{"id":12159,"date":"2012-06-07T13:23:35","date_gmt":"2012-06-07T11:23:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12159"},"modified":"2012-06-07T13:23:50","modified_gmt":"2012-06-07T11:23:50","slug":"patriotismul-corvoada-saracilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/patriotismul-corvoada-saracilor\/","title":{"rendered":"Patriotismul, corvoada saracilor"},"content":{"rendered":"

Sunt amandoi profesori universitari. Iesiti la pensie. \u00cen tinerete si-au luat doctorate prin Europa. S-au \u00eentors la Atena. Au lucrat \u00eentr-o universitate de stat. I-a scos dictatura. Erau super-specializati, aveau idealuri democratice. \u00centelegeau patriotismul altfel decat cei aflati la putere. Au platit pentru asta cu privarea de libertate. Apoi s-a schimbat regimul. Au fost re\u00eencadrati \u00een \u00eenvatamantul superior. Idealurile au ramas aceleasi.<\/strong><\/em><\/p>\n

\u201e\u00cencercam sa facem economii la tot ce se consuma \u00een casa, \u00eemi spun. Reusim cu greu sa ne platim facturile \u00een ultimul an, de cand s-au redus pensiile. Nu mai stim ce sa reducem din cheltuieli. Ieri am luat hotararea sa renuntam la ziare\u201c.
\nPrivesc \u00een pamant. Nu-mi pot \u00eenfrange deprimarea. De cand \u00eei stiu \u00eei vad \u00een mintea mea \u00eenconjurati de publicatii, de carti, de reviste. De cate ori ne \u00eentalnim am bucuria sa le aud comentariile la ultimele articole din presa. Ma verific prin ei. Le respect opiniile, de oameni implicati, intelectuali de vita nobila, cu vederi largi, umanitare si internationaliste.
\n\u201eSunteti nebuni?, ma revolt. Cum o sa renuntati la ziare? Vi se pare normal ca dupa o viata de munca sa trebuiasca sa renuntati la cativa euro pe saptamana, cat costa un abonament?\u201c
\n\u201eAm crescut, am trait si-am \u00eembatranit, \u00eemi spun, crezand \u00een virtutile patriotismului. Daca Grecia se afla acum \u00eentr-un asemenea moment de ananghie, o sa traim si fara ziare!\u201c
\nMa gandesc cu groaza ca ceea ce se castiga pe slanina se pierde pe faina. Ca ziarele oricum se vor publica, cat se vor mai publica. Si ca cineva trebuie sa le cumpere. Fiindca daca nu le va cumpara nimeni, din economia la sange si la martiraj a celor doi profesori, statul nu va castiga nimic pentru a-si plati datoriile. Ba, din contra, aceste datorii se vor mari, prin ramanerera pe rafuri a produselor pentru care nu mi exista cumparatorul capabil de plata. \u00cencerc sa discut despre asta. Dar ei refuza. Sunt patrioti. Cred ca atare cu strasnicie \u00een valoarea sacrificiului personal.
\n\u00cemi \u00eenabus oftatul pe care-l port \u00een mine de peste douazeci de ani. Am mai trait odata asemenea clipe. Mi-i amintesc pe parintii mei. Erau fericiti \u00een tinerete ca scapasera vii din razboi. Cu greu \u00eesi \u00eenjghebasera o gospodarie. Muncisera pe branci, facusera economii peste economii. Si ajunsesera la un echilibru financiar. Care le permitea, dupa ce intrasem eu la scoala, sa cumpere o carte la fiecare salariu.
\nLa randul meu, am dus mai departe traditia. Dupa ce-am terminat facultatea si-am intrat \u00een serviciu, primul lucru pe care-l faceam \u00een ziua de salariu era sa intru \u00eentr-o librarie.
\nApoi a urmat emigrarea. Niste ani am uitat chiar ca mai exista pe lumea asta librarii. Anii \u00een care eu n-am mai fost eu. Tin minte ca \u00een azilul \u00een care am primit adapost, era un iranian. Scriitor. Primul care a obtinut permis de sedere. Si-o garsoniera, platita de serviciile sociale. Turaj m-a invitat la casa lui cea noua. \u00cen mansarda aceea, facuse rost de undeva de o scandura, pe care o fixase-n perete. Si pe scandura \u00eesi \u00eensirase cateva carti. Am trait vazandu-le un sentiment de stupoare. Si de invidie buna. Turaj scapase, mi-am spus. Turaj revenise la el \u00eensusi. Era salvat. El putea de-acum \u00eenainte sa-si refaca viata. Putea sa-si \u00eencropeasca \u00een timp, \u00eentr-o tara straina, o biblioteca. Deci, uite, se poate, mi-am spus.
\n\u00cen maghernita unui anticar, gasisem la cativa centi o traducere, vai de capul ei, a lui Eminescu. \u00cemi imaginam cu bucurie momentul cand as fi fost \u00een stare s-o pun pe-un raft, \u00eentr-o locuinta, \u00een care s-o poata vedea noii mei prieteni, de multe neamuri. Eram patrioata.
