{"id":12143,"date":"2012-06-07T13:13:14","date_gmt":"2012-06-07T11:13:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12143"},"modified":"2012-06-07T13:13:40","modified_gmt":"2012-06-07T11:13:40","slug":"hainele-traditionale-de-la-elementul-cutumiar-la-societatea-moderna","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/hainele-traditionale-de-la-elementul-cutumiar-la-societatea-moderna\/","title":{"rendered":"Hainele traditionale: de la elementul cutumiar la societatea moderna"},"content":{"rendered":"

Hainele. Ce sunt ele? Niste bucati de material asezate frumos pe trup, o imagine, o extindere a personalitatii, o modalitate de a evidentia calitati? Poate ca toate la un loc. <\/strong><\/em><\/p>\n

Hainele spun multe, iar in \u201espatele\u201c lor se ascund povesti, sentimente, trairi, dorinte, superstitii, vraji si nu in ultimul r\u00e2nd, persoana care le poarta. Ce insemnau pentru oameni hainele in trecut? Ce inseamna pentru oameni hainele acum? St\u00e2rneste-ti curiozitatea si haide sa aflam:
\nMic istoric al portului popular <\/strong>
\nCostumul popular rom\u00e2nesc constituie unul din elementele de baza ale societatii materiale, dezvolt\u00e2ndu-se odata cu poporul rom\u00e2n. \u201eCunoasterea acestuia permite intelegerea caracterelor proprii ale poporului rom\u00e2n si contribuie esential la definirea specificului etnic.\u201c<\/p>\n

Primele dovezi istorice referitoare la portul rom\u00e2nesc dateaza din perioada neolitica si din epoca bronzului, regasindu-le la niste statuete de lut ce infatiseaza\u00a0 femei imbracate in camasa, catrinte si bete, gasite in necropola de la C\u00e2rna, din sudul Olteniei. O alta sursa arheologica importanta o constituie\u00a0 monumentele romane \u201eTrophaeum Traiani\u201c de la Adamclisi, Dobrogea si \u201eColumna lui Traian\u201c din Roma, pe care sunt intruchipate imagini ale unor femei si barbati a caror vesminte prezinta caracteristici int\u00e2lnite si la costumul popular din ziua de azi.
\nIn secolul al XV-lea, vestimentatia era simpla, fiind lucrata in casa in intregime din p\u00e2nze de in si c\u00e2nepa, materialele fiind rareori procurate de la iarmaroace. Desi aspectul si textura erau destul de aspre, piesele vestimentare erau insufletite si inveselite de ornamentele care le imbogateau prin cromatica vie si datorita maiestriei si gustului estetic al tesatoarelor. Costumul popular era alcatuit in toate regiunile tarii\u00a0 din camasa alba \u2013 aceasta constituind piesa de baza a portului rom\u00e2nesc \u2013, fusta la femei si pantaloni la barbati, iar in picioare se purtau opinci. Piesele complementare la femei sunt catrintele, fotele, v\u00e2lnicele si opregele, iar la barbati sunt chimirele (f\u00e2sii late de piele purtate in talie).
\nCamasa este foarte importanta si prezinta, pe intinsul zonelor etnografice, o deosebita unitate de structura. Camasa concentreaza cele mai multe elemente de impodobire, marcheaza, pregnant, prin decorul sau, diferenta de v\u00e2rsta, contextul in care este purtata, starea sociala etc. si determina compozitia ornamentala a costumului. Distinctia in functie de regiune se face prin anumite specificitati ale croiului: incretituri la guler sau la m\u00e2neci.
\nBineinteles ca din r\u00e2ndul diferentelor regionale nu lipsesc broderiile si ornamentele care difera in forma si culoare de la zona la zona, in functie de clima, relief, iar cel mai de pret element transmis de-a lungul timpului este broderia cu fir si matase care impodobeste fiecare piesa vestimentara in parte intr-un mod unic. Motivele utilizate sunt geometrice si vegetale.
\nCostumul popular era purtat de tarani in toate zilele, fac\u00e2nd insa distinctia intre hainele de munca, cele de sarbatoare, cele de nunta, de inmorm\u00e2ntare etc. In zilele noastre, hainele traditionale capata alte conotatii, pastr\u00e2ndu-se doar ca un ansamblu rezervat sarbatorilor, nelipsit din manifestarile de afirmare a creatiilor populare sau adaptate stilului contemporan.
\nAlte moduri de a purta <\/strong>
\nvesminte traditionale<\/strong>
\nNu sunt o pasionata a revistelor de moda, dar c\u00e2nd imi pica una in m\u00e2na o rasfoiesc cu interes si placere, nu strica sa mai arunc un ochi\u00a0 catre colturi de lume la care nu am acces zilnic.
\nAm nimerit o editie de decembrie in care ziua nationala si sarbatorile de iarna predominau ca subiecte; intorc paginile alene si dau peste un articol cu un designer francez: \u201ePhilippe Guilet este directorul artistic al Ambasadei Frantei la Bucuresti si unul dintre designerii care au semnat piese pentru Jean Paul Gaultier, Karl Lagerfeld si Thierry Mugler. Este de parere ca \u201eRom\u00e2nia are ceea ce Franta a pierdut de mult: traditie si savoir-faire\u201c. Cel mai recent proiect al sau este intitulat 100%RO, iar colectia sa poarta numele Prejudecati. Linia sa aduna 34 de tinute in care sunt reinterpretate cele mai cunoscute motive rom\u00e2nesti\u201c (Revista BeWhere!, Decembrie 2011, p.18).<\/p>\n

