{"id":12156,"date":"2012-06-07T13:20:56","date_gmt":"2012-06-07T11:20:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12156"},"modified":"2012-06-07T13:21:19","modified_gmt":"2012-06-07T11:21:19","slug":"doua-premii-pentru-%e2%80%9edupa-dealuri%e2%80%9c-de-cristian-mungiu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doua-premii-pentru-%e2%80%9edupa-dealuri%e2%80%9c-de-cristian-mungiu\/","title":{"rendered":"Doua premii pentru \u201eDupa dealuri\u201c de Cristian Mungiu"},"content":{"rendered":"

PALMARES \u2013 CANNES 2012<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Filmul rom\u00e2nesc participant anul acesta \u00een selectia oficiala pentru Palme d’Or, \u201eDupa dealuri\u201c (\u201eAu-dela des collines\u201c\/ \u201eBeyond the Hills\u201c), aparut \u00een unele materiale \u00een traducerea rom\u00e2neasca drept \u201eDincolo de dealuri\u201c, pe care, \u201edupa\u201c optiunea franceza, am preluat-o noi \u00eensine la un moment dat \u2013, a fost \u00een carti \u00eenca de la \u00eenceputul festivalului, programat fiind \u00eenainte de primul weekend de la Cannes. Zi de zi, contracandidatul sau principal, \u201eIubire\u201c (\u201eLove\u201c\/ \u201eAmour\u201c) de Michael Haneke, i-a stat mereu alaturi, sufl\u00e2ndu-i, cum se zice, \u00een ceafa si reusind p\u00e2na la urma sa obtina mult r\u00e2vnita \u201ePalme d’Or.
\n\u00cen\u00a0 acalmia duminicala de dinaintea ceremoniei finale, \u00eenainte cu mult ca ploaia sa \u00eenceapa, pronosticurile cuprindeau \u00eentregul evantai de nume corespondente celor sapte premii ce urmau sa fie atribuite. Unele titluri si filme nu figurau \u00een datul cu presupusul al criticilor si publicului. Altele pareau batute \u00een cuie. Primul, care a si ramas, a fost \u201eIubire\u201c al lui Haneke. Francezii \u00eel aduceau, \u00eensa, mereu \u00een fata pe Leos Carax, cu al sau zombie si halucinant \u201eHoly Motors\u201c, lasat de tot pe dinafara. La actori, se miza pe Jean-Louis Trintignant, care mai obtinuse premiul de interpretare \u00een 1969, pentru rolul din \u201eZ\u201c de Costa-Gavras. Cu aceeasi \u00eendreptatire s-a mizat si pe Emmanuelle Riva, pastrata \u00een amintirea multora dintre noi pentru prestatia din \u201eHiroshima mon amour\u201c de Alain Renais. Erau, de asemenea, apreciate Marion Cotillard (\u201eDe rouille\u201c), Kristin Stewart,\u00a0 din \u201eSur la route\u201c, Nicole Kidman (\u201ePaperboy\u201c), excelenta, ca de obicei, desi unii critici dezavuau momentul c\u00e2nd personajul ei recurgea la solutia de a urina peste pieptul\u00a0 infectat de meduze al unuia dintre protagonisti. M-a mirat, dar nu fara placere, s-o descopar \u00een aceasta suita si pe Cosmina Stratan, Voichita din filmul \u201eDupa dealuri\u201c.
\nCu acceptarea aprecierii unei editii omogene valoric, ca sa nu preluam atributul de\u00a0 modestie cu care au jonglat unii cronicari, juriul lui Nanni Moretti, retras s\u00e2mbata,\u00a0 pentru deliberarea cu usile \u00eenchise, la\u00a0 vila \u201eDomergue\u201c, a avut, totusi, ceva de lucru. Pesemne fara mari batai de cap, fara dispute prelungite si pline de orgolii, chiar daca nu\u00a0 mai \u00eencurcau treburile numele \u201epericuloase\u201c de altadata. Nu concurau nici Tarantino, nici Kusturica (aparut pe Croazeta ca interpret \u00een \u201e7 zile la Havana\u201c), nici macar Lars von Trier. Nu au fost nici problemele speciale de anul trecut, c\u00e2nd, introdus pe ultima suta de metri \u201eThe Artist\u201c al lui Hazanavicius propunea un actor remarcabil, Jean Dujardin.
