{"id":12133,"date":"2012-06-07T13:04:16","date_gmt":"2012-06-07T11:04:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12133"},"modified":"2012-06-07T13:04:51","modified_gmt":"2012-06-07T11:04:51","slug":"guillermo-cabrera-infante-literatura-joc-nostalgie-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/guillermo-cabrera-infante-literatura-joc-nostalgie-ii\/","title":{"rendered":"Guillermo Cabrera Infante. Literatura, joc, nostalgie (II)"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Guillermo Cabrera Infante, <em>Trei tigri tristi<\/em>, traducere de Dan Munteanu Col\u00e1n, Bucuresti, Curtea Veche Publishing, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>\u00cen \u201eTrei tigri tristi\u201c, planul sintagmatic se suprapune peste cel paradigmatic \u00eentr-un mod oarecum asemanator celui impus de reprezentantii Noului Roman Francez, \u00eensa Guillermo Cabrera Infante complica totul si prin permanenta \u00eempletire a cuvintelor \u00een spaniola cu cele \u00een engleza, cartea devenind, \u00een anumite fragmente, veritabil carusel lingvistic si noua imagine a unui Turn Babel. Faptul este evident mai cu seama \u00een Prolog, a carui natura este oral-teatrala si consacra spectacolul drept manifestare privilegiata si expresie a unei realitati \u00een permanenta schimbare. Este un adevarat show al vocilor care evolueaza pe scena celebrului cabaret \u201eTropicana\u201c, dominant fiind, desigur, glasul prezentatorului care pune \u00een discutie, implicit, si delicatele probleme ale traducerii \u2013 fiind vorba, aici, despre nevoia de a traduce formele oralitatii la nivelul expresiei scrise, dar si de a transpune, \u00een spaniola cubaneza, engleza ca limba privilegiata a oricarui show care se vrea c\u00e2t mai stralucitor: \u201eShowtime! Doamnelor si domnilor. Ladies and gentlemen. Va doresc, doamnelor si domnilor, sa aveti cu totii o seara foarte buna. Good evening, ladies and gentlemen. Tropicana, CEL MAI fabulos cabaret din lume&#8230; Tropicana, the most fabulous night-club in the WORLD&#8230; prezinta&#8230; presents&#8230; noul sau spectacol&#8230; its new show&#8230; \u00een care artisti de renume continental&#8230; where performers of continental fame&#8230; va vor purta \u00een lumea minunata&#8230; They will take you all to the wonderful world&#8230; si extraordinara&#8230; of supernatural beauty&#8230; si frumoasa&#8230; of the Tropics&#8230; Tropicul pentru dumneavoastra, dragi compatrioti&#8230; Tropicul la Tropicana!\u201c E momentul, aici, sa mentionam si extraordinara reusita a traducerii rom\u00e2nesti, realizate de Dan Munteanu Col\u00e1n, convins, dupa cum el \u00eensusi afirma, \u00eentr-un binevenit cuv\u00e2nt al traducatorului, ca \u201eorice opera literara poate fi tradusa \u00een alta limba, conditia fiind, desigur, aceea ca traducatorul sa reuseasca sa reconstruiasca \u00een alta structura lingvistica textul original\u201c. Prin urmare, prezenta versiune rom\u00e2neasca este prin excelenta \u201eechivalenta\u201c \u2013 de un nivel remarcabil.