Ar fi trebuit sa vorbesc despre alegeri ca despre\u00a0 un important semn de intrare \u00een normalitate si, desigur, ca despre o garantie ca scolile si spitalele desfiintate vor fi repuse \u00een circuitul firesc. Din pacate, \u00eensa, nu pot trece cu vederea\u00a0 faptul ca prin Transilvania b\u00e2ntuie cam demult, si tot mai frecvent, niste fantome care rasp\u00e2ndesc iarasi ura si m\u00e2rlanie.
\nDe 92 de ani, maladia de care sufera acestea se numeste Trianon, iar c\u00e2nd se apropie 4 iunie,\u00a0 Transilvania se umple de honvezi \u00een uniformele si cu drapelele de altadata, se dezgroapa si se \u00eengroapa\u00a0 morti si trimisii \u201etarii-mama\u201c se poarta de parca rom\u00e2nii ar fi o etnie ne\u00eensemnata, pe cale de disparitie. o populatie aparuta \u00een spatiul transilvan mult dupa cea maghiara.\u00a0 Fantoma din acest an are un nume: Kover L\u00e1szl\u00f3 si este presedintele Parlamentului ungar. Cum era de asteptat, n-a venit singur, ci a trimis pe alte cai\u00a0 cenusa lui Nyiro Iozsef, \u201eapostolul secuilor\u201c, poet si gazetar, iar \u00een restul vietii un antirom\u00e2n si un antisemit \u00eenflacarat fara nici cea mai mica asemanare sau legatura cu Mircea Eliade, Emil Cioran sau Lucian Blaga; cum s-a spus. Sigur, pam\u00e2ntul este generos, ofera odihna vesnica tuturor celor ce au avut viata \u2013 plante si animale, buni si rai, hoti si criminali, sfinti si pacatosi. Mi-e imposibil sa uit ca un sf\u00e2nt, un adevarat sf\u00e2nt al rom\u00e2nilor, Inochentie Micu Klein,\u00a0 spunea, dupa 24 de ani de\u00a0 exil chiar la Roma, ca nu poti \u00eenvia dec\u00e2t \u00een pam\u00e2ntul patriei. Mi se pare normal ca si Nyiro, daca \u00eentr-adevar si-a dorit asta, sa\u00a0 se \u00eentoarca de unde a plecat, desi c\u00e2t a fost \u00een viata nu s-a simtit bine printre valahi. Dar, este\u00a0 la \u00eendem\u00e2na oricui sa observe, Nyiro n-a fost adus la noi pentru odihna eterna, ci pentru a rasp\u00e2ndi, fie si sub forma de cenusa, ura, lacrimi si\u00a0 s\u00e2nge, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu 22 de ani \u00een urma, la T\u00e2rgu Mures. Atunci a lipsit Nyiro, dar nu si lozincile de ieri si de azi. Caci si acum s-a urmarit ca \u00eenhumarea cenusii sa coincida cu marele pelerinaj de Rusalii de la Sumuleu, localitate prin care, pe vremea Diktatului, trecea frontiera, iar\u00a0 trenul aflat la dispozitia pelerinilor avea un nume usor de decodat: \u201eNostalgia\u201c. P\u00e2na la urma, chiar si acest sentiment este de \u00eenteles. Nefiresc\u00a0 mi se pare sa-i jignesti pe cei ce \u00eeti dau voie sa te manifesti cum vrei, sa traiesti \u00een ce secol si \u00een ce atmosfera \u00eeti convine, desi civilizat ar fi sa tii seama si de ceilalti, sa le menajezi sentimentele, sa nu-i provoci ne\u00eencetat.
\nCu niste ani \u00een urma am fost la Hiroshima, orasul \u00een care a cazut prima bomba atomica. Soferul si cel ce ma \u00eensotea erau supravietuitori. Familiile lor au murit \u00een conditii \u00eengrozitoare, dar si la fata locului si mai t\u00e2rziu,\u00a0 la multe zile dupa ce am iesit din atmosfera de acolo, au refuzat sa pronunte chiar si numele tarii de provenienta a celor ce au fabricat si aruncat bomba. Lectiile istoriei sunt adesea foarte brutale si nu cred ca ar fi fost nevoie de 92 de ani pentru a le \u00eentelege. Iata, mai bine de o jumatate de secol, \u00een Baia Mare si apoi \u00een Cluj, am trait printre unguri, iar \u00een perioada Diktatului de la Viena am fost si cetatean al Ungariei, al unei Ungarii faloase si agresive pe care cei de v\u00e2rsta mea au iertat-o, dar nu cred sa o fi uitat. Se stie ca aceasta a dob\u00e2ndit Ardealul de Nord fara ca armata noastra\u00a0 sa fi tras un singur glonte, datorita unui rege las, Carol al II-lea, a unui Consiliu de Coroana la fel de las si a guvernului Gigurtu care\u00a0 nu a avut curajul. sa riposteze nici macar atunci\u00a0 c\u00e2nd aviatia lui Horthy, \u00eenainte ca \u201earbitrajul\u201c sa se fi \u00eencheiat, a ajuns p\u00e2na la Brasov si Satu Mare. \u201e\u00cenvingatorii\u201c s-au laudat ca au venit \u00een Ardealul de Nord pentru o mie de ani, dar au fost obligati sa-l paraseasca cu 996 de ani mai devreme prin jertfa\u00a0 armatei noastre care, \u00een mai putin de o jumatate de secol, a intrat de doua ori \u00een Budapesta salv\u00e2nd Ungaria nu numai de comunistii lui B\u00e9la Kun, ci si de fascism, strapung\u00e2nd, cu