Primul g\u00e2nd care mi-a venit in minte dupa citirea acestei portiuni a fost: Foarte frumos, valorile noastre sunt apreciate in afara!, apoi ma intreb: Dar de ce un francez valorifica inaintea rom\u00e2nilor bogatiile noastre? Pe rafturile magazinelor noastre autohtone se gasesc mult mai des articole \u201emade in China\u201c, iar rom\u00e2nii prea rar se g\u00e2ndesc sa introduca in vestimentatia lor imbracaminte cu motive traditionale …si astfel ma intreb din nou de ce trebuie sa vina strainii sa pretuiasca si sa fructifice valorile tarii noastre? Cele mai vechi marturii despre costumul popular rom\u00e2nesc le avem din partea strainilor, Francesco Massaro, secretarul oratorului Venetiei de la Buda, care, in trecerea sa prin Transilvania, remarca \u201etaranii din aceasta zona ce isi faceau cingatorile din piele de bizon\u201c, un animal de care el nu mai auzise si pe care nici nu-l mai vazuse, sau Robert Bargrave, mezinul decanului de Canteburyl (…) aduce marturii foarte interesante referitoare la vesmintele purtate de populatia Galatiului, spun\u00e2nd despre femeile de aici ca poarta pieptare scurte, fuste lungi si camasi \u201ecu alesaturi infasurate in jurul bratelor si a incheieturii m\u00e2inilor\u201c. Nu e rau \u201esa fim cunoscuti\u201c, dar de ce sa nu fim noi cei care se bucura de aceste lucruri, care intr-un final ne apartin. Povestea patriotismului e lunga, dar sa revenim la punctul care ne intereseaza, si anume\u00a0\u00a0 modul in care oamenii poarta haine traditionalizate \u2013 imbracamintea cu motive rom\u00e2nesti.
\nMarturii ale noului traditional <\/strong>
\nCreatoarea de moda Valentina Vidrascu creeaza colectii atemporale in stil etno cu elemente de noutate si inedit. \u201eIile stilizate, realizate de atelierul Valentina Vidrascu, nu se adreseaza unui anumit segment, ci tuturor, caci iile si camasile brodate au fost purtate timp de secole, de la fetite p\u00e2na la batr\u00e2ne, de la nastere p\u00e2na la moarte. Pentru mine, ia este piesa cult, piesa capodopera din portul popular.\u201c (Valentina Vidrascu)<\/p>\n

Se observa din imagini adaptarea iei populare la epoca moderna: materialele folosite nu mai sunt cele obtinute in gospodarie, din plante precum c\u00e2nepa, inul, ci au fost inlocuite cu matasea, velurul, voalul; culorile sunt indraznete \u2013 negru pentru partea de fundal, structura este modificata \u2013 este adaugat gulerul str\u00e2ns la g\u00e2t, m\u00e2necile scurte.<\/p>\n

