{"id":12123,"date":"2012-06-07T12:54:44","date_gmt":"2012-06-07T10:54:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12123"},"modified":"2012-06-07T12:54:57","modified_gmt":"2012-06-07T10:54:57","slug":"exproprieri-identitare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/exproprieri-identitare\/","title":{"rendered":"Exproprieri identitare"},"content":{"rendered":"

Radu Jorgensen, Se respinge, <\/em>Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 447 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u00cen cele 100 de episoade\/\u201crezolvari kafkiene\u201c ale imigratiei, pe care Radu J\u00f6rgensen le regizeaza \u00een noul sau roman, cu stampila (sau, mai bine spus, cu pusca) scriitoriceasca \u00een m\u00e2na, numai un (anti)erou de tipul lui Don Quijote, cu aberanta sa imaginatie transfrontaliera, ar putea trai fara remuscari. Totul \u201ese respinge\u201c\u2013 identitati, oameni, texte \u2013, asa cum indica si titlul, dublat \u00een suedeza, dupa principiul subtitrarii sau al rocadei identitatilor, provoc\u00e2nd un veritabil extaz maladiv cititorului care b\u00e2jb\u00e2ie \u00een cautarea sau asteptarea unei \u201evize\u201c. De altfel, o parte importanta din literatura actuala pare sa valorifice plenar tema imigratiei\/exilului, \u00een care \u00eenstrainarea \u00eesi face de cap la propriu cu personajele si cu structurile textuale, prin de-construirea permanenta a centrului. \u00cen acest tip de scriitura, Lumea detine o pluralitate de margini care joaca, ludic si demonic, scenariul pierderilor si regasirilor succesive.
\n\u201eManualul imigrantului \u00eencepator\u201c <\/strong>
\n\u201eSe respinge\u201c este istoria minora si majora a unui rom\u00e2n plecat \u00een Suedia imediat dupa revolutia din decembrie ’89 pentru a-si (re)construi existenta. Romanul musteste de voci care nu se aud, care nu vor sa se auda, care se cauta, se amesteca, se dizolva sau ard mocnit p\u00e2na la stingere. De la Stockholm la \u00d6, drumul personajului face numeroase ocoluri, se \u00eentoarce, fuge, alteori o ia la pas, refac\u00e2nd ritualul asteptarii. \u00cen ordine aleatorie, Berta, Ducu, Corina, Romano, Felipe, nasosul, Lena, Loretta, doamna T, sora, mama, sotia L, G\u00f6sten (profesorul de suedeza), negrii, \u201etentaculele\u201c, s.a., de o parte si de alta a baricadei, alcatuiesc un cor bizar de umbre ce \u00eesi refuza concretizarea, stabilizarea sub Noua Autoritate, care functioneaza pe principiul decimarii. DA si NU devin aici sentinte definitive si irevocabile ale unui proces inexistent, o simpla \u201eloterie\u201c, un bizar joc cu bile dupa vechiul principiu Divide et impera! Ego-urile sugrumate ale acestor indivizi sunt veritabile cadavre vii supuse \u201edisectiei\u201c (nu si autopsiei!) auctoriale, urmarind \u00eendeaproape, cu o minutiozitate analitica abominabila, clocotind de revolta si furie, caderea \u00een gol si ratacirea fara finalitate. \u201eSubterana\u201c triviala, \u00een varianta ei \u201esuedeza\u201c (sau internationala) de \u201ecasa a mortilor\u201c, \u00een care fiecare imigrant asteapta cu impacienta \u201enegativul\u201c sau \u201eafirmativul\u201c pentru stabilirea \u00een Suedia, decreteaza implicit o capitis deminutio maxima pentru acesti insi \u2013 fatete ale unei \u201eanti-comunitati\u201c, \u00een sensul \u00een non-apartenentei sociale si chiar umane.
