S-au scris sute de carti si poate mii de studii si articole despre aceasta personalitate, Otto von Bismarck. Ultima mare biografie este cea scrisa de Jonathan Steinberg, aparuta la Oxford University Press, peste 500 de pagini dedicate vietii si operei politice ale acestui om. Oare de ce intereseaza, de ce mai fascineaza si astazi, la mai bine de un secol de la moartea sa? Raspunsul e simplu si complicat, \u00een acelasi timp. E vorba de fascinatia liderului, a omului de stat, a carui opera si ale carui realizari sunt testate direct \u00een v\u00e2ltoarea si scurgerea tumultuoasa a istoriei, singura care poate identifica geniul \u00eentr-o profesie inexorabil supusa oportunismului, uneori cinismului si, prin acestea, tristetii: politica.
\nBismarck a fost, asadar, un adevarat om de stat, pentru ca s-a putut ridica deasupra circumstantelor istoriei, a opiniei publice, a partidelor, a societatii chiar, \u00een realizarea unor scopuri extraordinare pentru o tara si, p\u00e2na la urma, pentru un continent \u2013 Europa. E interesant ca, cel putin din doua perspective, Bismarck poate si astazi sa ofere o lectie de arta si stiinta a guvernarii si conducerii strategice. Prima ar fi legata de conducerea statului si de administrarea sa. A doua, de orientarea diplomatiei, a razboiului si, \u00een final, de crearea unui anumit model de asigurare a ordinii si pacii internationale (centrata, \u00een acea perioada, pe Europa). \u00cen timpuri de criza, mai ales, aceste doua perspective definesc cel mai clar diferenta dintre omul politic si omul de stat. Iar acum se vede clar ca secolul al XXI-lea a debutat sub semnul crizei, al crizelor si ca, din pacate, mai multi oameni politici dec\u00e2t oameni de stat au fost la c\u00e2rma natiunilor \u00een astfel de momente extraordinare, c\u00e2nd e nevoie de g\u00e2ndire strategica, de alegeri politice si strategice dificile, de decizii si optiuni fundamentale ce pot face imediat diferenta dintre dezastru si succes. De aceea, poate, Bismarck este at\u00e2t de actual. De aceea apar, poate, \u00een continuare monografii despre Bismarck, cum este aceasta a profesorului Jonathan Steinberg.
\nSunt si aspecte luminoase si multe umbre \u00een stilul si metoda bismarckiana de abordare a celor doua domenii mentionate: politica interna si politica externa a statului. Oricum, ele ne arata ce \u00eenseamna posibilitatile politicii, dar si care sunt limitele sale. \u00cen fond, Realpolitik este o inventie a lui Bismarck: capacitatea de a naviga prin apele tumultuoase ale istoriei, de a \u00eentelege permanent fortele aflate \u00een miscare, fluiditatea lor, uneori ciocnirea lor violenta, de a \u00eentelege relatia complicata dintre obiective si resurse, dintre interese si simple ambitii utopice, dintre posibilitati si blocaje, de a discerne tendinte din masa uriasa si adesea haotica a evenimentelor. Mai mult (si aici vad o explicatie pentru ceea ce denumeam mai sus \u201etristetea politicii\u201c), e vorba de o demarcatie \u00eentre faptele si circumstantele practice \u2013 care constituie materia prima a istoriei politicii si dorintele morale, abstracte, conceptiile sentimentale, proclamatiile de virtuozitate etica ce pot crea \u00eentr-adevar iluzii frumoase dar, \u00een acelasi timp, periculoase \u00een lupta continua si dura cu fortele ce definesc la nivel structural o anumita realitate-sociala, politica, strategica. Dupa cum spunea \u00eensusi Bismarck: \u201ePolitica nu este o stiinta bazata pe logica; este capacitatea de a alege \u00eentotdeauna, \u00een fiecare instanta, \u00een conditii care se schimba constant, solutia cea mai putin daunatoare, cea mai utila, sau politica este mai putin o stiinta si mai mult o arta. Nu este un domeniu care poate fi \u00eenvatat. Trebuie sa ai talent pentru politica. Chiar si cel mai bun sfat devine nefolositor daca nu este pus \u00een practica corespunzator.