{"id":12126,"date":"2012-06-07T12:59:12","date_gmt":"2012-06-07T10:59:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12126"},"modified":"2012-06-07T12:59:33","modified_gmt":"2012-06-07T10:59:33","slug":"medalie-de-argint-b-fundoianu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/medalie-de-argint-b-fundoianu\/","title":{"rendered":"Medalie de argint: B. Fundoianu"},"content":{"rendered":"

B. Fundoianu, Opere I. Poezia antuma<\/em>, editie critica de Paul Daniel, George Zarafu si Mircea Martin, Cuv\u00e2nt \u00eenainte si Prefata de Mircea Martin, Postfata de Ion Pop, cronologia vietii si a operei si sinopsis al receptarii de Roxana Sorescu, Bucuresti, Editura Art, Seria Fundoianu – Fondane, 2011, 386 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Volumul care deschide Seria Fundoianu \u2013 Fondane la Editura Art (coordonator Mircea Martin) ne edifica, \u00een mare masura, asupra deficientelor istoriei literare rom\u00e2nesti. Bibliografia critica, sintetizata de Roxana Sorescu, stigmatizeaza doua procedee recurente \u00een spatiul nostru intelectual. Pe de o parte, este vorba despre lipsa aptitudinii spre cercetarea aplicata a textului, pe de alta despre incorectitudinea filologica a majoritatii comentatorilor. Primeste penalizari severe \u00eentreaga scoala care a asimilat exclusiv deficientele calinescianismului, uit\u00e2nd ca maestrul avea obiceiul sa se documenteze cu acuratete: \u201e\u00cen lucrarea de sinteza \u201eModernismul rom\u00e2nesc\u201c, Dumitru Micu va relua unele dintre chestiunile tratate pe larg \u00een prefata la editia \u201ePoezii\u201c, publicata \u00een 1983. Conform bunelor obiceiuri \u00eencetatenite de Calinescu, nu lipseste o intentie polemica la adresa criticilor contemporani, nenumiti, ale caror concluzii sunt puse sub semnul \u00eentrebarii\u201c (p. 362). Polemica se bucura de enorma consideratie, dar preopinentii sunt ignorati. Aceasta atitudine echivaleaza cu tradarea criticii. Superficialitatea si excesul de autoritate au condus la umplerea paginilor cu afirmatii redundante sau neacoperite. Totusi, cercetatoarea remarca si doua exceptii notabile. \u00cent\u00e2i, Ovid S. Crohmalniceanu (\u00een \u201eLiteratura rom\u00e2na si expresionismul\u201c si \u00een \u201eLiteratura rom\u00e2na \u00eentre cele doua razboaie mondiale\u201c, vol. II) are meritul plasarii poetului \u00eentr-un context european amplu. Apoi, Mircea Martin (\u201eIntroducere \u00een opera lui B. Fundoianu\u201c) a recurs la o analiza tematista a poeziei. Totodata, a semnalat majoritatea raporturilor cu unii dintre pilonii modernismului rom\u00e2nesc: Arghezi, Bacovia, Blaga si Pillat.
\nRecuperarea unui concept
\nSunt \u00een asentimentul lui Razvan Voncu, a carui interventie pertinenta din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c (nr. 20, p. 15) se \u00eencheia cu urmatoarea sugestie: \u201ePrezenta editie reprezinta un foarte insistent \u00eendemn la recurs, adresat istoriei noastre literare\u201c. Ceea ce nu \u00eenseamna numai repozitionarea lui Fundoianu, ci si acceptarea realitatii ca, dupa un veac, avem piedici imense \u00een a-i descrie adecvat poezia. Perspectiva noastra asupra obiectului s-a alterat. Cei aproximativ cincisprezece ani de realism socialist au perimat aproape ireversibil \u00eentelesurile si varietatile conceptului de \u201emodernism\u201c. De aceea, \u00eencadrarea operei fondaniene necesita precautii si apropiere microscopica de \u00eenr\u00e2urirea franceza de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea asupra stilisticii poeziei rom\u00e2nesti. Daca acceptam ca numai lirismul, ambiguitatea si versul alb sunt coordonatele modernismului, atunci apelam la o definitie trunchiata. Nici Verlaine nu a renuntat la retorica, \u00een ciuda instigarii lansate \u00een \u201eL’Art po\u00e9tique\u201c (\u201ePrends l’\u00e9loquence et tords-lui son cou !\u201c). Sucirea echivala cu g\u00e2tuirea sp\u00e2nzuratilor care, pe punctul de a-si duhul, sunt putin eliberati din str\u00e2nsoare. Totul facut pentru oripilarea si delectarea cititorilor.
