Teposu se bazeaza pe o generalizare mai putin fericita. \u00centregul esafodaj al constructiei critice din monografia \u201eSuferintele t\u00e2narului Blecher\u201c gloseaza asupra originilor romantice ale poeticii acestuia, cu acele \u201ecalatorii compensatorii ale saracului\u201c: \u201esemn tipic de modernitate, noteaza exegetul, aceasta disociere \u00een constiinta indica o cautare febrila a unei realitati compensatoare, a unei solutii de existenta\u201c. Or, sintagma \u201e\u00eentre peretii odaii\u201c a lui Blecher presupune tocmai refuzul oricarui tip de transcendere, \u00een favoarea unei experiente cotidiene, care se petrece sub regimul lui hic et nunc. Cu toate acestea, n-am iesit, \u00eenca din c\u00e2mpul tematic consacrat de suprarealism, caci interferentele miraculoase ale cotidianului constituie una dintre temele predilecte ale poeticii lui Breton. \u00cen \u201eAndr\u00e9 Breton et le donn\u00e9es fondamentales du surr\u00e9alisme\u201c, Michel Carrouges traseaza c\u00e2teva delimitari interesante cu privire la relatia real-ireal \u00een poetica suprarealista: transcenderea de tip romantic e \u00eenlocuita, remarca el, de o mai larga \u00eentelegere a sensului realitatii: \u201eNon par une plong\u00e9e dans l’ irr\u00e9el, mais par la decouverte d’ une plus profonde perspective de la realit\u00e9 cosmique et humaine\u201c. Marturisirile urmatoare ale lui Blecher sunt consecvente cu acest accent asupra aspectului banal, obisnuit, cotidian, \u00een pofida dimensiunii \u00eenalte sau ezoterice a suprarealismului: \u201eVizita spectrelor sa se faca normal pe usa cu ciocanit politicos si cu politicoasa sugrumare. Suprarealismul trebuie sa doara ca o rana profunda\u201c, noteaza, \u00een aceeasi scrisoare, prozatorul.
\nSuprarealismul \u00een propria odaie<\/strong>
\nPrin urmare, desi converg spre puncte de semnificatie proprii unei viziuni suprarealiste, marturisirile lui Blecher par sa opereze o subtila disociere \u00een cadrul curentului sustinut de Andr\u00e9 Breton. Pentru prozatorul rom\u00e2n, suprarealismul, cu \u201eirealitatea si ilogismul\u201c sau reprezinta mai degraba o problema de \u201especulatie intelectuala\u201c dec\u00e2t de traire i-mediata. \u00cen scrisoarea catre conducatorul revistei \u201eunu\u201c, Blecher \u00eesi exprima at\u00e2t o aderenta la curentul avangardist, c\u00e2t mai ales, tocmai prin filtrul acestei acceptari, o diferenta specifica. Michel Carrouges vorbeste, \u00een volumul sau, despre cele doua laturi ale suprarealismului \u2013 idealismul, pe de o parte si partea materiala de cealalta parte \u2013 aflate \u00eentr-o continua miscare dialectica. \u00cen cadrul unui curent bicefal, cu tendinte contrare, Blecher pare sa se orienteze mai degraba spre acea zona a suprarealismului care favorizeaza valorile contingentului sau ale imanentei. Nu a aduce miraculosul \u00een strada, ci, mai mult, a-l capta \u00een intimitatea propriei odai pare a fi dezideratul poetic al prozatorului rom\u00e2n. E vorba aici de un suprarealism sui generis, \u00eenteles nu ca hazard obiectiv care actioneaza din exterior asupra eului, ci ca un mecanism controlat si asimilat de subiectivitate. \u201eAm cautat sa ridic la egal de lucida si voluntara valoare orice tentatie a halucinantului\u201c, marturiseste prozatorul. Suprarealismul nu e un curent care traverseaza un eu pasiv, devenit simplu recipient pentru aparitiile de dincolo, ci o metoda gestionata la lumina constiintei: \u201eeu traiesc aceasta irealitate si evenimentele ei fantastice\u201c, aflam din scrisoarea lui Max Blecher. Aceasta asumare din unghiul luciditatii, a irealitatii lumii, a facut posibila, \u00een fond, translatia spre lectura existentialista a prozei blecheriene. \u201eE prea lucid\u201c, suna argumentul lui Silvian Iosifescu \u00een disocierea lui Blecher fata de miscarea teoretizata de Breton. \u201eLuciditatea \u00een raport cu sine si cu ceilalti devine principala modalitate pentru bolnavul-obiect, pentru centaurul \u00eenchis \u00een ghips si nedespartit de gutiera, de a-si conserva conditia umana, de a birui degradarea\u201c, noteaza, ambiguu, un exeget care considera ca \u00een cazul criticii lui Blecher, \u201eraportarea la biografie e indispensabila\u201c. De altfel, aceasta scrisoare catre Sasa Pana \u00een care prozatorul rom\u00e2n \u00eencearca sa \u00eesi clarifice, sistematic, pozitia fata de \u00eencadrarea \u00een suprarealism.