\u201c Aceasta ar fi un soi ales de g\u00e2ndire strategica clasica, \u00een stare pura, care \u00eencearca permanent sa surprinda tabloul, nuantele sale, culorile si ad\u00e2ncimea peisajului, captur\u00e2nd \u00een acelasi timp miscarea personajelor. O g\u00e2ndire strategica ce porneste, \u00eensa, nu de la marete obiective \u00eendepartate, ci de la amanunte, de la ziua de azi, decizia de azi, evenimentele de azi, curg\u00e2nd apoi \u2013 uneori imprevizibil \u2013 spre durata lunga, spre marile tinte strategice. Care e interesata de rezultatul practic, singurul ce poate schimba \u00eentr-o clipa destine ale oamenilor, ale natiunilor. \u00cei placea, astfel, sa spuna ca \u201eevenimentele sunt mai puternice dec\u00e2t planurile oamenilor\u201c si ca \u201eomul nu poate crea curentul evenimentelor; el poate doar sa pluteasca cu el si sa v\u00e2sleasca\u201c. Aceasta nu \u00eenseamna ca Bismarck nu avea conturat planul strategic, ci doar ca \u00eesi lua \u00eentotdeauna marja necesara pentru adaptarea acestuia la diversele posibilitati si probabilitati generate de circumstante, de evolutia situatiilor, de oportunitati sau eventualele schimbari, adesea bruste, ale parametrilor initiali. Avea, cu alte cuvinte, rabdare pentru atingerea scopurilor sale, pentru alegerea \u201etimpului si locului bataliei\u201c, cum ar fi spus un ilustru urmas al sau, Winston Churchill. \u00censusi Bismarck afirma odata ca \u201ene putem da ceasurile \u00eenainte, dar timpul nu va curge mai repede cu aceasta\u201c. Aceasta g\u00e2ndire strategica avea sa-i permita flexibilitate si era apta sa genereze permanent optiuni, spatiu de joc, alternative, care sa nu creeze fundaturi, blocaje insurmontabile, \u201ecaci nu poti juca sah daca 16 din cele 64 de patrate sunt interzise de la \u00eenceput\u201c.
\nCare au fost, \u00eensa, marile obiective politice si strategice ale lui Bismarck?
\n\u00cen primul r\u00e2nd, a fost vorba de unificarea Germaniei \u2013 \u00eenfiintarea, asadar, a unui stat, dintr-o puzderie de state si statulete germane ce ocupau marele teritoriu al Europei Centrale \u2013 apoi, de consolidarea si modernizarea sa si, \u00een final, de crearea unui sistem politic european echilibrat si stabil, capabil sa armonizeze c\u00e2t de c\u00e2t interesele divergente sau, \u00een cel mai bun caz, diverse ale marilor puteri ale vremii \u2013 Anglia, Franta, Rusia, Austria si Turcia. O adevarata revolutie politica si diplomatica, desfasurata pe parcursul a numai noua ani, pe care autorul acestei biografii o caracterizeaza pe buna dreptate \u201ecea mai mare realizare diplomatica si politica a vreunui lider din ultimele doua secole, av\u00e2nd \u00een vedere ca Bismarck a atins toate aceste obiective fara a recurge la comanda militara, fara a avea de partea sa o majoritate parlamentara, fara sprijinul unei miscari de masa, fara experienta prealabila de guvernare si \u00een pofida respingerii la nivel national a numelui si a reputatiei sale\u201c.
