Editura \u201ecasa de pariuri literare\u201c \u00eesi face tot mai puternic simtita prezenta \u00een peisajul literar rom\u00e2nesc. Dupa ce a pornit practic o campanie de promovare a literaturii tinere care \u00eenca \u00eesi duce luptele prin autori \u201eproaspeti\u201c (val chimic, Ana Puscasu, Mihai Mateiu, un cristian, Lavinia Braniste), dar a mentinut si filonul autorilor deja \u201econsacrati\u201c, \u00eentr-o selectie c\u00e2t se poate de \u201ecolorata\u201c (Nora Iuga, Constantin Abaluta, Ionut Chiva, Andrei Dobos, T. S. Khasis), editura publica \u00een 2012 \u201eGringo\u201c, volumul de poezie al unuia din cei mai cunoscuti (deja) foarte tineri poeti bucuresteni. Spun \u201edeja\u201c, pentru ca este interesant modul \u00een care lansarea editoriala a volumului de debut a avut o aparenta a normalitatii demna de un autor deja publicat. \u00censa dupa o \u201erasfoire\u201c a CV-ului t\u00e2narului poet lucrurile se clarifica, Radu Nitescu fiind prezent \u00een peisajul poeziei actuale prin intermediul unora din cele mai (a)vizate medii literare (at\u00e2t publicatii internautice c\u00e2t si reviste ca \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, \u201eSteaua\u201c, \u201eActualitatea literara\u201c, \u201ePoesis International\u201c). De asemenea, alaturi de \u201eNepotu’ lui Thoreau\u201c clujean, cenaclul Institutului Blecher prezidat de Claudiu Komartin este una din putinele nise prin care poezia t\u00e2nara \u00eesi mai poate face simtita prezenta \u00een cadrul unui club de lectura, iar Radu Nitescu, alaturi de alti congenerationisti au fost deja invitati si \u201eprelucrati\u201c. Mai e de luat \u00een seama initiativa revistei \u201eSteaua\u201c de a publica \u00een unul din ultimele numere douazeci si doi de tineri poeti (majoritatea \u00eenaintea debutului editorial) ca \u201estire de ultima ora\u201c pentru poezia, repet, foarte t\u00e2nara. Astfel, cu un suport mediatic puternic (desi termenul ar putea suna putin haios din moment ce poezia se pregateste tot mai mult \u2013 daca nu cumva s-a si produs transformarea \u2013 de intrarea \u00een \u201eunderground\u201c), se poate contura deja o imagine de ansamblu (evident, prematura si pur intuitiva) a viitorului poeziei rom\u00e2nesti.
\nCiudat este \u00eensa faptul ca \u201eprofetia\u201c aruncata asupra generatiei nu se \u00eemplineste \u00eenca, sau, cel putin, nu la nivelul la care ar fi fost de asteptat. \u201eGeneratia Google\u201c, numita astfel datorita \u201einvaziei\u201c tehnologice alerte, nu este una care sa \u00eesi traga motivele exclusiv din domeniile ciberneticii sau ale noilor \u201edresaje\u201c comportamentale, ci se rezuma uneori la a spune ce a fost spus deja (nu ca am putea avea pretentia de autenticitate). Desi drumul parea deschis (fara pic de ostentatie) de Andrei D\u00f3sa, care declara simptomatic \u201eGoogle este tatal meu\u201c, sau de Matei Hutopila, care \u00eesi proiecteaza poemele \u201eundeva \u00eentre dealurile vasluiului \u00eentr-o ograda care, da, se vede de pe google earth\u201c, Radu Nitescu propune o poezie de \u201erit urban\u201c clasic deja, cu taverne, autobuze si \u201evagabonzi\u201c. Astfel, \u00een primul ciclu se foloseste de presupuse calatorii \u201etransatlantice\u201c impregnate cu revendicarile de rigoare ale unui imaginar marca Allen Ginsberg (\u201eam dreptul la cautarea fericirii\/ de pe podul brooklyn unde au murit douazeci caut\u00e2nd fericirea p\u00e2na pe\/ salteaua mucegaita a unui adapost social din lower east side odata\/ periferia saracilor\/ cu noua ani \u00een urma stateam cu chirie \u00een bronx fiul meu era fan yankees\/ i-am cumparat o sapca si nu l-am dus la niciun meci\/ n-am platit trei luni si ne-au dat afara\u201c, \u201ecei care \u00een chiloti s-au facut mici si lasi \u00een camere nezugravite\/ arz\u00e2ndu-si banii \u00een cosul de gunoi si ascult\u00e2nd Teroarea prin pereti\/ seara las zavoarele usile sunt solide\/ n-au cum sa intre\/ nu aprind focul\/ si ma culc \u00een cada cu\/ pusca \u00een brate \u201e). Asemenea lui Marius Ianus \u00een volumul de debut \u201eH\u00e2rtie igienica\u201c (emblematic pentru generatia 2000), Nitescu nu poate scapa de tentatia de a ram\u00e2ne fidel p\u00e2na la pastisare poemelor \u201eBeat\u201c si atmosferei mizerabiliste tipice Americii anilor ’60. \u00censa, \u00een cazul lui Ianus, preluarile tineau pur si simplu de o transmutare a logicii discursive de tip \u201eHowl\u201c sau \u201eAmerica\u201c (daca o putem numi asa) \u00een peisajul rom\u00e2nesc care abia testa la sf\u00e2rsitul anilor ’90, \u00eent\u00e2rziat, problemele sociale pe care le acuza Ginsberg cu aproape jumatate de secol \u00eenainte. La Radu Nitescu, desi critica poate avea toate rezervele \u00een fata unei povesti bine spuse, imaginata \u00een cartierele din New York si, la fel, toate rezervele \u00een fata unui t\u00e2nar poet care stie deja sa-si construiasca intrigile conceptuale (\u201epoate \u00eent\u00e2i mai va fi ziua nationala poate vor scoate\/ acadele kill osama cu gust de praf afgan\/ si cola deadladen editie limitata\/ sigur vor bea de fericire p\u00e2na c\u00e2nd n-o sa \u00eenteleaga nimic\/ s\u2026t \u00eentr-un muzeu glontul la loc de cinste\/ altundeva tyson \u00eesi creste porumbeii\u201c), toate aceste motive par mai mult o dovada a inventivitatii dec\u00e2t a trairii poetice, \u00eentr-o \u00eencercare artificioasa de a surprinde efectele unui \u201ekoine language\u201c uman brutal si de a coloniza permanent teritorii \u201einfestate\u201c deja cu poeticitate. \u00censa care este meritul poetului si care este avantajul tematic, at\u00e2ta timp c\u00e2t \u00een ultimul ciclu fortarea acestor motive devine viscerala? (\u201eprietene,\/ asta e un tren al groazei.\/ zgomotul traverselor\/ flashback-uri din copilarie\/ \u00eenchiderea violenta\/ a sicriului\/ prietene,\/ la fiecare st\u00e2lp de telegraf\/ un sinucigas\/ \u00eemi face cu m\u00e2na\u201c, \u201etie care te pisi pe capace de wc si peste cincizeci de ani vei scrie despre asta\/ tie minte bolnava meridian al fetisurilor\/ acest fetis murdar\u201c). De asemenea, discursul pe care douamiistii si l-au \u00eensusit p\u00e2na la epuizare, acela al frazelor transante, al unui \u201eOccam’s razor\u201c al limbajului, unde nu are ce cauta logoreea postmoderna metafizica, dar si interventiile textualiste (putin \u00eent\u00e2rziate dupa ce experimentele textuale au fost respinse programatic de manifestele poetice ale ultimilor douazeci de ani), sunt unele din instrumentele preferate ale lui Nitescu, care construieste \u00een prima parte un cosmaresc desprins din \u201ethriller\u201c-urile cinematografice: \u201eam strigat hai, laura, treci \u00eenauntru n-a apucat sa intre\/ si unul a \u00eempuscat-o \u00een cap\/ alti doi au verificat bucata de plastic\/ le e foame si le tremura m\u00e2inile\/ stiu de ce le tremura m\u00e2inile\/ am gloante sa ne sinucidem am\u00e2ndoi\u201c. Primul ciclu este, astfel, un exercitiu de hiper-himerism \u201ethriller\u201c, unde boala spirituala occidentala si calatoria \u00eenchipuita (sau, mai mult, \u201eautohtonismul\u201c) sunt teme indispensabile.
\nTonul \u00eensa coboara treptat \u00een cel de-al doilea ciclu (\u201ecasa eventuala\u201c), unde Radu Nitescu devine, ciudat, un manierist bucolic incurabil, spre uimirea cititorului: \u201ejos \u00een vale, curge un r\u00e2u.\/ peste r\u00e2u trece o punte de lemn\/ construita cu mult timp \u00eenainte,\/ cu at\u00e2t de mult timp \u00eenainte\/ \u00eenc\u00e2t batr\u00e2nii amintesc de ea\/ \u00een toate povestile lor.s\u2026t si Iisus \u00een spatele turmei\/ abia auzit\/ trece puntea veche de lemn,\/ at\u00e2t de veche \u00eenc\u00e2t batr\u00e2nii amintesc de ea\/ \u00een toate povestile lor\u201c. Urmeaza apoi, \u00een acelasi ciclu, revenirea la influentele recente, Nitescu test\u00e2nd si tehnicile \u201ecamerei de filmat\u201c (aproape de atmosfera poetica a lui Razvan Tupa): \u201ela Bucuresti e vineri seara\/ a plouat\/ si aerul miroase-a schimbare\/ sunt fericit\/ azi am vazut primele semne\/\u00a0 studenta \u00een practica de la farmacia din colt\/ mi-a dat cadou o cutie de ceaiuri\/ & dupa cinci \u00eencercari\/ tata a facut Adevarata Placinta cu Mere\/ facebook-ul freamata\/ \u00een curte au aparut buburuze\/ ascult Grateful Dead\/ concertul din ’85\/ si-astept\/ am rabdare\u201c. Utilizarea excesiva a tehnicilor de \u201epoetizare\u201c fortata (epifore, anadiploze mestesugite) transforma la un moment dat momentele de ataraxie \u00eentr-o manieristica preluata de la Ion Muresan, fara a dispune \u00eensa de fantezia acestuia: \u201e\u00eent\u00e2ia oara batr\u00e2nii erau albi\/ cum sunt batr\u00e2nii.