<br \/>\nDupa Prolog, personajele \u2013 o parte din ele! \u2013 sunt aduse \u00een fata cititorului \u00een prima secventa a cartii, intitulata \u201eDebutantii\u201c. Este vorba, sigur, despre o adevarata poetica a discontinuitatii, cu care lectorul trebuie sa se obisnuiasca, completata cu o tehnica de-a dreptul polifonica, \u00een buna descendenta a lui Juan Rulfo, din \u201ePedro P\u00e1ramo\u201c, si cu o viziune a ambiguitatii structurale, excelent deprinsa de Cabrera Infante de la Juan Carlos Onetti. Urmatoarele capitole, \u201eSeserbi\u00f3\u201c (relat\u00e2nd ritualuri si practici magice de origine africana), \u201eCasa oglinzilor\u201c, \u201eVizitatorii\u201c si \u201eBataie de cap\u201c, sunt intersectate permanent de o sectiune recurenta, Ea c\u00e2nta bolerouri, iar metamorfoza lumii naturale \u00een secvente de-a dreptul onirice da textului o aura de irealitate combinata cu parodia atotprezenta, \u00een fata careia cititorul mai putin pregatit pentru astfel de experimente ram\u00e2ne buimacit. Niciodata nu mai poti separa cu siguranta ceea ce este imaginat, real sau doar ipotetic, lumea textului devine o lume a infinitelor posibilitati, exemplul edificator fiind, poate, acela al domnului Campbell, turist american, care \u00eesi relateaza aventurile prin Havana, \u00eensa versiunea lui e imediat corectata de cea a doamnei Campbell, doar pentru ca, la c\u00e2teva pagini mai \u00eencolo, sa aflam ca cei doi nici macar nu erau casatoriti&#8230; (\u201ePovestea unui baston urmata de Spuneti\u201c si \u201eDvs. ce corecturi ale dnei Campbell\u201c) Rezulta o \u201edereglare a tuturor simturilor \/ sensurilor\u201c, dar \u00eentr-un alt mod dec\u00e2t \u00een cazul lui Rimbaud, cartea devenind un carusel verbal, semn caracteristic al procesului continuu de creatie \u2013 geneza si autogeneza \u00een acelasi timp \u2013 a literaturii. Mai cu seama \u00een \u201eBataie de cap\u201c, permanentele interogatii si parodia ce afecteaza nivelul lingvistic structureaza o realitate verbala atotstap\u00e2nitoare si de natura a modifica p\u00e2na si cele mai profunde convingeri ale cititorului. \u201eCine era Bustrofedon? Cine a fost cine va fi si cine este Bustrofedon? B? A te g\u00e2ndi la el e ca si cum te-ai g\u00e2ndi la gaina cu oua de aur, la o ghicitoare fara raspuns, la spirala. El era Bustrofedon pentru toti si totul pentru Bustrofedon era el. Nu stiu de unde dracu a scos vorbulita sau vorba asta ur\u00e2ta. Singurul lucru pe care \u00eel stiu este ca numele meu era de multe ori Bustrofoton sau Bustrofotomaton, depinde&#8230;\u201c Cartea lui Cabrera Infante intra, astfel, si \u00eentr-un dialog \u2013 nu o data tensionat \u2013 cu \u201eAlice \u00een Tara Minunilor\u201c, de Lewis Carroll, iar capitolul urmator, \u201eMoartea lui Trotki relatata de diferiti scriitori cubanezi, dupa mai multi ani, sau \u00eenainte\u201c reprezinta transcrieri ale parodiilor lui Bustrofedon, cel care imita si se amuza utiliz\u00e2nd stilul mai multor autori latino-americani, unii dintre ei contemporani ai lui Cabrera Infante \u00eensusi.<br \/>\nSe detaseaza, \u00een acest context, monologurile lui Codac, care relateaza, din perspectiva sa, \u00eent\u00e2lnirea cu Estrella, precum si \u00eent\u00e2lnirile femeii cu medicul psihiatru, \u00een fata caruia \u00eesi povesteste viata \u2013 victorie deplina a tuturor procedeelor oralitatii: \u201eVineri v-am spus o minciuna, domnule doctor. Enorma. Baiatul ala de care v-am vorbit nu s-a \u00eensurat cu mine. Eu m-am maritat cu alt baiat pe care nici macar nu-l cunosteam si el nu s-a casatorit cu mine, pentru ca era homosexual si eu am stiut-o din prima zi, fiindca mi-a spus-o el. Dar ma invita sa iesim pentru ca parintii lui banuiau ca cel mai bun prieten al lui era ceva mai mult dec\u00e2t cel mai bun prieten si \u00eel amenintasera ca o sa-l trimita la o academie militara daca nu-si gasea o iubita. Dar eu n-am fost niciodata iubita lui. Desi p\u00e2na la urma n-au mai trebuit sa-l trimita la o academie militara\u201c. Realitatea