\n\u00cen final, \u00een anii care au urmat, Bismarck a putut sa genereze, dupa cum spunea inspirat cineva, un sistem gravitational perfect \u00een universul politic international, \u00een care fiecare stat sa aiba orbita sa, \u00eentr-un echilibru si o miscare induse, apte sa evite coliziunea, catastrofa, ciocnirea cu consecinte apocaliptice. Este o lectie majora pentru politica ordinii internationale a secolelor al XX-lea (secol ce a fost fundamental bulversat de asemenea ciocniri) si al XXI-lea. Si nu ma mir ca un Henry Kissinger, de exemplu, \u00eesi contura g\u00e2ndirea strategica asupra echilibrelor lumii, filozofia politica asupra universului international \u00een secolul al XX-lea, \u00een plin Razboi Rece (de confruntare majora \u00eentre cele doua superputeri, Uniunea Sovietica si America), revenind la aceasta filozofie politico-strategica originara a lui Bismarck. Iata, un Bismarck bun pentru secolul al XX-lea, si un Bismarck aparent la fel de bun, dupa unii, si pentru lumea secolului al XXI-lea. Oare?
\nRevin aici la mostenirea lui Bismarck pe cele doua planuri majore mentionate mai sus \u2013 politica interna si diplomatie, razboi, ordine internationala. \u00centr-o societate contemporana supusa tot mai mult rigorilor libertatii de exprimare, autocratismul lui Bismarck pare sa fie desuet si periculos \u00een raport cu preceptele actuale ale democratiei. Si totusi, prestigioasa revista \u201eForeign Affairs\u201c consacra un eseu conceptului autocratic de conducere al lui Bismarck (pornind de la aceasta carte), remarc\u00e2nd proliferarea unui anumit concept autocratic contemporan de conducere \u00een diverse state \u2013 Rusia, China sau Venezuela, de exemplu, unde lideri puternici si autoritari au \u00eencercat sa verticalizeze si sa concentreze puterea, profit\u00e2nd de criza, de nevoia de autoritate, de stabilitate si de asertare a identitatii interne si externe a statelor \u00eentr-o lume actuala dinamica si adesea imprevizibila. Aceasta fara sa renunte, \u00een mod pervers, la aparentele democratiei si ale unui pluralism controlat. Personal, consider comparatia fortata si, daca sunt de acord ca putem identifica germenii unui anumit concept de autoritarism si autocratie \u00een leadershipul bismarckian, acesta ar trebui \u00eenteles contextual \u2013 istoric, politic, cultural sau militar. Bismarck a modernizat statul t\u00e2nar german, a creat noi institutii, a introdus primul sufragiu universal pentru barbati din Europa, a introdus pentru prima data asigurarile sociale pentru mari categorii de muncitori, conduc\u00e2nd, \u00eentr-adevar, cu o m\u00e2na de fier un ansamblu politico-institutional, dar si social, dificil si complex. Nu consider ca ferocitatea lui politica evidenta, intransigenta, cinismul sau propensiunea sa continua spre conflict si lupta pot fi confundate, \u00eensa, cu dictatura. Aceasta pentru ca Bismarck nu a iesit fundamental din cadrele de legitimitate ale timpului istoric \u00een care a guvernat, mai mult dec\u00e2t a facut-o marele sau rival, pe care \u00een final l-a zdrobit militar si politic, Napoleon al III-lea, si cu siguranta nu mai mult ca tarii Rusiei, sau conducatorii tot mai rigizi ai Imperiului Austriac. E adevarat, geniul lui Bismarck a fost sa guverneze decenii bune, fara sa aiba o baza politica proprie (desi a \u00eenceput sub influenta juncherilor si a expresiei lor politice de tip reactionar-conservator), r\u00e2nd pe r\u00e2nd aliniindu-se sau \u201edezaliniindu-se\u201c cu