\/ l\u00e2nga stejar pulbere de flori galben-aurii s\u2026t numai parul tau avea culoarea zmeurei\/ si zmeura era gata de cules s\u2026t si alta data batr\u00e2nii vor fi albi\/ cum sunt batr\u00e2nii.\/ l\u00e2nga stejar pulbere de flori galben-aurii\/ si un musuroi.\/ si zmeura, zmeura va fi gata de cules.\u201c. De discutat ram\u00e2ne \u00eensa daca debutul lui Radu Nitescu nu este cumva putin cam grabit, at\u00e2t de eterogen si strident, unde \u00eencercarea de a-si regla tonul si de a-si pastra unitatea proprie este permanent subminata de \u00eencercari de poetizare ostentativa (\u201eAnais stie de doi ani ca mos craciun e un bunic\/ ca oamenii sunt lasi\/ si ca are cancer\/ de atunci locuieste \u00een salonul cinci\/ primul pat\/ pe st\u00e2nga\u201c). Astfel, c\u00e2nd distant c\u00e2nd empatic p\u00e2na la patetism, Nitescu testeaza toate formele poetice de care dispune, \u00eentr-o \u00eencercare (mai mult disperata) de a demonstra ca are de spus ceva. \u00centrebarea care se pune \u00eensa este \u201ece anume\u201c? Pentru ca de la atmosfera aproape oculta pe care o seteaza \u00een interiorul propriei familii la degajarea spirituala generala apare o discrepanta uriasa. Nitescu se vrea, asadar, si \u00een jocul ironiei si \u00een patetic: \u201enu o sa mint,\/ nu ne vedem m\u00e2ine, stiu, Daniela Roxana,\/ de aceea iata cel mai trist c\u00e2ntec pe care l-am scris p\u00e2na acum\u201c, \u201et\u00e2mpitule ma g\u00e2ndeam\/ nu-i rau\/ nu-i rau deloc\/ eu nu pot\/ la mine fata vrea \u00eentotdeauna\u201c. Hiper-textualismul, tentativele esuate de a se situa \u201edeasupra lucrurilor\u201c (prin experimente ieftine specifice \u201eavangardei\u201c textuale recente) \u00eencheie orice fel de \u00eentelegere cu cititorul (at\u00e2ta timp c\u00e2t acesta nu este un amator al ostentatiei gratuite): \u201e\u00een prima noapte am visat\/ ca eram t\u00e2nar\/ desenam vagine pe foi de h\u00e2rtie pe pereti\/ pe tot ce prindeam tr\u00e2nteam c\u00e2te unul s\u2026t v-as tr\u00e2nti unu chiar aici\/ dar nu se cuvine sa tr\u00e2ntesti un vagin \u00eentr-un poem\u201c, \u2013 iar Dumnezeu, care \u00eenainte aparea \u201eidilic\u201c, pe pajistea \u00een floare, acum \u201eare chip cioplit\/ se plimba\/ cere tigari\u201c.
\nSingura explicatie posibila este cea diacronica, fluctuatiile fiind o rezultanta directa a \u201eexperimentalismului\u201c poetic pe care l-a practicat Nitescu, \u00eensa a carui dezvaluire integrala (involuntara, probabil) nu este foarte nimerita. \u201eGringo\u201c arata, astfel, mai mult ca o antologie (lucru destul de bizar pentru un debutant), unde vocea poetica tradeaza o \u00eencercare totalizatoare esuata. Nitescu nu reuseste sa comunice eficient pe mai multe voci, fiind de fapt un poet al c\u00e2torva poeme reusite si al multor altor experimente \u201ecostisitoare\u201c. Triajul reusit \u00eesi va spune, cel mai probabil, la un moment dat, cuv\u00e2ntul, \u00eensa, deocamdata, Radu Nitescu ram\u00e2ne un poet aproape \u201emasochist\u201c, care \u00eesi submineaza programatic talentul poetic prin \u201ev\u00e2natoarea\u201c tematica derizorie si experimente artificiale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Editura \u201ecasa de pariuri literare\u201c \u00eesi face tot mai puternic simtita prezenta \u00een peisajul literar rom\u00e2nesc. Dupa ce a pornit practic o campanie de promovare a literaturii tinere care \u00eenca \u00eesi duce luptele prin autori \u201eproaspeti\u201c (val chimic, Ana Puscasu, Mihai Mateiu, un cristian, Lavinia Braniste), dar a mentinut si filonul autorilor deja \u201econsacrati\u201c, \u00eentr-o… Cite\u0219te mai mult »\u00cen cautarea poeziei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3913,4665],"class_list":["post-12216","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-poeti-romani-actuali","tag-poezie-romaneasca-actuala"],"views":3504,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12216","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12216"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12216\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12216"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12216"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12216"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}