\nPlutea \u00een aer, duminica, \u00eentrebarea aceea insidioasa, adresata cu un aer nevinovat: \u201eNu cumva stiti cine a fost rechemat la Cannes!?\u201c. S\u00e2mbata seara fusesera premiile FIPRESCI si cele ale juriului ecumenic. \u201e\u00cen ceata\u201c de Serghei Loznitsa obtinuse acordul presei internationale de cinema. Pe genericul acestui film ucrainean se afla Oleg Mutu, directorul de imagine de la \u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c(2005) de Cristi Puiu, de la\u00a0 \u201e432\u201c si, desigur, de la \u201eDupa dealuri\u201c ale aceluiasi Cristian Mungiu. \u00cen afara lui Oleg Mutu, \u00eel regasim pe Vlad Ivanov, care si el a mai colaborat cu Loznitza, la \u201eFericirea mea\u201c (2010), de asemenea \u00een competitia principala de la Cannes.
\nZvonul ca ecumenicilor nu le prea placuse subiectul exorcismului de la Tanacu dadea unele nelinisti. Ne-am amintit imediat ca, \u00een 2007, \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u201c pornea din start cu unanimitatea exploziva, premonitorie, a \u201efiprescienilor\u201c, care astfel prefigurau Palme d’Or.
\nRevenind la configuratia palmaresului din acest an, un lucru se cuvine semnalat. Dupa ce, \u00een 2001, pentru filmul lui Michael Haneke, \u201ePianista\u201c, s-au \u201ealocat\u201c Grand Prix si respectiv cele doua premii de interpretare, unul celebrei Isabelle Huppert, si celalalt partenerului ei, mai putin cunoscut, conducerea festivalului a luat hotar\u00e2rea de a evita pe viitor asemenea situatii. Nu se mai \u00eengaduia nici aducerea sub aripa Palme d’Or a altor premii, pastr\u00e2ndu-se valoarea de exclusivitate a unei asemenea \u00eenalte aprecieri. Asa se explica de ce nu a protestat nimeni c\u00e2nd, pentru \u201eAmour\u201c-ul lui Haneke, nu s-au acordat si alte premii, respectiv cele de interpretare, dar poate si pentru alte compartimente. Se prevedea, \u00een schimb, o \u201ecombinare\u201c a unora dintre premii. Intra la aceasta exceptie si premiul pentru scenariu, put\u00e2nd fi, e de \u00eenteles, asociat cu altele, legate, de pilda, de\u00a0 interpretare. Exceptia de la editia 65 a aparut fireasca, p\u00e2na la un punct, fiind, totusi, excedata, cumva, de propunerea a doua nume, deci, indirect, sa zicem, de omologarea ca atare a doua premii. Atribuirea lor (iarasi o prevedere a regulamentului) nu ar fi fost \u00eengaduita sub formula \u201eex-aequo\u201c, si ea nepermisa. Asa se explica de ce o socoteala simpla, derivata din cele de mai sus, ne-ar\u00a0 putea \u00eendrepta spre concluzia obtinerii de catre filmul rom\u00e2nesc a trei premii, \u00een loc de doua. Cum-necum, premiile ram\u00e2n premii, at\u00e2t \u00een istoria festivalului, c\u00e2t si \u00een CV-ul celor care le obtin. Dedesubturile mai sus semnalate, tin\u00e2nd de esichierul tehnic, conteaza p\u00e2na la urma mai putin. Acestea fiind consemnate, cu at\u00e2t mai socanta si mai magulitoare apare obtinerea de catre \u201eDupa dealuri\u201c at\u00e2t a Premiului pentru Scenariu, c\u00e2t si a celui (celor) de interpretare feminina, fiind luate \u00een consideratie cele doua tinere de la noi, Cristina Fluture (Alina) si Cosmina Stratan (Voichita), \u00eentr-o ordine inversa celei de pe generic, dar motivata alfabetic.
\nCeva mai trebuie subliniat. Ambele sunt inedite \u00een peisajul palmaresului rom\u00e2nesc de la Cannes, si numai. \u00cencununat cu un Premiu pentru adaptarea cinematografica, \u00een cazul scenariului la \u201eCodin\u201c(1963), de pilda, a fost mentionat numele lui Dumitru Carabat. La acea ora, unul dintre cei trei co-scenaristi (sa nu-l uitam \u00een aceasta calitate pe regizorul Colpi), Yves Jamiaque, nu avea relevanta profesionala adecvata, dar raspundea unor exigente ale contractului coproductiei franco-rom\u00e2ne, \u00een ecranizarea semnata regizoral de Henri Colpi care pornea de la romanul lui Panait Istrati. Revendicarea ulterioara a acestui statut dramaturgic de catre, sa zic asa, partea rom\u00e2na, concorda si cu recunoasterea travaliului respectiv, venind din partea lui Dumitru Carabat.