\nPanoplia de \u201epersonaje\u201c, cautate, adulate, dezmembrate, hartuite, violate si apoi uitate \u00eentr-un colt, numai bune de \u00eenfipt \u00eentr-un spatiu-insectar al prostitutiei identitare, deconspira un veritabil \u201emecanism dostoievskian\u201c, \u00een spiritul \u201edemonilor\u201c sau al \u201eidiotului\u201c inadaptat, sau respira, pur si simplu, atmosfera unei \u201ecase cu papusi\u201c(et dukkehjem) ibseniene. Ca atare, biografiile nu sunt doar documente sau memorii inscriptionate \u00eentr-un pseudo-jurnal, ci un bumerang al \u00eentelegerii vietii. A fenta institutii (Autoritati!), probleme si oameni, fara a se exila dintr-un spatiu prin excelenta al exilului presupune nu doar o simpla capacitate de adaptare, ci chiar un contract de \u201esocietate\u201c cu Celalalt. Personaje quasi-episodice (Renatto, Loretta, Calin Nutes etc.) par a se strecura si a se sustrage subtil privirii cititorului, c\u00e2nd, \u00een realitate, \u201efiguratia\u201c si superficialul nu sunt dec\u00e2t o gluma proasta \u00een acest roman deprins cu sfredelul profunzimilor, cu revenirile insistente si dureroase asupra acelorasi teme, \u00eenvinetind rani si-asa dureroase. Scrisorile si pachetele de-acasa, scurtele convorbiri cu cei dragi, o mie si una de (non)iubiri, cartile si scrisul fondeaza realitati paralele si euri simultane pentru vocea care, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, cedeaza discursul persoanei a III-a, obosita de propria sa lamentare si ura.
\nSocietati textuale <\/strong>
\nPentru acest Samson al cartilor, marcat aproape obsesiv si dependent ontologic de drogul lecturii si al scrisului, pierderea \u00een naratiuni si existente tentaculare se desfasoara dupa o dinamica twisted, astfel \u00eenc\u00e2t se poate lesne decela conduita de (trans)scriptor de existente deforma(n)te si cunoscutul brand al dosarelor (prea) fluturate prin fata Autoritatii (dar si a cititorului). Nu o data scrisul apare ca panaceu, ca mod de eliberare, ca stare ontologica, astfel ca materia epica pare sa fie doar un pretext pentru desfasurarea unor lungi analize condimentate cu tensiuni dintre cele mai plastice.
\nSe desfasoara aici criminalistica fictiunii \u00eensesi, \u00eent\u00e2lnirea at\u00e2tor oameni bizari care se povestesc unii pe ceilalti fiind pusa mereu sub semnul \u00eentrebarii. Subsidiarul \u201eJur sa spun adevarul si numai adevarul\u201c din falsele (sau nu) marturii ale imigrantilor e, la urma urmei, tot un text istoric, o minciuna, sub spectrul desuetudinii. Se traieste sub zodia ilegalitatii continue, \u00een care avocatul diavolului e, de fapt, avocatul unei pure fictiuni existentiale. Nu exista \u201eacasa\u201c, ci doar \u201ecase\u201c, doar domicilii\/identitati mutabile.
\nDe altfel, \u00eentregul roman are la baza fragmente de viata fulgurante, nicidecum existente longevive, continue, de unde si somatiile explicite la fictiune, asa cum se \u00eent\u00e2mpla, de pilda, \u00een cazul jurnalelor procurorului Geaitzci, pe care Loretta le pune la dispozitia\/lectura eroului, \u00een ideea transformarii lor \u00een roman. \u00cen alt loc, acesta priveste pe propriii sai companioni triviali ca posibile subiecte de roman. Totul pare sa stea, mai mult sau mai putin explicit de fiecare data, sub semnul metamorfozei \u00een artefacte artistice. \u00centr-o lume \u00een care totul depinde de doua litere, pretentia poate avea alura unui capriciu exagerat, c\u00e2nd, de fapt, este exigenta dreptului la viata \u00een formele ei elevate.