Un alt creator care se ocupa cu resemantizarea motivelor rom\u00e2nesti este Philippe Guilet prin proiectul 100%.ro, in care sunt reprezentate resursele de creativitate pe care le au traditiile, cultura si talentul rom\u00e2nilor. Este un proiect in care gesturi care se repeta peste ani si generatii identice cu ele insesi \u2013\u201cpentru ca asa e traditia\u201c \u2013 sunt reinterpretate intr-o cheie moderna si creativa, pentru a capata o noua valoare si noi semnificatii. ( http:\/\/www.100-100.ro).
\nSursele de inspiratie ale creatorului sunt: Rom\u00e2nia, zgomotul razboiului de tesut, modestia si ospitalitatea taranilor mestesugari, cojocul din piele de oaie brodat de domnul Juravle in Bucovina, Constantin Br\u00e2ncusi, talentul tinerilor designeri rom\u00e2ni, un covor din Maramures, oul incondeiat de Paste, acoperisurile caselor, basmaua traditionala a rom\u00e2ncelor, m\u00e2inile de aur ale artizanilor s.a.m.d.
\nCu usurinta observam din cele de mai sus ca ceea ce pentru taranul rom\u00e2n reprezinta un mod de a trai, pentru creatorul de moda e sursa de inspiratie, un punct de plecare. Merg\u00e2nd prin tara, s-a int\u00e2lnit cu mesteri populari pe care i-a adus la atelierele sale din Bucuresti, schimb\u00e2nd astfel complet contextul de tesut al hainelor traditionale.<\/p>\n

Hainele au fost prezentate pe podium fiind incadrate intr-o colectie de tip haute couture, sunt destinate tuturor persoanelor, dar nu sunt multi cei care si le pot permite.
\nMerg\u00e2nd pe la t\u00e2rguri de handmade, vizit\u00e2nd magazine online cu astfel de produse, am observat ca este imposibil sa nu dai si peste obiecte vestimentare traditionale. Vesmintele isi pastreaza \u201eautenticitatea\u201c prin structura si motivele populare, care au persistat in timp si prin tehnica de creare, fiind cusute in totalitate de m\u00e2na, altfel si-ar pierde din autenticitate, povesteste Simona Elena Antohi, mester popular, din Breaza, Prahova.
\nCum primesc oamenii acest tip de haine? \u201eAvem foarte multi admiratori, dar foarte putini cumpara, din cauza pretului ridicat ; valoarea hainelor nu o contesta nimeni, pretul e pe merit, insa oamenii de r\u00e2nd nu dispun de acei bani\u201c.
\nCare este motivul pentru care oamenii aleg sa poarte ii populare? \u201ePentru ca sunt rom\u00e2ni; nu vor sa mai poarte chinezisme, vor sa se imbrace cu un lucru original, facut in tara lor, sa arate ca au origini\u00a0 si valori.\u201c
\nCum este reprezentat autenticul la ia populara? \u201eIa populara este autentica daca este cusuta in intregime de m\u00e2na; de asemenea broderia nu este la int\u00e2mplare, pe partea din fata trebuie sa regasim cele cinci siruri care reprezinta familia (tatal, mama si cel putin un copil si cele doua siruri ale vietii), infloriturile de pe m\u00e2na care indicau statutul social.\u201c
\n(Simona Elena Antohi, Prahova, mester popular)<\/p>\n

(continuarea in numarul urmator)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Hainele. Ce sunt ele? Niste bucati de material asezate frumos pe trup, o imagine, o extindere a personalitatii, o modalitate de a evidentia calitati? Poate ca toate la un loc. Hainele spun multe, iar in \u201espatele\u201c lor se ascund povesti, sentimente, trairi, dorinte, superstitii, vraji si nu in ultimul r\u00e2nd, persoana care le poarta. Ce… Cite\u0219te mai mult »Hainele traditionale: de la elementul cutumiar la societatea moderna<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7822,7821],"class_list":["post-12143","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cutume-in-portul-popular","tag-haine-traditionale"],"views":4797,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12143","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12143"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12143\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12143"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12143"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12143"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}