\nSi scenariul lui Cristian Mungiu este o adaptare a unei carti, o lucrare documentara, inspirata de cazul mortii unei tinere calugarite, la Tanacu, \u00een 2005, urmata de o serie de anchete si de procese, \u00een 2007, si de iesirea de sub tipar a relatarii non-fictionale datorate Tatianei Niculescu Bran. Pornind de la acest material preexistent si de la cazul real ca atare, scenaristul Cristian Mungiu a scris si rescris materialul dramaturgic, ajung\u00e2nd de la 245 de pagini la 180. Aceasta a dus la un lungmetraj destul de \u201elung\u201c, de doua ore si jumatate, care se urmareste, \u00eensa, aproape cu sufletul la gura, \u00een ciuda, cum aratam, ambiantei lipsite de respiro, de o coloratura mai degraba sumbra, \u00eentr-o concizie altminteri solid articulata, si cu un joc remarcabil al celor doua interprete. Am\u00e2ndoua au stiut sa asculte si sa exprime inspirat sugestiile regizorale.
\nAstfel, Cristina si Cosmina rivalizeaza cu Emmanuelle Riva si cu Nicole Kidman, reusind sa fie cele ovationate la Cannes, \u00een somptuoasa sala de la Grand Th\u00e9atre Lumi\u00e8re. Este, atentie, primul premiu rom\u00e2nesc de interpretare de anvergura, nu doar de la Cannes, ci de la toate marile festivaluri din lume. Ne putem aduce aminte de Irina Petrescu din \u201eRautaciosul adolescent\u201c, premiata la Moscova, de Luminita Gheorghiu (la Namur), de Dorotheea Petre, la Cannes, dar la Un Certain Regard, pentru rolul Eva din \u201eCum mi-am petrecut sf\u00e2rsitul lumii\u201c de Catalin Mitulescu. Sa nu le uitam, de asemenea, pe premiatele de la Geneva (\u201eStars de demain\u201c): Maia Morgenstern, Irina Movila, Oana Pellea. Mai sunt si alte nume recente de luat \u00een consideratie, Ana Ularu, de pilda. De at\u00e2tea ori au meritat marii nostri actori o asemenea onoare, dar, ca \u00een viata, se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla. La Cannes, si Maia Morgernstern, si Anamaria Marinca, si Victor Rebengiuc, si Dorel Visan, si Vlad Ivanov au trecut pe l\u00e2nga. Pe nedrept, desigur.
\nSa trecem acum \u00een revista si celelalte titluri si nume din palmaresul 2012. Haneke, intrat \u00een clubul autorilor cu doua Palme d’Or, a convins mai mult parca dec\u00e2t la \u201ePanglica alba\u201c, cu care obtinea Palme d’Or \u00een 2009. Sa salutam acest succes al lui Haneke, de care actoria rom\u00e2neasca se simte apropiata. Au fost pe genericele filmelor lui (\u201eCod inconnu\u201c si \u201eLe temps du loup\u201c) mai multi actori rom\u00e2ni, iar \u201ePanglica alba\u201c s-a inspirat din etnografia rom\u00e2neasca, prelu\u00e2nd chiar chipuri de expresivitate arhaica de la noi. Aducerea pe scena a celor doi interpreti ai povestirii lui despre iubirea si moartea a doi octogenari, respectiv Emmanuelle Riva si Jean-Louis Trintigant \u2013 cotati la cel mai \u00eenalt nivel interpretativ \u2013 a fost nu doar un gest emotionant, dar si o ingenioasa si discreta compensatie.
\nNu voi insista \u00een comentarea altor premii. Grand Prix i-a fost acordat lui Matteo Garrone, pentru \u201eReality\u201c, detinator al aceluiasi Mare Premiu si pentru \u201eGomorra\u201c(2000). Se pare ca italianul Moretti si-a facut datoria, d\u00e2nd un premiu conationalului sau. \u00cen treacat fie vorba, la acesta putea aspira, cu fireasca \u00eendreptatire, si Cristian Mungiu. \u201eHabemus Papam\u201c, dar avem si palmaresul c\u00e2t de c\u00e2t convenabil, situatie pardonabila (daca ne g\u00e2ndim ca filmul de acum al lui Garrone este cu mult sub cel premiat \u00een 2000), la care s-au dedat si alti presedinti de jurii.