mari sacrificii, cele trei centuri de aparare ale Budapestei. Se \u00eentelege, \u00een Europa Unita cu totul altfel se pun astazi problemele, dar oricum s-ar pune, si \u00een orice context,\u00a0 sunt greu de suportat la nesf\u00e2rsit provocarile,\u00a0 jignirile si dispretul chiar si daca te g\u00e2ndesti\u00a0 la zecile de mii de rom\u00e2ni cazuti pe pam\u00e2ntul Ungariei. Nu fac parte dintre cei care exagereaza meritele etniei sale. I-am descris de at\u00e2tea ori pacatele, erorile si esecurile… Dar nici nu pot trece cu vederea faptul ca tocmai cei pe care i-am ajutat \u00een momente dificile\u00a0 se poarta de parca istoria \u00eencepe si se sf\u00e2rseste cu ei. De fapt, nu e bine sa alegi din istorie numai ceea ce \u00eeti convine si nici sa ram\u00e2i prea mult \u00een urma ei precum fetele batr\u00e2ne \u00eentepenite \u00eentr-un moment frumos al tineretii lor.\u00a0 Faptele ostasilor lui Horthy si ale admiratorilor acestuia din perioada Diktatului ma \u00eengrozesc si astazi, ca si brutalitatea\u00a0 administratiei si a jandarmilor cu celebrele pene de cocos la palarie. Celor ce sunt de-o seama cu mine, cuv\u00e2ntul Horthy le aduce automat \u00een memorie atrocitatile comise \u00een Moisei, Sarmas, Huedin, ca si \u00een multe alte locuri si te \u00eentrebi daca, tac\u00e2nd la nesf\u00e2rsit, altii\u00a0 din dinastia lui Nyiro ca, de exemplu, locotenentii Vasvari si Akosi, care au condus represaliile \u00een cele\u00a0 doua localitati salajene, Ip si Traznea, nu vor fi cur\u00e2nd comemorati ca eroi civilizatori.\u00a0 Dupa Revolutie au aparut noii internationalisti care au sustras istoria si cultura rom\u00e2neasca dintre preocuparile noastre majore. Si nu numai ca au desfiintat scoli, dar au v\u00e2ndut pe sub m\u00e2na p\u00e2na si mari capitole din istoria Rom\u00e2niei. Bagateliz\u00e2nd totul, Transilvania mai este confundata cu Boc si cu cei ce, de dragul unor voturi, au minimalizat orice lege, regula, institutie. Azi suntem o tara spoliata de valorile ei, o tara fara sfinti, o taraba de pe care oricine poate cumpara orice. Kover L\u00e1szl\u00f3 ne face \u201ebarbari\u201c, desi nu \u00eemi amintesc ca noi, rom\u00e2nii,\u00a0 sa fi fost aceia care au\u00a0 scos copiii cu baionetele din burta mamelor. \u00cen ce ma priveste, nu i-am confundat niciodata pe unguri cu coechipierii presedintelui Parlamentului maghiar. Confratii mei din Cluj, scriitorii maghiari, precum si numerosii profesionisti cunoscuti acolo mi-au impus respect si admiratie nu numai pentru ceea ce au scris, ci si pentru ca am fost pe aceeasi baricada \u00een anii cei mai grei ai \u201eepocii de aur\u201c. Prin intermediul lor am cunoscut, cu incontestabil folos, cultura si civilizatia maghiara. De aceea nu cred ca trebuie sa tacem\u00a0 c\u00e2nd golanii si bisnitarii nostri si ai lor \u00eesi dau m\u00e2na peste sau pe sub frontiere. Transilvania a fost si trebuie sa ram\u00e2na un spatiu al tolerantei, iar agitatia acestor apostoli ai urii, dar\u00e2marea statuii mitropolitului Saguna din Ungaria sau incendierea casei lui Avram Iancu din T\u00e2rgu Mures nu sunt exemplele cele mai potrivite de toleranta, dupa cum nici blestemarea ne\u00eencetata a Trianonului. Daca timp de aproape o suta de ani aceasta nu a dat nici un rezultat, poate ca ar fi nevoie de alti politicieni, nu de alta istorie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ar fi trebuit sa vorbesc despre alegeri ca despre\u00a0 un important semn de intrare \u00een normalitate si, desigur, ca despre o garantie ca scolile si spitalele desfiintate vor fi repuse \u00een circuitul firesc. Din pacate, \u00eensa, nu pot trece cu vederea\u00a0 faptul ca prin Transilvania b\u00e2ntuie cam demult, si tot mai frecvent, niste fantome care… Cite\u0219te mai mult »\u201eNostalgia\u201c nu are halt\u0103 la Trianon<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,1699],"class_list":["post-12189","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-societatea-romaneasca"],"views":6392,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12189","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12189"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12189\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12189"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12189"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12189"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}