{"id":12212,"date":"2012-06-14T16:30:12","date_gmt":"2012-06-14T14:30:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12212"},"modified":"2012-06-14T16:30:39","modified_gmt":"2012-06-14T14:30:39","slug":"femeia-care-astepta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/femeia-care-astepta\/","title":{"rendered":"Femeia care astepta"},"content":{"rendered":"

Floarea Tutuianu, Sappho<\/em>, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2012, 80 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Floarea Tutuianu a ales momentul potrivit sa-si antologheze patru din cele cinci volume publicate p\u00e2na acum: \u201eFemeia peste\u201c (1996), \u201eLibresse oblige\u201c (1998), \u201eLeul Marcu\u201c (2000), \u201eMarinimia Ta\u201c (2010). Hotar\u00e2rea\u00a0 se impunea, deoarece anuleaza prejudecata unora ca scriitoarele noastre nu detin capacitatea sa compuna versuri de dragoste. A nu se confunda visceralitatea, durerile trupului, s\u00e2ngele menstrual si poftele cu erotismul! P\u00e2na acolo e cale lunga. Exhibarea frustrarilor nu \u00eenseamna sexualitate. Sunt doua lucruri distincte. Or, dupa cum stim de la Freud, Mircea Eliade, Jean Delumeau sau Pascal Quignard, sexualitatea are o dimensiune culturala. Ea exista \u00een niste conventii, chiar daca uneori au aspect diabolic ori maladiv. Oric\u00e2t de ultragiante ar parea astazi frescele din Pompei, ele pornesc de la un set de preconceptii. Dezinhibarea reprezenta atunci o regula de conduita.<\/strong><\/em>
\nCiocolata cu piper<\/strong>
\nConstr\u00e2ngerile asigura contactul cu umanitatea. \u00cen cazul culegerii intitulate \u201eSappho\u201c, elementul ordonator, care obliga la daltuirea expresiei, este \u00eensasi poezia. Seductia exercitata de cuvinte conduce la echivoc. Lexicul se \u00eentrupeaza, eliber\u00e2ndu-si potentialitatile, \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00een cele din urma la origine, asa cum Fiul a devenit om si a revenit l\u00e2nga Tata \u00een cele din urma. Orice intentie de suprainterpretare si orice dezmat al fanteziei se domolesc din cauza unor mediatori. \u00cen ciuda gesturilor deocheate, amintind de poezia lui Emil Brumaru, lirismul propus de Floarea Tutuianu seamana cu deserturile frantuzesti. Piperul se integreaza perfect \u00een compozitia ciocolatei. Odata alungate dulcegariile, simturile intra \u00een deruta. Cauta cunoscutul si \u00eent\u00e2lnesc doar lucruri straine. Boabele condimentate au efectul drojdiei: \u201eDespoaie-l de cuvinte\/\/ Lasa sa-ti picure din palma tot mirul\/ Amesteca-l cu trupul. Unge-l cu saliva\/ Sa-i cada de pe ochi toti solzii p\u00e2na la ultimul\/ Sa vada \u00eenlauntru\/\/ Sa fie \u00eentuneric. Sa-i intri pe sub piele\/ Sa-ti sav\u00e2rsesti lucrarea cu ajutorul limbii\/ \u00cen cele patru puncte care sa-i fie semne\/ Sa-ti spuna ca-i e sete\/ Daca tu esti eu atunci intra si bea din mine\/ Ca sa fim totuna. Tot + una\/ nu este bine sa fie omul singur\/\/ Sa-i iei apoi cu teama m\u00e2na\/ si sa o pui pe p\u00e2ntec: Acesta e Cuv\u00e2ntul\/ El e buricul lumii\u201c (\u201eDespoaie-l de cuvinte\u201c, p. 6). \u00cen poemul anterior, de o \u00eendrazneala blasfematoare, cutremurator prin lejeritatea cu care puncteaza toate formele de manifestare ale iubirii \u00een mentalitatea crestina, autoarea asaza majoritatea trucurilor retorice. Adresarea catre o alta femeie marcheaza obiceiul lui Sappho de a le consacra elevelor ei productii extrem de senzuale. Dar, de la un tratat despre initierea \u00een viata amoroasa, marcata de imperativele slujirii partenerului, textul se \u00eendreapta spre asumarea c\u00e2torva pasaje din Biblie (facerea lumii, a lui Adam si a Evei, nasterea si rastignirea M\u00e2ntuitorului), pentru a marca apoi \u00eensotirea lui Hristos cu Biserica Lui, reprezentata de calugarite, si a \u00eencheia cu rodirea unui cuplu casatorit. Polisemia si calamburul \u00eentortocheaza caile de \u00eentelegere. Trecerile de la diafan la carnal, de la cucernicie la pacat se produc imperceptibil. Iar frecventa verbelor la conjunctiv, majoritatea ilustr\u00e2nd actiunea, subliniaza raportarea la forta Logosului de a \u00eenfaptui. Versul se naste \u00eempreuna cu universul.