\nUtopia comunicarii literale<\/strong>
\n\u00cen general, scrisorile lui Blecher nu sunt vehicule ale unor teoretizari cu privire la pozitia sa estetica. Dimpotriva, Blecher traieste, la nivelul mesajelor pe care le trimite prietenilor sai, cu permanenta teama de a nu literaturiza, rat\u00e2nd, astfel, sensul literal al textului: \u201eNu insist asupra acestei idei pentru ca ameninta sa devie literara\u201c, marturiseste scriitorul \u2013 foarte atent la contexte \u2013 la un moment dat. \u00cen cadrul acestor scrisori, Blecher \u00eencearca sa elimine orice zgura de suprasemnificatie care ar putea distorsiona comunicarea cu ceilalti. Niciun fel de strategie de ambiguizare sau de divagatie calofila nu sta la baza constructiei acestui set de scrisori. Dimpotriva, autorul lor pare preocupat de a le simplifica \u00een mod constant, de a le reduce la exactitatea care sa permita un consens deplin. Utopia unui atare tip de comunicare e proferata \u00een dorinta scriitorului de a comunica prin obiecte: \u201eToate acestea sunt vorbe, noi \u00eentr-adevar ar trebui sa ne comunicam ce-avem sa ne spunem cu bucati splendide de carne de rasol, sau cu panglici ieftine din acelea care cumpara servitoarele sau cu filmul sonor al unei ordonante care taie lemne, cu efortul toporului ce se ridica, cu zguduitura scurta \u00een lemn, cu pantalonii kaki zdrentuiti putin si cu sireturile de la izmene ce se balanganesc pe piciorul gol. O astfel de ordonanta am privit azi toata dupa-amiaza de pe terasa mea. Si stii bine ca nu-ti scriu despre ea fiindca ar reprezenta ceva extraordinar, ci tocmai fiindca nu e extraordinara deloc\u201c. Prin urmare, \u00een viziunea lui Max Blecher, obiectele se afla \u00eentr-un raport direct cu comunicarea literala. Dar, fapt paradoxal, tocmai \u00een momentul c\u00e2nd enunta acest deziderat de transmitere exacta a informatiei, discursul \u00eencepe sa se descompuna, obiectualul vizat de scriitor e deconstruit, literalul pare sa devieze \u00een imagine. De fapt, ceea ce teoretizeaza scriitorul \u00een acest fragment (desi teoretizarile \u00een scrisori sunt rare) e expresivitatea prin intermediul imaginii literale. De la \u201ebucatile de rasol\u201c sau \u201epanglicile cumparate de servitoare\u201c, la filmul sonor sau la \u201eefortul toporului ce se ridica\u201c, fragmentul blecherian sufera o anamorfoza: concretul e \u00eenlocuit, treptat, nu cu abstractul, cu o imagine evanescenta, ci cu un instantaneu precis de realitate. Textul citat mai sus e simptomatic \u00eentruc\u00e2t el contine, in nuce, un exemplu al transformarilor graduale pe care le sufera textul blecherian, put\u00e2nd fi citit ca un model generativ al unui imaginar. Astfel, primul obiect descris e reprezentat de bucatile de rasol, carora li se ataseaza acel epitet. \u00cen continuare, urmatorul obiect \u00eencepe ca c\u00e2stige \u00een precizie (pe masura ce o pierde, as spune). Imaterialitatea panglicii fata de carne e compensata aici printr-o precizare de tip circumstantial: \u201edin acelea care cumpara servitoarele\u201c. Mai departe, ascensiunea pe scara abstractului (\u201efilmul sonor\u201c) e urmata, compensativ, de un conglomerat de precizari (at\u00e2t de natura vizuala, c\u00e2t si auditiva). Prin urmare, se poate spune ca discursul lui Blecher respecta o dubla miscare concomitenta: cu c\u00e2t obiectele pe care le descrie sunt mai evanescente, cu at\u00e2t discursul care le configureaza devine mai exact. Descrierea \u201efilmului sonor\u201c e compusa dintr-o suma de instantanee fotografiate ale realitatii; discursul lui Blecher opereaza cu ceea ce s-ar putea numi imagini-cadru, \u00een masura \u00een care acestea sunt tentative de a fixa realul \u00eentr-o ambianta riguroasa si de a-i conferi o structura de rezistenta. Comparatiile lui Blecher nu sunt i-realizari, ele nu reflecta vointa de a transforma, prin limbaj realul, ci, dimpotriva, de a-l aproxima cu maxima fidelitate. Se naste, deja, \u00een scurta marturisire pe care Blecher o face prietenului sau \u00een scrisoare, o adevarata poetica, un model de scriere. Marturisirea aceasta are rolul unei adevarate epifanii care verticalizeaza, dar \u00een acelasi timp submineaza mesajul prozatorului. \u00cen momentul \u00een care \u00eesi exprima dorinta de a comunica prin obiecte, Blecher \u00eencepe, \u00een mod paradoxal, sa creeze imagini (estetice). Literaturizarea pare sa porneasca, \u00een cazul scriitorului, tocmai de la radacina respingerii ei.
\nModalitatea de comunicare directa, fara intermediari, e exprimata si \u00een alte scrisori blecheriene. Cartile postale sunt, \u00eentr-o atare viziune, \u201eca niste fire protoplasmatice\u201c care prelungesc prezenta interlocutorilor. De fapt, toate strategiile pe care le pun \u00een functiune scrisorile sunt \u00eencercari de a-i prezentifica \u00een spatiul sau intim pe cei aflati departe. T\u00e2narul tintuit la pat, izolat (fizic, nu spiritual) \u00eentr-un t\u00e2rg de provincie \u00eesi invita, \u00een mod repetat, prietenii sa-l viziteze. \u00cen acest scop, apeleaza la o serie de tehnici de seducere a acestora, de la reliefarea confortului casei (cu linistea necesara lucrului, cu sobele care \u00eencalzesc bine, cu ferestrele care ofera luminozitate maxima). Cu alte cuvinte, ceea ce sugereaza t\u00e2narul scriitor e ca spatiul lui intim \u00eentruneste toate conditiile pentru gazduirea musafirilor: \u201eaveti unde sta c\u00e2t vreti\u201c, le marturiseste el la un moment dat. Tema principala a scrisorilor e, de altfel, construirea spatiului sau casnic ca receptacul al personalitatii prietenilor. Scriitorul vizeaza aici o constructie totala din care doar persoana fizica a prietenilor sai lipseste. De altfel, cred ca aceasta ademenire a prietenilor e, prin natura sa, un remediu pentru singuratatea scriitorului. Prin regizarea, prin punerea \u00een scena a unui decor care sa-i contina, Blecher reuseste sa le configureze, cel putin la nivel discursiv, prezenta. Obiectele din casa care \u00eesi asteapta utilizatorii \u00eembraca, pentru scriitor, o latura a personalitatii acestora. Planul casei, cu fotografiile detaliate \u2013 trimise celorlalti \u2013 au rolul de a-i transporta, macar simbolic, pe cei dragi, \u00een lumea lui: \u201eVoi constituiti filmul cel mai interesant pe care-l vad zilnic cu zeci si sute de detalii\u201c, marturiseste scriitorul la un moment dat. Filmul e un excelent simbol pentru crearea, la nivelul discursului, a unor imaginii vii si detaliate \u00een acelasi timp, despre prezenta celorlalti. At\u00e2t fotografiile, c\u00e2t si radiografiile sau filmul \u2013 toposuri majore ale poeticii blecheriene \u2013 sunt mijloace