{"id":12173,"date":"2012-06-07T13:32:00","date_gmt":"2012-06-07T11:32:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12173"},"modified":"2012-06-07T13:32:45","modified_gmt":"2012-06-07T11:32:45","slug":"traian-ul-lui-gorduz","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/traian-ul-lui-gorduz\/","title":{"rendered":"Traian-ul lui Gorduz"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cemparatul, dupa ce ne-a dat nume si ne-a scos \u00een lume \u2013 atunci, \u00een istorie \u2013 se \u00eentoarce printre noi, din mana lui Vasile Gorduz, ca sa ne aduca aminte, tuturor celor ce ne tragem din el, cine suntem. Iar pentru asta, avea nevoie sa ne contrarieze putin.<\/strong><\/em><br \/>\n\u00cen 1992, cand un exemplar similar al statuii marelui artist roman a fost daruit Seviliei, cu prilejul Expozitiei universale ce aniversa 500 de ani de la Descoperirea Americii, spaniolii n-au prea stiut unde sa o plaseze. Pana la urma, au pus-o pe malul Guadalquivirului, pe malul \u00eenalt, cu fata catre apa si cu spatele catre oras. Fara sa-si dea seama, probabil, apropiasera cele doua elemente ale eternitatii asezarii andaluze: apa fluviului si simbolul romanitatii locului! Pasarile de noapte, se spune, s-au amuzat de goliciunea \u00cemparatului pana\u00a0 s-au plictist si au cautat sa ajunga la barbatia \u00eemparateasca spre a o picta \u00een culoarea vietii!<br \/>\nAstazi, montata pe scarile Muzeului National de Istorie din Bucuresti, statuia starneste zambete si nu numai!<br \/>\nZicea un mare artist contemporan \u2013\u00a0 \u00eentr-un comentariu pe un post de tv \u2013 necajit de ne\u00eentelegerea cu care a fost \u00eentampinat \u00cemparatul lui Gorduz, ca si David-ui lui Michelangelo este gol si \u00eesi poarta cu firesc semnele masculinitatii. Si asta nu socheaza pe nimeni!<br \/>\nUnul din scopurile artei, cred, este acela de a starni, de a soca, spre a fi mai profund si puternic receptata! Mai bine sa socheze, opera de arta, decat sa treci pe langa ea si nici sa nu o abservi!<br \/>\nCautand o explicatie, meteahna pe care o am de cand ma stiu, as zice ca, \u00eentre David-ul florentin si \u00cemparatul de pe Dambovita, exista cateva diferente. Si, daca ele nu ar fi existat, probabil ca statuia lui Gorduz nu ar fi atras atentia! Desigur ca David este si el gol, dar goliciunea lui este cea a statuii antice grecesti, de la care Michelangelo \u00eemprumuta materia din care \u00eesi scoate opera. Si mai \u00eemprumuta ceva David de la greci: ia frumusetea si puritatea trupului atletilor olimpiadelor.<br \/>\nDe la David la \u00cemparatul nostru, se produc cateva mutatii: Traian-ul lui Gorduz pierde alura atletului grec si pierde si albul\u00a0 mitic al marmorei devenite opera de arta, albul care \u00eel \u00eendeparteaza pe David de carnal.<br \/>\nTraianul nostru gol este facut dintr-un material care are \u00eencarcatura ludica a pielii omenesti. Apoi, Traian are corporalitatea unui bonom de pe strada: are forta dar este \u00eendesat si aproape gras \u2013 crap\u00fa, cum ar zice francezul \u2013 nu are nimic din frumusetea atletica si din maretia razboinicului, el \u2013 Traian-ul gorduzian \u2013\u00a0 este unul dintre noi, unul dintre cei care stau \u00een fata statuii si se holbeaza la ea nedumeriti sau \u00eencantati, dar care si-a lasat hainele acasa!\u00a0 Si orice fiinta, oricat ar fi de \u00eencarcata de celebritate, de istorie si de recunostinta noastra, daca este goala, tot goala ramane!<br \/>\nGorduz l-a coborat din mit si l-a facut asemeni noua. Si, poate de aceea nu ne \u00eencanta statuia: ne regasim \u00een ea, ca \u00eentr-o oglina si nu ne place ce vedem.<br \/>\nSi, \u00een plus, artistul a decis astfel nu \u00eentamplator, \u00cemparatul \u2013 asa gol \u2013 tine \u00een brate o lupoaica paroasa tare si cu coada bazoi! Si ne da peste nas, \u00eenca o data, cu coada lupoaicei, ca sa ne intre bine \u00een cap si \u00cemparatul si mama eroina!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cemparatul, dupa ce ne-a dat nume si ne-a scos \u00een lume \u2013 atunci, \u00een istorie \u2013 se \u00eentoarce printre noi, din mana lui Vasile Gorduz, ca sa ne aduca aminte, tuturor celor ce ne tragem din el, cine suntem. Iar pentru asta, avea nevoie sa ne contrarieze putin. \u00cen 1992, cand un exemplar similar al&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/traian-ul-lui-gorduz\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Traian-ul lui Gorduz<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[7832,7831,7833],"class_list":["post-12173","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-gorduz","tag-statuia-lui-traian","tag-vasile-gorduz"],"views":1378,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12173","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12173"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12173\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12173"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12173"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12173"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}