\nUn detaliu ram\u00e2ne aparent obscur. De ce principiul masculin este reprezentat printr-un peste? Am\u00e2n putin raspunsul, fiindca \u00eencerc sa ilustrez o comuniune simbolica, apel\u00e2nd la poezia care da si titlul debutului Florii Tutuianu. Din nou, se arata evident recursul la modalitatile safice: \u201eLa tine totul e pe dos:\/ glezne subtiri sprijina s\u00e2ni foarte mari\/ Sex-appeal-ul afisat e ambalat\/ \u00eentr-o frigiditate beton\/ Am umor\/ Am o multime de barbati\/ pe care-i pastrez la distanta\/ Cei mai multi dintre ei vad\/ o legatura str\u00e2nsa\/ \u00eentre g\u00e2tul meu si firul de telefon\/ Pentru ca \u00eemi plac femeile\/ i-am obisnuit si pe ei\/ (lor le place Gauguin)\/ Capetele lor ram\u00e2n \u00eentoarse\/ Facem schimb de trupuri\/ Orice femeie normala s-ar\/ termina cu bine\/ (nu \u00eentr-o coada de peste)\/\/ Solzii mei le ram\u00e2n mult timp\/ lipsiti de creier\u201c (\u201eFemeia-peste\u201c, p. 8). Elogiul narcisiac reliefeaza avantajele entitatii diforme. Absenta picioarelor si lascivitatea ajung principalele calitati. Pe neasteptate, sirena stearpa, ca \u00een versurile create de Serban Foarta si Andrei Ujica pentru Phoenix (\u00een albumul \u201eCantafabule\u201c), dob\u00e2ndeste alte semnificatii dec\u00e2t cele satanice. Ea cuprinde \u00een sine at\u00e2t individul, c\u00e2t si efigia lui, asa cum Hristos este, datorita unei anagrame grecesti, pestele (\u201eichtus\u201c).
\nGlisarea de la registrul sacrosanct la cel promiscuu reprezinta, probabil, coordonata constanta a colectiei, careia i se asociaza dorinta. O privire diacronica remarca imediat faptul ca, dincolo de perpetuarea c\u00e2torva obsesii, denumirea celei mai recente carti \u2013 \u201eMarinimia Ta\u201c (2010) \u2013 trimite, prin ortografiere, la pronumele cuvenite lui Dumnezeu. Totodata, scoate la iveala mutatiile stilistice: trecerea de la o recuzita plina de stratificari culturale la una care mizeaza pe incantatie. Sintaxa \u00eenlocuieste imaginile: \u201eCel ce-si iubeste femeia\/ pe sine se iubeste si madularele sale\/ Mut ca un peste sexul respira. Caldura\/\/ El este mai \u00eenainte de toate si toate\/ prin el \u00een mine la capatul rabdarii sunt. Asezate\/\/ Doresc sa ma despart de trup\/ sa fiu \u00eentr-un suflet cu H. nevoindu-ne foarte\/ pentru buna mireasa. \u00centru miros\/\/ De necuprins cuprins\/ El este \u00een mine dar nu m-a atins\/ Iubitul meu va fi sau nu va fi deloc. Religios\u201c (\u201eVa fi sau nu va fi deloc\u201c, p. 72). Astfel de constructii, unde pulsatia erotica primara se suprapune peste vibratia spirituala, constituie trasatura cea mai valoroasa a antologiei.
