{"id":12209,"date":"2012-06-14T16:27:18","date_gmt":"2012-06-14T14:27:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12209"},"modified":"2012-06-14T16:27:59","modified_gmt":"2012-06-14T14:27:59","slug":"%e2%80%9evai-de-veacul-in-care-nici-cei-rai-nu-mai-au-caracter%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9evai-de-veacul-in-care-nici-cei-rai-nu-mai-au-caracter%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eVai de veacul \u00een care nici cei rai nu mai au caracter\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00centr-un interviu pe care l-am publicat exact acum 20 de ani \u00een \u201eAdevarul\u201c, Petru Cretia, atunci proaspat instalat director al Memorialului de la Ipotesti, care tocmai capatase si statutul de Centru National de Studii, fireste cu numele \u201eMihai Eminescu\u201c (din pacate, doar \u00een \u201eMonitorul Oficial\u201c, caci fondurile necesare unei asemenea institutii erau, ca si acum de altfel, mai mult simbolice) sublinia: \u201eSpatiul ipotestean este prezent \u00een toata opera lui Eminescu. El a avut aici doua experiente decisive: o iubire de adolescenta si moartea lui Ilie, singurul sau frate de care s-a simtit apropiat. Peisajul, relatia ad\u00e2nca si auroral-erotica, moartea fratelui sunt, repet, prezente \u00een toata opera, inclusiv \u00een poeziile nestiute si gasite de mine\u201c.<\/strong><\/em><br \/>\nEra o zi de iunie \u00eensorita si \u00eenmiresmata, iar discutia cu Petru Cretia avea loc chiar la Ipotesti, \u00eentr-o camaruta, ca o chilie monahala, din cladirea Memorialului ce fusese construita \u00eenainte de 1989. Aici locuia si lucra eminentul carturar care \u00eesi asumase, departe de un minim confort si de orice trufie, misiunea de a-l sluji pe Eminescu cu sentimentul acut ca astfel slujeste cultura nationala. Mi-au ramas \u00een amintire optimismul ingenuu si entuziasmul aproape juvenil, de-a dreptul contagioase, cu care Petru Cretia mi-a vorbit despre proiectele sale privind rostul Centrului de la Ipotesti, asa cum \u00eel vedea el. \u00cen scurt timp avea sa se aleaga praful de ele, iar ilustrul eminescolog sa paraseasca acel spatiu \u00eennobilat de geniul celui despre care Cioran scria, \u00een 1937, aceste fraze memorabile: \u201eTot ce s-a creat p\u00e2na acum \u00een Rom\u00e2nia poarta stigmatul fragmentarului. Afara de Eminescu totul e aproximativ \u00een cultura rom\u00e2neasca. Nici unul nu ne-am laudat cu el. Caci nu l-am declarat cu totii o exceptie inexplicabila printre noi? Ce a cautat pe aici acel pe care Buddha ar putea fi gelos? Fara Eminescu am fi stiut ca nu putem fi dec\u00e2t esential mediocri, ca nu este iesire din noi \u00eensine si ne-am fi adaptat perfect conditiei noastre minore. Suntem prea obligati fata de geniul lui si fata de turburarea ce ne-a varsat-o \u00een suflet\u201c.<br \/>\nAm comentat atunci c\u00e2nd a aparut, la finele anilor &#8217;90 ai secolului trecut, lucrarea lui Valentin Cosereanu \u201eEminescu, Ipotesti, Eminescu\u201c, rod al unor \u00eendelungate cercetari ale autorului. Ceea ce voi rememora mai departe \u00een aceste \u00eensemnari sunt, \u00een majoritatea lor, fapte si date cuprinse \u00een volumul amintit.<br \/>\nCasa familiei Eminovici, bisericuta din apropiere, mormintele Eminovicilor au o istorie ce arata, o data \u00een plus, c\u00e2t de ingrati, de risipitori si iresponsabili putem fi cu valorile culturii noastre. \u00cen 1914, un vizitator al Ipotestiului constata cu uimire: \u201eV\u00e2ntul suiera prin usile si ferestrele stricate, iar pasarile \u00eesi fac cuibul \u00eenauntru. E o \u00eenfatisare trista casa aceasta darapanata si lasata \u00een parasire si o rusine pentru acei care-l cetesc si-l admira pe Eminescu\u2026 \u00cen Franta sau Germania nu s-a \u00eent\u00e2mplat asa ceva. La Weimar, casele