catolici, liberali sau chiar social-democrati. Pentru el, politica nu a tinut neaparat de \u00eencorsetarea \u00een ideologii fixe si doctrine, dupa cum \u00eensusi afirma odata \u00een Parlament: \u201eAdesea am actionat fara sa reflectez si \u00een graba, dar c\u00e2nd am avut timp sa g\u00e2ndesc, \u00eentotdeauna m-am \u00eentrebat ce e util, eficient, drept pentru patria mea… Nu am fost un doctrinar niciodata… Liberalismul, conservatorismul marturisesc ca sunt un lux pentru mine…\u201c, tot el reflect\u00e2nd, la un moment dat, asupra faptului ca \u201emulte drumuri duc la Roma, iar uneori trebuie sa guvernezi liberal, uneori dictatorial, nu sunt reguli eterne…\u201c E limpede, \u00eensa, ca \u201edictatorial\u201c \u00eensemna autoritar si nu avea conotatiile conceptului de astazi. C\u00e2nd a fost momentul, nu a ezitat sa lichideze politic privilegii apartin\u00e2nd propriei categorii sociale. Dupa cum nu a ezitat sa-si elimine politic adversarii, dar si prietenii politici, atunci c\u00e2nd a simtit ca acestia devin o piedica \u00een calea actiunii sale (cerea loialitate absoluta). A dat astfel dovada de o capacitate uluitoare de a manevra politic printr-o padure nesf\u00e2rsita si densa de interese politice, presiuni de tot soiul, sau de a se strecura pe l\u00e2nga si printre alte forte politico-institutionale si economice, dar si de o propensiune atavica spre generarea de crize si de solutii pentru a le depasi, \u00een vederea realizarii scopurilor sale.
\nDin punct de vedere extern, a putut sa unifice un stat \u2013 Germania \u2013 \u00een pofida adversitatii unor forte externe impresionante \u2013 Austria, Franta, Rusia \u2013 c\u00e2stig\u00e2nd fulminant doua razboaie majore: cu Austria (1866) si Franta (1871), dar si lans\u00e2ndu-se, apoi, \u00een initiative diplomatice capabile sa asigure, o data, obiectivul unificarii, \u00eendeplinit prin \u201efoc si sabie\u201c, apoi, stabilitatea si ordinea internationala a vremii si, c\u00e2t a stat la putere, a reusit acest lucru cu o tenacitate si obstinatie demne de invidiat. Din razboinicul nemilos, devenise acum diplomatul perfect, obsedat de conservarea ordinii \u2013 a noii ordini \u2013 pe care el \u00eensusi o crease printr-o impresionanta desfasurare de muschi si forta militara.
\nAici sunt de acord cu cei care vad \u00een viziunea lui Bismarck un contur de concept pentru un echilibru rational al puterilor, apt sa previna razboiul si sa asigure securitatea, stabilitatea \u00eentr-o asezare predefinita a intereselor strategice ale diferitilor actori internationali. Lumea internationala ideala (\u00een masura \u00een care putem folosi acest termen \u00een cazul unui om practic precum Bismarck) e una a echilibrelor si a aliantelor complicate, dar solide, care nu trebuie sa iasa din simetria finala realizata, altfel exista \u00eentotdeauna riscul razboiului, al distrugerii. O spunea chiar el: \u201ec\u00e2nd am ajuns \u00eentr-un port bun, ar trebui sa fim multumiti si sa cultivam, sa tinem la ce avem\u201c. Paradoxal, iarasi, pentru un om care a fost etichetat \u00een vreme ca promotor al doctrinei \u201eprin foc si sabie\u201c (devenita, ulterior, \u201eprin s\u00e2nge si fier\u201c). Tocmai aceasta teama nevrotica a lui de asimetrie \u00een ordinea europeana, dorinta de cautare a p\u00e2rghiilor pentru pastrarea cu vigilenta a unui sistem international (european) ordonat, a ramas si astazi o lectie a unui geniu politic \u00een relatiile internationale. A unui om de stat.