\nPremiul de regie i-a revenit lui Carlos Reygadas, pentru \u201ePost tenebras lux\u201c, destul de controversat. Juriul i-a dat premiul sau lui Ken Loach (\u201eThe Angels’ Share\u201c), cineastul britanic afl\u00e2ndu-se pentru a 17-a oara la Cannes. Cel mai bun actor a fost considerat Mads Mikkelsen pentru rolul din \u201eThe Hunt\u201c de Thomas Vinterberg. Camera d’Or i-a fost atribuita lui Benh Zeitlin pentru productia americana \u201eBeasts of the Southern Wild\u201c. Acelasi cineast i-a convins si pe fiprescieni, care i-au dat premiul lor, stabilind ierarhia de la Un Certain Regard, si pe ecumenici, care l-au \u201ementionat\u201c pe lista lor. La Un Certain Regard au mai fost remarcate doua actrite: Emilie Dequenne (pentru rolul din \u201e\u00c0 perdre la raison\u201c de Joachim Lafonse) si Suzanne Cl\u00e9ment (interpreta principala din \u201eLaurence Anyways\u201c de Xavier Dolan). Compania selecta \u00een care se \u00eencadreaza, astfel, actoria rom\u00e2neasca de cinema iese c\u00e2stigata si prin aceasta alaturare de nume, \u00een totul onoranta.
\nSunt \u00eenca multe de spus despre aceasta editie, ca si despre palmaresul \u00een care nu si-au gasit loc filmele americane (desi din cele 22 de titluri de peste Ocean au intrat \u00een\u00a0 competitia pentru Palme d’Or nu mai putin de sapte). Nici francezii nu au prins un loc pe lista principala a editiei jubiliare 2012, chiar daca au luat premii la alte sectiuni. Nu a ramas neremarcata prezenta la Cannes a noului Ministru al Culturii din Hexagon, doamna Aur\u00e9lie Filippetti, care si-a facut timp spre a-i felicita foarte repede, a doua zi dupa \u00eencheierea festivalului, luni, 27 mai 2012, pe cineastii francezi participanti.
\nSunt, iata, gesturi care impun civilizatie si care ofera lectii nu doar de cinema. M-a impresionat, desigur, generozitatea, lipsa de emfaza, ca si \u2013 nu mai putin \u2013, reticenta aluziva dovedite de Jean-Louis Trintignant. \u00cen locul unui speech de potential \u201enedreptatit\u201c, acesta a dovedit \u00eentelepciunea de a fi rostit urmatoarele cuvinte din Jacques Pr\u00e9vert: \u201eEt si on essayat d’etre hereux, ne serait-ce que pour donner l’exemple\u201c. Este tot mai dificil sa oferi tu \u00eensuti exemplul fericirii astazi, \u00eentr-o lume tot mai obsedata de vanitati inacceptabile. Nascut \u00een 1930, cu o suta de roluri \u00een cinema, octogenarul\u00a0 Trintignant reuseste sa ne comunice, cu simplitate si generozitate, bucuria de a fi, iar acest lucru ar trebui sa ne puna pe g\u00e2nduri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

PALMARES \u2013 CANNES 2012   Filmul rom\u00e2nesc participant anul acesta \u00een selectia oficiala pentru Palme d’Or, \u201eDupa dealuri\u201c (\u201eAu-dela des collines\u201c\/ \u201eBeyond the Hills\u201c), aparut \u00een unele materiale \u00een traducerea rom\u00e2neasca drept \u201eDincolo de dealuri\u201c, pe care, \u201edupa\u201c optiunea franceza, am preluat-o noi \u00eensine la un moment dat \u2013, a fost \u00een carti \u00eenca de… Cite\u0219te mai mult »Doua premii pentru \u201eDupa dealuri\u201c de Cristian Mungiu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7797,1826,7826,7825],"class_list":["post-12156","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cannes-2012","tag-cristian-mungiu","tag-film-romanesc-cannes","tag-premii-pentru-dupa-dealuri"],"views":3759,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12156","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12156"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12156\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12156"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12156"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12156"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}