lui Goethe, Schiller si Nietzsche sunt transformate \u00een mici muzee si \u00eengrijite cu sfintenie (mici erau poate atunci, cu o suta de ani \u00een urma, caci prin anii &#8217;80, c\u00e2nd am avut prilejul sa le vizitez, devenisera niste mari muzee memoriale si centre de studii \u2013 nota mea C.C.), iar la Leipzig vezi la o casa mica, simpla si modesta, o placa comemorativa amintind ca acolo a lucrat Schumann\u201c. D\u00e2nd exemplul acestora, vizitatorul implora patrioticele autoritati ale statului rom\u00e2n \u201ecurat constitutional\u201c, cu formula personajului lui Caragiale, sa ia aminte ca acolo, la Ipotesti, este casa \u201ecelui mai mare poet al neamului rom\u00e2nesc\u201c. Dar cine sa-i dea ascultare? Politicienii corupti si ignoranti de care se \u00eengrozise Carol I, hraparetii preoti, avocatii, prefectii ipocriti si inculti, toti parvenitii si \u00eembogatitii peste noapte? Proprietarii abuzivi? Unul dintre acestia, care nu avea nici un drept sa revendice casa Eminovicilor, spun\u00e2ndu-i-se ca \u201eaceasta casa este scumpa neamului rom\u00e2nesc\u201c, a replicat cu un cinism ce ne este astazi, din nefericire, at\u00e2t de cunoscut: \u201eO fi scumpa neamului, dar e mai scumpa pentru mine, caci e proprietatea mea\u2026\u201c. A trebuit sa fie \u00eenvinse multe piedici si sa treaca multe decenii p\u00e2na ce casa familiei lui Eminescu, strajuita de un batr\u00e2n salc\u00e2m morometian, care repovesteste copilaria Poetului, sa devina muzeu memorial.<br \/>\nEminescu a venit prima data \u00een casa de la Ipotesti \u00een 1885 c\u00e2nd tatal sau a terminat constructia. Avea cinci ani. De o parte si de alta a pridvorului casei, \u00eenaltata pe locul alteia mai vechi, au fost plantati doi salc\u00e2mi, nu tei asa cum scrie G. Calinescu \u00een celebra biografie \u201eViata lui Mihai Eminescu\u201c, care si-a bazat descrierea pe niste fotografii de epoca. Altminteri, constata Valentin Cosereanu, cu aceasta exceptie, ceea ce evoca marele critic, romancier si biograf corespunde \u00eentru totul realitatii. Cu geniala sa intuitie, Calinescu a reusit mult mai mult dec\u00e2t ceea ce pot oferi documentele si alte felurite marturii. De altfel, marii biografi, precum Calinescu, Henri Troyat sau Stefan Zweig se ridica mult deasupra acestora si umplu spatiile goale, caci \u00eentotdeauna sunt si vor fi mai mici ori mai mari spatii neacoperite de marturii scrise sau de alta factura. Unul dintre salc\u00e2mi a regenerat miraculos, ca si Teiul lui Eminescu din Copoul Iasilor, si a dainuit p\u00e2na astazi. Dupa moartea caminarului, p\u00e2na \u00een 1924, c\u00e2nd se transformase practic \u00een ruina, casa a mai fost locuita o scurta perioada de timp, nu se stie \u00eensa c\u00e2nd si de catre cine. O fotografie din 1916 atesta starea de tot precara a constructiei, cauzata si de o surpare \u00een urma unei alunecari de teren. Fapt e ca \u00een 1924, \u00een \u201eRevista Moldovei\u201c ce aparea la Botosani se relata ca \u201ea fost mare miscare \u00een orasul nostru, pentru ca proprietarii mosiei Ipotesti, hotar\u00e2ti sa refaca pentru odihna lor casa \u00een care a copilarit Mihai Eminescu au dar\u00e2mat-o p\u00e2na la temelie. Un manifest al studentilor rom\u00e2ni din Botosani urmat de un altul, al studentilor evrei, a st\u00e2rnit proteste energice \u00eempotriva acestei dar\u00e2mari\u201c.<br \/>\nDe la un punct, lucrurile sunt oarecum confuze. Cert e ca proprietarul domeniului Eminovicilor se adresa, la 3 august 1924, prefectului judetului Botosani, Demostene Vizanty, cu urmatoarea scrisoare: \u201eSubsemnata Maria D. Papadopol, proprietara mosiei Ipotesti, declar prin aceasta ca donez casa din Ipotesti, sau mai bine zis locul unde s-a aflat aceasta casa, cu conditiunea expresa de a se ridica pe acest loc o cladire identica cu materialul ce se afla azi pe aceste ruine si care cladire nu va putea avea alta destinatie dec\u00e2t a fi muzeu national cu titlul \u00abMihai Eminescu donat de Maria Papadopol nascuta Isacescu\u00bb care va putea avea si o sala de lectura; nici \u00eentr-un caz nu va putea servi ca local de scoala\u201c.