\n\u00cen razboaiele dure pe care le-a purtat, a fost ajutat de generali capabili, precum subtilul Moeltke, seful statului major, care a creat o armata moderna, extrem de mobila si versatila, pun\u00e2nd \u00een practica cele mai moderne mijloace de mobilizare a trupelor, de deplasare rapida a acestora, de folosire eficienta, pentru acele vremuri, a comunicatiilor, dar si a strategiilor militare capabile sa surprinda militar si strategic. Vorbitor a sase limbi straine, iubitor de proza si poezie fina, Moeltke a ajuns la o asemenea arta a planificarii militare \u00eenc\u00e2t, fiind \u00eentrebat \u00eenaintea unei importante batalii cum de poate citi at\u00e2t de linistit un roman de Oscar Wilde, a raspuns cu seninatate ca poate fara probleme, pentru ca \u00een rest nu mai trebuie sa faca nimic din punct de vedere militar, dec\u00e2t sa apese pe un buton. \u201eDoar trebuie sa apasam un buton\u201c, ar fi afirmat cu o lejeritate dezarmanta Moeltke. Aceasta cu toate ca Bismarck a \u00eencercat sa-i subordoneze politic pe generali, \u00eentruc\u00e2t nu-i placea lipsa de control \u00een nicio sfera a statului. Nu i-a placut niciodata sa i se spuna de catre vreun militar ca \u201erazboiul \u00eel conducem doar noi si nu voi, politicienii\u201c si a \u00eencercat permanent sa se insinueze \u00een planificarea si conducerea militara, uneori chiar agas\u00e2nd \u00een momente critice. Dar a stiut sa ia deciziile strategice necesare, atunci c\u00e2nd a fost vorba de necesitatea critica a unor aprobari de la cel mai \u00eenalt nivel politic.
\nDesigur, e important sa-l vedem si pe omul \u00eensusi, cu slabiciunile sale firesti (era un gurmand \u00eempatimit si un mare bautor); era o fire suspicioasa si nervoasa (o data si-a pus sub presiune guvernul din pricina mortii c\u00e2inilor sai), era adesea paranoic \u00een afirmarea credintelor si ideilor sale, chiar si \u00een comunicarea cu rudele si putinii prieteni. Era si ipohondru, \u00eei placea sa-si exhibe boala, sa se pl\u00e2nga si chiar sa o foloseasca politic. Avea si simtul umorului, atunci c\u00e2nd la congresul de la Berlin, spre exemplu, afl\u00e2nd ca Italia emite anumite pretentii teritoriale, a \u00eentrebat ironic: \u201ede ce, a mai pierdut cumva vreo batalie?\u201c. Sau c\u00e2nd si-a parasit postul, la finalul unor decenii de conducere efectiva a statului, aclamat de o multime adulatoare, a afirmat sec: \u201eniste adevarate funeralii nationale\u201c.
\nNu era preocupat, aparent, de arte si filozofie (\u00eentr-o perioada \u00eenfloritoare a culturii germane), desi citea avid romane de aventuri. \u00cel considera pe impunatorul Wagner un fel de mascarici, iar la opera a fost o singura data, spre sf\u00e2rsitul carierei, si atunci obligat de protocol sa-l \u00eensoteasca pe tarul Alexandru, aflat \u00een vizita oficiala \u00een Germania. Cu toate acestea, a dovedit un talent extraordinar la scris, \u00een miile de pagini pe care le-a scris sau dictat de-a lungul vietii regasindu-se un spirit limpede, dar si cultivat, capabil sa opereze oric\u00e2nd cu metafore geniale: un narativ complex, profund si penetrant. Spre exemplu, pentru a demonstra slabiciunea sentimentalismelor \u00een fata criteriilor utilitare, dar si tensiunea inevitabila dintre acestea, nu a ezitat sa citeze din Schiller: \u201e\u00cencet sovaitor, cu lacrimi tematoare \/ Am scos sabia-cuprins de-un conflict interior,\/ \u00cen timp ce alegerea era a mea.\/ Cutitul ucigas este ridicat pentru inima mea!\/ \u00cendoiala dispare! Lupt acum pentru capul meu si pentru viata mea.\u201c \u00cei scria astfel lui Manteuffel pentru a demonstra necesitatea practica a razboiului cu Austria, vechiul prieten, dusmanul actual al intereselor Prusiei.