\nPictopoezie<\/strong>
\nGratie formatiei de pictor si de grafician, Floarea Tutuianu se raporteaza \u00een dese r\u00e2nduri la tablouri. Frumusetea bizara a figurilor feminine fixate de culori devine, ca atare, un loc comun. Artistii agreati sunt impresionistii si afinii lor. Uneori, \u00een buna traditie a sincretismului european, versurile recupereaza atmosfera picturilor. Femeia-muza echivaleaza cu femeia-model. \u00cen consecinta, generatii de poeti au obligatia de a o venera, asa \u00eenc\u00e2t fiecare vers va altera originalul: \u201eCum stai tolanita \u00eentre Manet si Monet\/ (cu capul \u00een nori si picioarele-n rai)\/ Cu un vers-talisman slefuit \u00eentre s\u00e2nii\/ tai opulenti si profani\/ Un scrib lasa cu limba de foc\/ sa fie transmisa prin viu grai\/ forma trupului tau pe cearsaf\/ scris si rescris sters si lins\/\/ Palimpsest \u2013 trupul tau devenit pergament\u201c. (\u201eCum stai tolanita \u00eentre si \u00eentre\u201c, p. 16). \u00censa, poezia anterioara nu se limiteaza la aceasta grila tocita. Pentru ca, din c\u00e2te \u00eemi dau seama, autoarea trimite la cele doua lucrari alcatuite concomitent de \u00c9douard Manet, respectiv de Auguste Renoir \u00een 1874, cu ocazia unei vizite la resedinta lui Claude Monet din Argenteuil. Este vorba despre \u201eFamilia Monet \u00een gradina\u201c si de \u201eMadame Monet \u00een gradina\u201c. Poate ca absenta sotului din a doua p\u00e2nza i-a sugerat scriitoarei posibilitatea ca Renoir sa-l fi exclus intentionat pe amfitrion, insinu\u00e2nd astfel o idila \u00eentre sotia lui si celalalt oaspete. De asemenea, pozitia corpului respecta tablourile. \u00cen plus, rochia purtata de Camille Monet pare un lintoliu. De altfel, la moartea ei, vaduvul a pictat-o ca si cum ar sta \u00eenfasurata \u00eentr-un giulgiu.
\nMestesugurile savante practicate de Floarea Tutuianu se devoaleaza doar daca ochii privesc, simultan, la text si la imagini. Intelectualizarea se transforma \u00eentr-o desfatare a simturilor. Vorba lui Arghezi: \u201eE treaba lor ca gusta, aud sau ca miros\u201c (\u201eDar ochii tai?\u201c). Conteaza ca \u00eentreaga pricepere a autoarei se concentreaza asupra st\u00e2rnirii dependentei de lectura. \u201eSappho\u201c se numara printre acele volume \u00een care reactiile estetice si fiziologice nu se discern, iar empatia degenereaza \u00een masochism: \u201eApartin cu trupul unui barbat\/ ce apartine cu sufletul altei femei\/ Dupa felul \u00een care \u00eemi pipaie sexul\/ noapte de noapte simt cum vrea sa o \u00eenabuse-n \u00een mine\/ (formele ei ies prin mine la suprafata)\/\/ Sunt legata de o femeie\/ printr-un barbat care uneori ne vede \u00eempreuna\/ alteori ne vrea separat\/\/ Stau \u00eentre doi barbati\/ Fiecare cu c\u00e2te o m\u00e2na pe genunchii mei: \u00abDaca vom \u00eenainta asa m\u00e2inile noastre\/ se vor atinge \u00een punctul cel mai fierbinte\u00bb\/\/ Sa o rupem \u00een doua (g\u00e2ndesc)\/ Partea cea mai placut dureroasa e sf\u00e2sierea\u201c (\u201eMelanj \u00e0 trois\u201c, p. 27).
\nSelectia realizata de Floarea Tutuianu \u00een \u201eSappho\u201c propune un lant al slabiciunilor si al salbaticiunilor si impune o poeta care vorbeste despre erotism ca \u00eentr-o limba materna. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Floarea Tutuianu, Sappho, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2012, 80 p.     Floarea Tutuianu a ales momentul potrivit sa-si antologheze patru din cele cinci volume publicate p\u00e2na acum: \u201eFemeia peste\u201c (1996), \u201eLibresse oblige\u201c (1998), \u201eLeul Marcu\u201c (2000), \u201eMarinimia Ta\u201c (2010). Hotar\u00e2rea\u00a0 se impunea, deoarece anuleaza prejudecata unora ca scriitoarele noastre nu detin capacitatea sa compuna… Cite\u0219te mai mult »Femeia care astepta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7850,7851],"class_list":["post-12212","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-floarea-tutuianu","tag-sappho"],"views":1512,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12212","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12212"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12212\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12212"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12212"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12212"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}