<br \/>\nFrapeaza \u00een aceasta \u201edeclaratie\u201c ceea ce as numi imensul orgoliu ciocoiesc. Acelei \u201ePapadopol nascuta Isacescu\u201c, care era destul de instruita si de informata \u00eenc\u00e2t sa fi stiut ca Eminescu devenise un mit, i se pare firesc sa-si alature, si \u00eenca \u00een \u201etitlul\u201c unui \u201emuzeu national\u201c, nevolnicul ei nume celui al marelui poet. Ca sa nu mai vorbim de nefericita, ridicola exprimare: \u201eEminescu donat de\u2026\u201c. Oric\u00e2t de \u201esacra\u201c si de garantata ar fi, proprietatea nu este si nu trebuie sa fie numai o problema de interes personal, ci si una de interes social si national. Ciocoii vechi si noi, parvenitii nu vor \u00eentelege niciodata ca proprietatea confera niste drepturi si chiar blazoane (cele mai multe de tinichea), dar nu si ce poate da eventual numai Dumnezeu, oric\u00e2t de \u201esacra\u201c si garantata ar fi ea definita prin cutare lege fatalmente imperfecta, scrisa si votata de oameni. Dar gestul acelei doamne \u201ePapadopol nascuta Isacescu\u201c dovedea totusi o oarecare generozitate, ca sa nu pronunt cuv\u00e2ntul at\u00e2t de greu: noblete. Intervenea \u00eensa orgoliul si mai ridicol, si mai nociv al unui, asa-zic\u00e2nd, parvenit pur s\u00e2nge, si anume amintitul prefect Vizanty care voia sa intre el \u00een \u201eeternitate\u201c lipit de imaginea lui Eminescu. Manipul\u00e2nd niste \u201ecozi de topor\u201c, niste clienti politici, uz\u00e2nd de \u00eenselatoarea demagogie patriotarda, vrea sa traga totul pe turta sa. Rezultatul? Casa lui Eminescu de la Ipotesti, asa cum se consemna \u00eentr-un numar din 1926 al \u201eRevistei Moldovei\u201c, bisericuta de pe domeniul caminarului, ca si mormintele parintilor poetului, au ramas, si asta pentru multa vreme, \u201ecomplet parasite si acoperite cu balarii\u2026\u201c.<br \/>\nOrice comentariu mi se pare superfluu pe l\u00e2nga o maxima a lui Eminescu, ce se poate citi nu mai departe dec\u00e2t \u00eentr-unul din manuscrisele de la Ipotesti: \u201eCel mai mare bine pe care cei rai \u00eel pot face e de-a ram\u00e2ne rai; numai persistenta lor asigura victoria celor buni. Vai de veacul \u00een care nici cei rai nu mai au caracter\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00centr-un interviu pe care l-am publicat exact acum 20 de ani \u00een \u201eAdevarul\u201c, Petru Cretia, atunci proaspat instalat director al Memorialului de la Ipotesti, care tocmai capatase si statutul de Centru National de Studii, fireste cu numele \u201eMihai Eminescu\u201c (din pacate, doar \u00een \u201eMonitorul Oficial\u201c, caci fondurile necesare unei asemenea institutii erau, ca si acum&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9evai-de-veacul-in-care-nici-cei-rai-nu-mai-au-caracter%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eVai de veacul \u00een care nici cei rai nu mai au caracter\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7849,7848],"class_list":["post-12209","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-memorialul-de-la-ipotesti","tag-petru-cretia"],"views":2082,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12209","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12209"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12209\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12209"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12209"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12209"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}