\nAm re\u00eenceput sa intru prin librarii. Sentimentul de frustrare din acele zile am sa-l port \u00een mine pana la moarte. Ideea ca la randul meu \u00eemi avusesem candva cartile expuse pe rafturile librariilor \u00eemi devenise mai straina decat luna de pe cer. Cartile aveau preturi pentru mine exorbitante. Le luam \u00een mana, le frunzaream. Aparusera \u00eentre timp nume noi \u00een literaturile lumii. Saream \u00een gol. Cu timpul mi-am facut obiceiul sa ma abat \u00een fiecare zi pe la cate o librarie. \u00cemi gaseam un loc mai ferit langa stand. Citeam \u00een picioare pana ma luau la ochi vanzatoarele.
\nPeste niste ani, dupa ce trecusem si eu prin faza lui Turaj, cu o scandura fixata-n perete pentru primele carti, am mai trait sentimentul de uriasa frustrare \u00eentr-o calatorie la Roma. Eram \u00een fata la Opera. Canta Ghiaurov. \u00cemi mai lipseau pentru cel mai ieftin bilet doar cativa dolari. I-am petrecut cu privirea pe toti cei care intrau \u00een sala. Pana la ultimul spectator. Am ramas la usa de la intrare. Atunci m-am pozitionat. Am realizat cat parcursesem din drumul meu, pe etape. Puteam sa-mi cumpar din cand \u00een cand cate-o carte. Ajunsesem sa figurez din nou pe rafturile unor librarii. Fusesem \u00een stare sa-mi achit o calatorie la Roma. Dar, pentru a-l asculta pe Ghiaurov, \u00eemi lipseau cativa dolari. Asa ca eram obligata sa raman \u00een fata usilor \u00eenchise sub nasul meu.
\nApoi, dupa ce mi-am reglat statutul juridic, am putut sa ma \u00eentorc \u00een tara, \u00een vizita la parinti. I-am gasit \u00eentr-o neagra mizerie. Aveau pensii, dar n-aveau ce cumpara cu ele. Erau oameni mandri. Nu se plangeau de nimic. Ba, chiar, cu bruma de curaj de viata care le ramasese, \u00eencercau sa justifice o situatie aberanta. \u201eRomania \u00eesi plateste datoriile externe\u201c, spuneau. Erau patrioti.
\nI-am \u00eengropat pe aleea veteranilor de razboi. Apucasera sa mai traiasca niste ani si dupa \u201890. Pensiile lor nu mai aveau nici o putere de cumparare. Se restransesera, faceau economii la sange, nu aveau bani de cosnita si de medicamente. Erau \u00eembatraniti \u00eenainte de vreme. Se simteau umiliti. Erau suferinzi. Nu stiu daca mai ramasesera si patrioti.
\nDupa ce i-am pierdut, am mai ramas \u00een casa lor cateva saptamani. Seara ma mai uitam din cand \u00een cand la televizor. Pe fiecare canal aparea cate un proaspat milionar, care \u00eesi exprima punctul de vedere asupra caii pe care trebuia s-o urmeze tara.
\n*
\n\u201eO sa renuntam la ziare\u201c, \u00eemi spun cei doi profesori universitari greci, iesiti la pensie. Si, pentru ca nu am nici o reactie, pentru ca \u00eentre noi se lasa un moment de tacere, patrunde pana la noi glasul crainicului de la televizor. Se transmite buletinul de stiri. Din tara au iesit 800 de milioane de euro, se spune. \u00centr-o singura zi. Si au fost depusi \u00een bancile safe, din Elvetia. Grecii cu bani si-au pus averile la adapost. Grecia, se pare, se afla \u00een incapacitate de plata. Fiindca b\u00e3ncile tarii sunt \u00een pericol. Fiindca, probabil, Ellada va par\u00e3si zona euro. Si se va \u00eentoarce la moneda nationala, fara nici o valoare pe piata financiara.
\n\u201eSuntem patrioti\u201c, \u00eencearca sa-si explice cei doi batrani renuntarea la ultima lor bucurie, cititul ziarelor. Dar, cu ochii uimiti la crainicul de la televizor, nevenindu-si sa-si creada urechilor, vorba le ramane la jumatate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sunt amandoi profesori universitari. Iesiti la pensie. \u00cen tinerete si-au luat doctorate prin Europa. S-au \u00eentors la Atena. Au lucrat \u00eentr-o universitate de stat. I-a scos dictatura. Erau super-specializati, aveau idealuri democratice. \u00centelegeau patriotismul altfel decat cei aflati la putere. Au platit pentru asta cu privarea de libertate. Apoi s-a schimbat regimul. Au fost re\u00eencadrati… Cite\u0219te mai mult »Patriotismul, corvoada saracilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2386],"class_list":["post-12159","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigranti-romani"],"views":1512,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12159","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12159"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12159\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12159"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12159"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12159"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}