\nPe de alta parte, aspectul de ancheta socio-istorico-politico-juridica zguduie cartea din toate temeliile. Arbor\u00e2nd principiul paradoxalului dus la extrem, romanul penduleaza \u00eentre zonele abisalului \u2013 (homo)sexualitatea, drogurile, societatea suedeza perimata, statutul femeii si al barbatului \u2013 , si cele ale intelectualitatii \u2013 lecturi din Dostoievski, Tolstoi, Steinbeck etc. -, care deschid un hau imens, imposibil de suprimat. Glis\u00e2nd \u00een jurul unor formule de tipul \u201eintelectualul din Est\u201c, amintind de Cioran, Eliade, Ionesco, Tutea, a caror prezenta-absenta e resimtita explicit \u00een tehnica citarii interviurilor; refac\u00e2nd istoria Revolutiei din 1989 prin prisma experientei individu(al)ului; miz\u00e2nd pe deturnarea tuturor legilor posibile, se \u00eencearca o legitimare nu doar a spatiului rom\u00e2nesc, \u00eenteles dincolo de peiorativul \u201eDraculiadei\u201c, ci si o regasire personala. \u201eBanchetul\u201c la care \u00eel provoaca Emille, unul dintre camarazii sai, rememorarea experientei de la un cotidian local, \u201eIntelectualul\u201c, trecerea prin oameni ca (si) prin carti, discernerea unor adevaruri-limita contribuie la ideea ca linistea, libertatea si istoria sunt toate \u201ede \u00eemprumut\u201c, dar, dincolo de \u201eochiul\u201c si \u201eg\u00e2ndul magic\u201c, dincolo de orient\/occident-express-ul si de toate garile inexpresive, se \u00eentrevede o sansa de redemptiune. Poate chiar prin Celalalt. Nu \u00eent\u00e2mplator, traiectul romanesc urmareste personajul p\u00e2na la momentul unei \u00eempliniri (chiar si temporare) prin eros si familie, ca posibilitati de apartenenta. De la L, prin Lena, la doamna T., iubirea are propriile ei nuante, cu un spatiu aparte \u00een roman si \u00een deghizarea artefactelor ontologice.
\nManifeste si lumi-tentacula <\/strong>
\nTotodata, expresia ideala de \u00eenchisoare (aparent) perfecta e surprinsa \u00een jocul (cu) Noua-Vechea Autoritate, \u00een care nu exista nume\/numiri, ci simpli \u201ecei-ce-cereau\u201c, \u201ecel-ce-i-va-citi-dosarul\u201c, cei-ce-spuneau, cei-ce-faceau, cei-ce-scriau, cei-ce-cenzurau, cei-ce-traiau, cei-ce-iubeau \u2013 povesti ale oamenilor si at\u00e2t, \u00eentr-un ideal anti-basm sau lume-parabola, mars\u00e2nd p\u00e2na la cea mai \u00eendepartate \u201elatitudine\u201c existentiala. Eroul \u201epriveste \u00eenapoi cu m\u00e2nie\u201c, amintind totodata de Beranger al lui Ionesco, la toti mult-prea-asemanatorii Jan-Erik pe care i-a \u00eent\u00e2lnit, la genericele \u201etentacule\u201c de care Mama-Caracatita se va declara extrem de multumita ca au mai descoprit un \u201erebel\u201c. Rotatia permanenta a acestor \u201etentacule\u201c,\u00a0 inconstienta stereotipie comportamentala pe care o afiseaza si destinele anihilate din spatele lor, interviurile \u00een \u201eunlimited edition\u201c descriu o lume brutal de formala si scandalos de goala, pe care nici macar \u201esenzationalul\u201c nu o mai poate trezi din letargie.
\nNu \u00eent\u00e2mplator, somnul, setea, ca stari de granita, cultiva o halucinatie inculcata de drogul \u201emagicului\u201c: \u201eAm trecut granita dormind.\/ \u00censetat adormisem. \u00censetat m-am trezit\u201c. De altfel, aceasta \u201ecamera de filmat\u201c care e romanul, si careia nu-i scapa nimic, traieste din expresivitatea bufa a actiunilor nu doar detaliate, ci ad\u00e2nc \u00eempl\u00e2ntate \u00een s\u00e2ngele fiecarei identitati, aproape ca un imperativ sau chiar deziderat fiziologic-ontologic. Exista o durere organica, expresiile faciale, pozitia m\u00e2inilor, descrierile dinamice av\u00e2nd un puternic impuls vital, fizic, ca si cum ar zg\u00e2ria bratul cu o tabla de fier ruginita.