romanesca devine, o data \u00een plus, exclusiv realitate verbala, pusa sub semnul multiplicitatii variantelor adevarului, iar \u201eTrei tigri tristi\u201c se transforma, aproape pe nesimtite, \u00een meditatie cu privire la nevoia romanului de a-si cauta mereu propria origine, mai cu seama cu scopul de a-si \u00eentemeia cu adevarat viitoarea viabilitate estetica. Cartea se dovedeste, \u00eensa, a fi, si efort de cautare a unui lector ideal, noul tip de lector ideal, ale carui coordonate sunt sugerate de Cabrera Infante de la \u00eenceputul textului. Se instituie, treptat, si un nou cod de lectura, cu noi reguli \u2013 mai precis, aflat sub unica regula a totalei lipse de reguli! \u2013 iar realitatea este reinventata, prin cuv\u00e2nt, de fiecare nou cititor, altfel ea e menita a \u00eenceta sa existe. Literatura nu mai e, asadar, doar semn scriptural, ci se adreseaza deopotriva ochiului si urechii, devenind o \u201earta totala\u201c, a carei finalitate este, deloc \u00een ultimul r\u00e2nd, aceea de a medita cu seriozitate, dincolo de permanenta parodie sau de pastisa ce pare a domina, pe alocuri, asupra sensului sensurilor literaturii \u00eentr-o lume a permanentelor provocari extraestetice. De aici si efortul de parodiere a stilului marilor scriitori cubanezi, de la Jos\u00e9 Marti sau Jos\u00e9 Lezama Lima, la Alejo Carpentier sau Nicol\u00e1s Guillen, din sectiunea amintita deja. \u201eTrei tigri tristi\u201c apare, astfel, ca veritabila cautare at\u00e2t a propriei origini, c\u00e2t si a originii romanului, \u00een ansamblu. Dar si cautare a unei realitati care se dovedeste mereu a fi pluristratificata si, practic, infinita \u2013 cel putin ca posibilitate a limbajului. Viata \u00eensasi e, \u00een esenta, cautare, iar cartea lui Cabrera Infante, dincolo de permanentul spirit ludic care o anima, este si imagine \u2013 si metafora privilegiata \u2013 a existentei umane, cautare constanta, dincolo de moarte, ca sa-l parafrazam, aici, pe Quevedo.<br \/>\n\u201ePetrecerea\u201c, ultima \u2013 si cea mai vasta \u2013 sectiune a cartii, reprezinta dialogul dintre Arseio Cue si Silvestre, \u00eencheiat \u00eentr-un delir verbal total, asemanator cu cel din piesele unui Eugen Ionescu, de pilda, finalitatea ei fiind si aceea de a demonstra cum, \u00een anumite situatii, literatura se poate trasnforma \u00een anti-literatura, Cabrera Infante prefigur\u00e2nd, astfel, multe dintre obsesiile de mai t\u00e2rziu ale postmodernismului. La un anumit nivel, cei doi sunt, metaforic, \u201edoi tigri\u201c strabat\u00e2nd strazile Havanei, noaptea, incapabili sa stabileasca un real dialog, dovada a sterilitatii lumii \u00een care traiesc \u2013 sau, poate, in care nu stiu cum sa traiasca. Nesiguranta, lipsa comunicarii si singuratatea consacra importanta multiplicitatii vocilor narative, dar si nevoia permanenta a unor puncte de vedere complementare, de natura sa clarifice perspectivele \u00een aceasta adevarata \u201egalerie de voci\u201c despre care vorbea Emir Rodr\u00edguez Monegal. Mario Vargas Llosa folosea si el naratorii multipli si punctele de vedere diferite, numai ca scriitorul peruan oferea sugestii si puncte de sprijin cititorului sau, menite a-l ajuta sa descifreze sensurile textului. Cabrera Infante nu mai procedeaza astfel, las\u00e2ndu-si lectorul singur \u00eentr-un hatis verbal, adevarat labirint \u2013 acum, nu neaparat borgesian! \u2013 al sensurilor multiple si, nu o data, contrare. Scriitorul a vorbit, pentru a-si clarifica perspectiva, despre \u201etehnica posibilitatilor realizabile\u201c, utilizata \u00een literatura de autori extrem de diferiti, cum ar fi Sterne, Poe, Cort\u00e1zar si, \u00een primul r\u00e2nd, Cervantes \u00eensusi.