de restabilire a unui contact permanent. Exactitatea lor stiintifica confera garantia unei prezente nemediate. \u00centr-un excelent pasaj, scriitorul cere radiografia unui Bogza bolnav pentru a citi, ca un profesionist ce este, interiorul fiziologic al prietenului sau. Modalitatile de apropiere a persoanelor din jur sunt, prin urmare, multiple \u00een cazul lui Blecher. Scrisoarea, cu discursul ei linear, compus din unidimensionalele semne verbale, doar o strategie printre altele de a fi \u00een contact cu realul.
\nStiinta m\u00e2nuirii obiectelor<\/strong>
\nDe altfel, scrisorile lui Blecher dezvaluie o persoana care traieste \u00een sincronie perfecta cu realitatea stiintifica a timpului sau. Dincolo de m\u00e2nuirea unor aparate de larga circulatie \u00een epoca, scriitorului \u00eei place, adeseori, sa le cerceteze mecanismele ascunse. Nu\u00a0 numai ca e capabil sa interpreteze o radiografie, dar Blecher \u00eesi marturiseste, \u00eentr-un r\u00e2nd, curiozitatea si placerea de a descompune un aparat de radio, de pilda. Omul Blecher poseda, \u00eentr-adevar, o stiinta a m\u00e2nuirii obiectelor, \u00eei place nu numai sa le foloseasca, ci mai ales sa le testeze, sa le verifice utilizarile mai putin evidente sau sa le introduca, dupa criterii variate, \u00eentr-o gramatica proprie. Mai ales obiectele primite de la prieteni \u2013 marcate, prin urmare, de o valoare simbolica \u2013 sunt supuse unor astfel de experiente: \u201eCoupe-papierul este nu stiu cum \u00eenrudit cu ceasul prin calitatea materiei: e aproape acelasi otel cromat\u201c. Asadar, o taxinomie sui-generis, conform materialului; avem de a face si \u00een cazul de fata cu o prefigurare a imaginarului blecherian \u00een masura \u00een care stranietatea obiectelor din romane provine tocmai din abstragerea unei calitati si apoi extrapolarea ei asupra unei serii \u00eentregi de obiecte. Un alt gest reflex al prozatorului e acela de a izola obiectul de lantul din care face parte tocmai pentru a-i valorifica singularitatea. Daca realismul lui Blecher este straniu, el nu provine, \u00een descendenta romantica, din de-realizarea obiectului, ci dintr-o serie \u00eentreaga de strategii care plaseaza obiectul \u00eentr-o pozitie eterodoxa. S\u00e2mburele unei astfel de tehnici e de identificat \u00een fragmentul unei scrisori catre Geo Bogza; impresionat de cadoul de la prietenul sau (un ceas), Blecher \u00eencearca sa-i smulga (aproape fenomenologic) esenta printr-o perspectiva inedita: \u201eCeasul pe care mi l-ati adus \u00eencep sa-l iubesc din ce \u00een ce mai mult, e cum nu va \u00eenchipuiti de frumos. Cifrele albastre \u00eesi schimba culoarea \u00een timpul zilei si sunt splendide: acum am curatat masa de l\u00e2nga mine, pe care stateau o multime de lucruri inutile si n-am lasat dec\u00e2t ceasul care sta singur \u00een mijlocul mesei\u201c (s.m). Prin urmare, obiectualul blecherian paraseste, ca la suprarealisti, functia utilitara, pentru a deveni subiect al unei atitudini. Spre deosebire de poetica lui Andr\u00e9 Breton, care privea lucrul ca pe simplu colportor al unui mesaj subliminal, pentru Blecher obiectele sunt agenti ai unei sintaxe personale. \u00cen acest sens, constatarile lui Baudrillard sunt elocvente: \u201eSingularitatea absoluta a obiectului vine din faptul ca e posedat de o anumita