\nDrumul de la Vechea Autoritate p\u00e2na la Noua Autoritate nu e, paradoxal, dec\u00e2t o sucire de perspectiva ce reliefeaza nu doar proprietatile cameleonice ale lui \u201ehomo immigrantus\u201c, ca subiect de mit contemporan, ci si parfumul odios al Istoriei \u201ela conserva\u201c, intrate \u00een putrefactie. O supradoza de ironie haituita, coroborata cu atmosferizari tenebroase, similare filmelor de suburbie, la care se adauga ca ingredient principal densitatea, v\u00e2scozitatea unui compus romanesc ce nu are rabdarea metaforelor siropoase ori a pachetelelor frumos parfumate de adevar mascat, descriu volumul ca pe o marturie, un roman-\u201cjurnal\u201c de o complexitate aproape fatidica, poate chiar o profetie despre\/pentru o societate menita auto-extinctiei. Parafraz\u00e2ndu-l pe M. Preda, \u201ecel mai \u201eur\u00e2t\u201c dintre pam\u00e2nteni\u201c, imigrantul, stie ca \u201eviata e o prada\u201c, ca \u00eentre \u201edeportation\u201c si \u201easylum\u201c nu exista granita, si ca nu exista traduceri veritabile pentru dramele interioare.
\nAstfel, cliseele verbale devin replici memorabile, suspendarea ironic-pasiva a acestora degaj\u00e2nd un parfum cel putin isteric, tenebros si implacabil sub pretentia impersonala de afis care aplica o eticheta deopotriva individuala si de masa.\u00a0 Nu e de mirare ca romanul lucreaza cu (de)teritorializari succesive ale eului, \u00eentr-o alergatura fara sens, pe fundalul de thriller psihologic si de magie a parabolei\/alegoriei, \u00eenglobate unei (anti)utopii.
\nNu \u00een cele din urma, interesant e modul \u00een care Radu J\u00f6rgensen \u00eentelege sa dispuna discursurile, sa le \u00eentrerupa si \u00eentrepatrunda \u00een acelasi timp, atention\u00e2nd, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd cititorul, cu ghionturi de tipul \u201eStiati…?\u201c, \u201eDar ce credeati…?\u201c. Iubirea, imigratia, Autoritatea, istoria mai mult sau mai putin contemporana, societatea sudeza si cea rom\u00e2neasca, precum si complexele identitare \u2013 toate aceste mecanisme de infiltrare, create pe principiul subsidiaritatii, angreneaza toate articulatiile umane si textuale exigibile. Aceasta creanta cu executare succesiva care e textul, face ca \u00eent\u00e2mplarile, \u00een diverse nuante, sa repete acelasi scenariu: veni, vidi, vici, \u00een varianta negativa: avslas. Cel-ce-pleaca si cel-ce-ram\u00e2ne. La urma urmei, acest ironic imn \u00eenchinat lipsei, absentei, exilului, \u00eesi joaca eroii pe sforile Autoritatii \u00eensesi, fara a pregeta comiterea unor crime cu efecte deopotriva ex nunc si ex tunc.
\n\u201eRum\u00e4nska for utl\u00e4nningar\u201c (\u201eRom\u00e2na pentru straini\u201c) pare sa fie lectia pe care o aplica autorul acestui roman, care-si trimite at\u00e2t eroii, c\u00e2t si cititorii (dupa peripluri prin numeroase alte locuri) la \u00d6, care din suedeza se traduce prin \u201einsula\u201c. Cu alte cuvinte, locul exilului nu e un simplu ex-topos, ci si (sau mai degraba) o sansa acordata aceluia care e, \u00een acelasi timp, avslas (respins) si beviljas (acceptat). Romanul-manifest al lui Radu J\u00f6rgensen induce, asadar, teama omului \u00een fata omului, \u00een fata descoperirii \u201ecriminalului\u201c, aplic\u00e2nd o veritabila tehnica de regie, care subliniaza, cuv\u00e2ntul, tremurul, patetismul privirilor (ne)sigure. En tung roman (sued.) \u2013 adica un roman \u201ecu greutate\u201c -, al carui cititor cu siguranta se va lasa hartuit, t\u00e2r\u00e2t si autoju(de)cat pentru a gasi drumul acasa.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Jorgensen, Se respinge, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 447 p. \u00cen cele 100 de episoade\/\u201crezolvari kafkiene\u201c ale imigratiei, pe care Radu J\u00f6rgensen le regizeaza \u00een noul sau roman, cu stampila (sau, mai bine spus, cu pusca) scriitoriceasca \u00een m\u00e2na, numai un (anti)erou de tipul lui Don Quijote, cu aberanta sa imaginatie transfrontaliera, ar putea… Cite\u0219te mai mult »Exproprieri identitare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7813,7814],"class_list":["post-12123","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-radu-jorgensen","tag-se-respinge"],"views":2150,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12123","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12123"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12123\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12123"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12123"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12123"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}