<br \/>\nEstetica rupturii, despre care s-a discutat at\u00e2t de mult \u00een legatura cu aceata carte unica a literaturii universale, \u00eencheie un ciclu romanesc \u2013 sau prozastic \u2013 si pune, deopotriva, punctul final \u00een contextul unei traditii epuizate estetic. De aici si semnificatiile tacerii, mereu abordate subtextual \u00een \u201eTrei tigri tristi\u201c. Caci lumea pe care o descrie, fie si tangential, cartea lui Cabrera Infante, este a Havanei anilor de dinainte de instaurarea regimului lui Fidel Castro, dar toate elementele care ar fi putut sugera tensiunile politice ale lumii cubaneze a acelei epoci, sunt omise cu grija, \u201eTrei tigri tristi\u201c fiind, din acest punct de vedere, \u201ecel mai apolitic roman cubanez\u201c, dupa cum nu putine voci ale criticii au afirmat. \u00censa, daca tinem seama de amanuntul ca aceata carte a fost mai \u00eent\u00e2i cenzurata drastic, iar apoi interzisa \u00een Cuba, \u00eentelegem ca nostalgia niciodata direct exprimata a autorului fata de o lume aflata \u00een pragul disparitiei au transformat textul \u00eentr-un soi de manifest cu efecte extrem de puternice, \u201eTrei tigri tristi\u201c devenind, privita astfel, cea mai politica scriere a acelor ani \u2013 si, deopotriva, cea mai subversiva. Textul e, pe alocuri, asemenea unui lant izotopic, alegorie a vietii, relatia omului cu orasul av\u00e2nd (si) ecouri rousseau-iste, societatea fiind aceea care \u00eel corupe p\u00e2na si pe cel mai inocent membru al sau.<br \/>\nIar nostalgia acelei Havane care, dupa ascensiunea la putere a lui Fidel, a \u00eencetat sa existe, \u00eel marcheaza pe Cabrera Infante de la un capat la altul al acestei carti. De aici obsesia timpului \u2013 dar si a a spatiului privilegiat si imposibil de regasit altfel dec\u00e2t prin recursul la aminitire si la cuv\u00e2nt. Sau la discursul parodic si oral, plin de umor si provoc\u00e2nd, adesea, r\u00e2sul, doar pentru ca, astfel, autorul sa-si poata ascunde lacrimile.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Guillermo Cabrera Infante, Trei tigri tristi, traducere de Dan Munteanu Col\u00e1n, Bucuresti, Curtea Veche Publishing, 2010 \u00cen \u201eTrei tigri tristi\u201c, planul sintagmatic se suprapune peste cel paradigmatic \u00eentr-un mod oarecum asemanator celui impus de reprezentantii Noului Roman Francez, \u00eensa Guillermo Cabrera Infante complica totul si prin permanenta \u00eempletire a cuvintelor \u00een spaniola cu cele \u00een&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/guillermo-cabrera-infante-literatura-joc-nostalgie-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Guillermo Cabrera Infante. Literatura, joc, nostalgie (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6792,6685,7781],"class_list":["post-12133","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-guillermo-cabrera-infante","tag-literatura-spaniola","tag-trei-tigri-tristi"],"views":1416,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12133","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12133"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12133\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12133"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12133"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12133"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}