\nPe de alta parte, celor care i-au fost prieteni li s-a confesat ca l-a interesat lupta permanenta cu greutatile si nedreptatile, cu tradarile, cu ur\u00e2tenia opiniei publice. A resimtit dorinta de a se retrage din cauza limitelor la care simtea ca a ajuns \u2013 \u00een raport cu parlamentul, cu \u00eemparatul, cu armata, cu sinele, cu proprii demoni si cu opinia publica, cu inamici pe care timpul nu facea dec\u00e2t sa-i \u00eenmulteasca. Nu a facut-o. A facut doar o data un gest de a se retrage din prim-ministeriatul Prusiei (pentru ca era nu doar cancelar al Germaniei, ci si prim-ministru al landului si ministru de Externe), pe care apoi l-a retractat, la scurt timp, \u00eentruc\u00e2t prietenul sau Roon (general, ministru al Apararii), care oricum nu s-a descurcat prea bine, a murit.
\nPoate ca aici este filosofia lui politica esentiala \u2013 lupta. El \u00eensusi a spus: \u201eLupta este peste tot, fara lupta nu e viata si, daca vrem sa continuam sa traim, trebuie sa fim pregatiti pentru alte lupte.\u201c
\nA vazut \u00een conflict o metoda de a transa definitiv lucrurile sau situatiile, de a nu lasa ca dulceata compromisului sa altereze directia strategica pe care si-a dorit-o. Uneori a gresit, nerecunosc\u00e2nd, bine\u00eenteles, aceasta. Dar, per ansamblu, a c\u00e2stigat cea mai importanta batalie a sa. Pe cea cu istoria. A lasat \u00een urma un stat puternic si o lume internationala stabila. Iar urmasii sai, care au vrut neaparat sa \u00eenmulteasca prin forta aceasta mostenire sigura, au pierdut lamentabil batalia cu istoria; este vorba at\u00e2t de Kaiserul Wilhelm al II-lea, c\u00e2t si, mai t\u00e2rziu, \u00een mod \u00eenjositor pentru \u00eentreaga umanitate, de Hitler. Nu au dorit sa stea \u00een \u201eportul linistit\u201c al lui Bismarck si s-au lansat \u00een aventuri catastrofale pentru Germania si pentru alte natiuni.
\nSi astfel a ramas doar Bismarck, mentor al Germaniei moderne si mai ales al politicii \u00een era moderna. E cazul sa \u00eenvatam ceva, macar un pic, din aceasta experienta si sa citim despre acesti oameni, pentru ca numai asa ne vom realiza limitele, cei care se \u00eencumeta \u00een arena politicii, sau cei care vor sa \u00eenteleaga politica si g\u00e2ndirea strategica. Ne vom realiza limitele, dar si posibilitatile care se deschid, spre a schimba \u00een bine lucrurile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-au scris sute de carti si poate mii de studii si articole despre aceasta personalitate, Otto von Bismarck. Ultima mare biografie este cea scrisa de Jonathan Steinberg, aparuta la Oxford University Press, peste 500 de pagini dedicate vietii si operei politice ale acestui om. Oare de ce intereseaza, de ce mai fascineaza si astazi, la… Cite\u0219te mai mult »Bismarck<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7845,7844],"class_list":["post-12202","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-jonathan-steinberg","tag-otto-von-bismarck"],"views":2191,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12202","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12202"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12202\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12202"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12202"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12202"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}