persoana, lucru ce-i \u00eengaduie acesteia sa se recunoasca \u00een el ca absolut deosebita fata de altele\u201c. \u00cen relatia cu lucrurile, prozatorul reface, constant un traseu al singularizarii eului. Pentru el, fiecare obiect e prilejul unei asumari\/ cunoasteri senzoriale: \u201eLupa \u00eentrece toate asteptarile mele, e splendida, este un obiect rar, teribil de placut de m\u00e2nuit (sensualiceste). C\u00e2nd am primit-o aveam pe masa o carte cu gravuri si desene vechi, olandeze si germane, a caror valoare creste infinit c\u00e2nd sunt privite cu lupa (stii, desenele acelea minunate cu mii de detalii)\u201c. Instrumentul optic e deturnat, pentru o clipa, de la utilizarea lui fireasca, pentru a servi unei cognitii de ordin senzorial. \u00cen celalalat sens, lupa e unul dintre simbolurile majore ale poeticii blecheriene \u00een masura \u00een care ea prefigureaza un nou mod de scriitura. Atentia pentru detaliul infinitezimal al realului e marturisita\u00a0 deschis si \u00een corpusul scrisorilor.
\nPrin urmare, corespondenta blecheriana joaca un rol important \u00een figurarea unui spatiu estetic propriu. Fara a specula prea mult \u2013 derog\u00e2nd, astfel, natura scrisorii ca mesaj tranzitiv \u2013, Blecher arunca, totusi, c\u00e2teva indicii majore asupra modului sau de a scrie si de a se raporta la literatura. Relatia cu suprarealismul e, dupa cum s-a putut observa, destul de contradictorie \u2013 prozatorul \u00eensusi evita termenul, chiar \u00een momentul \u00een care vorbeste de procedee specifice gruparii avangardiste. Mai prudent ar fi sa spunem ca Blecher adopta, adeseori, o perspectiva suprarealista, fara\u00a0 a se lasa furat total de mirajul miscarii lui Breton. Dupa cum s-a putut observa din modelul de generare a imaginii lui Blecher, aceasta din urma nu e o metamorfoza ne\u00eentrerupta, care speculeaza aleatoriul si tinde spre irealizare; dimpotriva, imaginea lui Blecher e profund motivata, calculata gradual, tocmai pentru a capta, \u00eentr-un mimesis fotografic, realitatea. De altfel, fotografiile, radiografiile sau filmul nu sunt doar motive, ci si (mai ales) modele paradigmatice de construire a textului blecherian.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Scriitura lui Max Blecher a suscitat o serie \u00eentreaga de discutii \u00een critica rom\u00e2neasca. De la lectura existentialista, la cea suprarealista sau chiar postmoderna, toate sunt grile aplicate de-a lungul timpului scriiturii blecheriene. Pentru o interpretare de tip existentialist, simptomatic e studiul lui Ion Negoitescu din \u201eEngrame\u201c. Se insista, cam programatic, prin prisma unei viziuni… Cite\u0219te mai mult »Note despre poetica lui Max Blecher<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6057,7852,5988],"class_list":["post-12219","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-negoitescu","tag-max-blecher","tag-mihai-zamfir"],"views":2583,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12219","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12219"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12219\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12219"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12219"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12219"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}