\nOr, Fundoianu cunostea minutios jocurile si sarjele modernistilor francezi. O demonstreaza din plin \u00een \u201eC\u00e2teva cuvinte padurete\u201c, prefata la placheta \u201ePrivelisti\u201c (1930). Printre directiile principale asupra carora se axeaza consideratiile de acolo se numara mutatiile suferite de prozodie. Nicaieri nu reiese ca reforma a mers \u00een directia alungarii constr\u00e2ngerilor metrice. Doar exercitiul de redactare a descoperit angoasele imperfectiunii. Reforma lexicala orientata \u00eenspre termeni dezgustatori si-a gasit astfel pandantul. A ramas totusi o zona armonica, imposibil de explicat, similara cu bataile tic-tac ale ceasornicului. Argumentele invocate provin din propriile poeme: \u201easonanta lua \u00een mod clandestin, dar progresiv, rolul rimei; a rima sud cu surd, seaca si calca, semn-ren si trup-sarut, \u00eentr-un vers plin, corect, masiv, trebuia sa dea poemului o singulara putere interioara, sporita de ambitia si vocatia de-a da limbei un fel de sonoritate surda, abrupta, un ecou de metal, de glont de pusca, \u00een locul r\u00e2sului unui prund de margaritar lins de un pahar de cristal!\u201c (p. 107). \u00cemi permit sa fac si o marunta digresiune pe marginea oportunitatii editarii genitivului \u201elimbei\u201c. Ar fi util de analizat daca respectiva forma constituie o marca stilistica. Fiindca, altminteri, este posibil ca \u00een varianta reprodusa sa ne confruntam cu o greseala de lectiune.
\nCa sa percepem c\u00e2t de c\u00e2t corect mladierea stilului, sa ne \u00eendreptam atentia asupra catrenului initial din poemul care deschide \u201ePrivelistile\u201c, printre putinele texte nedatate de scriitor \u00een editia princeps: \u201eCa un paing, Ur\u00e2tul se rupe dintre ate,\/ \u00een bezna, iata, r\u00e2sul cu s\u00e2ngele \u00eel scuipi\/ si nimeni nu-i furtuna de g\u00e2t sa mi-o agate\/ si din privire ochii sa mi-i desprinda, bumbi\u201c (\u201eParada\u201c, p. 111). Daca nu am sti cine este autorul, am banui ca, la nivelul frazarii, fragmentul \u00eei apartine lui Ion Barbu. Diferenta \u00eentre cei doi consta \u00een efectul urmarit. Autorul \u201eJocului secund\u201c cauta sa distraga atentia, \u00een vreme ce Fundoianu doreste sa atraga privirea asupra savantl\u00e2curilor. Ultimele trei versuri se bazeaza pe hiperbat, al carui potential imagistic este augmentat de cezura extrem de riguros construita \u00een functie de rima \u00eencrucisata. Ca atare, dupa schema echivalentelor \u00eentre versuri (1 si 3; 2 si 4), pauzele se instaleaza dupa silaba a patra, respectiv a cincea. Astazi, tiparul de compozitie ram\u00e2ne imperceptibil. Grija pentru aspectul exterior este specifica si modernistilor. Evident, cu mentiunile precedente din \u201eC\u00e2teva cuvinte padurete\u201c. \u00cenca un pasaj elocvent pentru tehnica lui Fundoianu se afla \u00een \u201eHerta IV\u201c: \u201eAstepti \u00een toata seara aceeasi diligenta,\/ care debarca aceiasi ovrei ce se \u00eentorc\u201c (p. 119). Acolo, cezura se modifica dupa determinantul pronominal cu valoare de adjectiv. De la Conachi la Eminescu, ne se obisnuiseram ca substantivul sa alcatuiasca o unitate ritmica alaturi de toti adjuvantii lui. Or, Fundoianu respecta norma \u00een primul vers si o \u00eencalca \u00een urmatorul. Sabotarea coeziunii evidentiaza capacitatea cameleonica \u2013 alt indiciu al modernitatii.
\n(Anti)simbolistul
\nO alta observatie exceptionala din \u201eC\u00e2teva cuvinte padurete\u201c vizeaza francofilia poeziei rom\u00e2ne. Fundoianu tinteste de fiecare data \u00een centrul cercurilor concentrice. Poate numai Vladimir Streinu, c\u00e2nd a scos la iveala majoritatea surselor lui Tudor Arghezi, sa \u00eel concureze \u00een aceasta directie: \u201eStiu ca suntem \u00eenca \u00een regnul cuvintelor si ca baietii, \u00een gazete, pentru un vers, unul singur, care-aduce mai mult sau mai putin cu Mallarm\u00e9, cu Baudelaire sau cu Apollinaire, discuta \u00eensa ici originalitatea lui Arghezi, colo t\u00e2nara fauna a lui Ilarie Voronca. Nimeni nu vrea sa priceapa ca poetul naste \u00eentr-o ambianta morala, \u00eentr-un bulion de cultura si ca pastreaza, \u00een figura lui, tatuajul c\u00e2torva obstacole \u00eengenuncheate\u201c (p. 109). Sa ne ciocnim de teoretizarea anxietatii influentei? Nu se punea problema \u00een acei termeni. Poetul \u00eendemna la cunoastere. Din pacate, reperele relevate de Roxana Sorescu confirma citatul anterior. Din nou, Fundoianu vine cu opera lui ca sa probeze ca marea poezie seamana cu un fel de rapt, \u00een care nu primeaza amintirea izvorului, ci rabdarea celui care \u00eei deturneaza cursul. Ultimul vers din poemul programatic \u201eParada\u201c (\u201esarut urc\u00e2nd \u00een ochii oceanelor, prelung\u201c, p. 114) nu este altceva, dupa cum recunoaste autorul \u00eentr-o notita, dec\u00e2t o traducere dupa Rimbaud: \u201eBaisers montant aux yeux des mers avec lenteur\u201c. \u00cen ceea ce ma priveste, cred ca s-ar fi cuvenit inclusa o precizare a editorilor despre faptul ca stihul face parte din \u201eLe Bateau ivre\u201c. S-a produs, din nefericire, o regretabila permutare tipografica, versiunea corecta fiind: \u201eBaiser montant aux yeux des mers avec lenteurs\u201c.
\nCred ca lucrul izbitor la recitirea \u201ePrivelistilor\u201c este considerarea lui Fundoianu drept unicul nostru simbolist genuin. Ne \u00eendreptatesc imaginarul t\u00e2rgului (prea lejer confundat cu satul) si sinesteziile. Totodata, trebuie adus \u00een discutie detaliul ca recuzita tematica deviaza \u00eenspre expresionism. Foarte multe poezii sunt asamblate din \u00eenlantuirea simturilor. Mirosul, vazul, auzul se supun aceluiasi regim. Realul apare confuz, indefinit. Mugetul cirezilor nu are nimic idilic, ci anunta descompunerea. Este zgomotul pe care \u00eel \u00eentelegem aproximativ, similar cu acele \u201echemari de disparitie\u201c (Bacovia, \u201eAmurg de iarna\u201c). Balta surprinde perfect reflexia universului mucegait. Nu \u00eentrezarim nicio intentie picturala. Fiecare trecator trece prin apa mizerabila, zadarnicind tentativa de a fixa cadrul: \u201e\u00cen toamna asta ziua \u2013 de ce \u2013 s-a micsorat.\/ C\u00e2mpul pustiu si negru s-apropie de sat\/ de parca vrea prin garduri de lemn sa se strecoare,\/\/ sa mai patrunda \u00eenca o data \u00een hambare.\/ Mai e ceva pe-aicea si nu-i, din ce-a trecut;\/ casele, dupa geamuri, au dusumea de lut,\/ si au ceardacuri, l\u00e2nga camere goale, unse\/ cu baliga, de ploaie si de urzici \u00eempunse.\/ Poate-ar mugi aicea, de-ar fi sa fie, vaci;\/ vita se tine-oloaga cu m\u00e2na de araci\/ si-asteapta-acum, c\u00e2nd t\u00e2ta a \u00eencetat sa-i creasca,\/ ploaie s-o-ngalbeneasca, ploaie s-o putrezeasca.\/ Soseaua ca o talpa s-a rupt de-at\u00e2tea ploi.\/ Trec porcii, cei cu suflet de balta, spre noroi,\/ trec porci ur\u00e2ti, sa doarma stupid \u00eentr-o baltoaca -\/ ca haosul pe lume din nou sa se desfaca\u201c (\u201eHerta V\u201c, p. 121).
\nDupa editarea antumelor \u00eentr-o colectie admirabila prin abnegatie, devotament, rabdare si rigoare, B. Fundoianu \u00eesi recapata locul meritat. Imediat dupa Arghezi. Ceea ce este o performanta.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

B. Fundoianu, Opere I. Poezia antuma, editie critica de Paul Daniel, George Zarafu si Mircea Martin, Cuv\u00e2nt \u00eenainte si Prefata de Mircea Martin, Postfata de Ion Pop, cronologia vietii si a operei si sinopsis al receptarii de Roxana Sorescu, Bucuresti, Editura Art, Seria Fundoianu – Fondane, 2011, 386 p.   Volumul care deschide Seria Fundoianu… Cite\u0219te mai mult »Medalie de argint: B. Fundoianu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[420,7815],"class_list":["post-12126","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-b-fundoianu","tag-opere-i-poezia-antuma"],"views":3142,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12126","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12126"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12126\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12126"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12126"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12126"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}