{"id":12114,"date":"2012-06-07T12:48:16","date_gmt":"2012-06-07T10:48:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12114"},"modified":"2012-06-07T12:48:41","modified_gmt":"2012-06-07T10:48:41","slug":"o-intalnire-privilegiata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-intalnire-privilegiata\/","title":{"rendered":"O intalnire privilegiata"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>130 de ani de la nasterea lui Nicolae Titulescu<\/strong><br \/>\n<strong>55 de ani de la asezarea in eternitate a lui Constantin Brancusi<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: center;\">&nbsp;<\/p>\n<p style=\"text-align: left;\">&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Nascuti undeva in Oltenia, Br\u00e2ncusi si Titulescu au incalecat doua veacuri pentru a duce in lume geniul rom\u00e2nesc. Au ales cai diferite. Br\u00e2ncusi a facut din piatra zbor; Titulescu a facut din cuv\u00e2nt idee.<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Au spart catapeteasma veacului pentru a deschide contemporanilor si urmasilor un nou orizont. Fiecare s-a vrut un copil al libertatii g\u00e2ndului si al indraznelii gestului. Si au iluminat, am\u00e2ndoi, pe firmamentul secolului XX ca doi luceferi.<\/strong><\/em><br \/>\nPecetea lor inconfundabila se regaseste in toate colturile de lume. Au trait si au suferit, au g\u00e2ndit si au creat, au construit si au meditat ca oameni ai timpului lor. Nu au suferit nici o clipa de modestia de a fi rom\u00e2ni.<br \/>\nAm\u00e2ndoi au adus Rom\u00e2nia in Europa si Europa in Rom\u00e2nia. Au fost rom\u00e2ni si europeni deopotriva. Peste tot unde umanitatea a fost la ea acasa, Br\u00e2ncusi si Titulescu i-au fost oaspeti de onoare. Ei au lasat umanitatii o mostenire pe care o descoperim mereu mai bogata dec\u00e2t proiectia lucrului bine faptuit.<br \/>\nSi-au dat int\u00e2lnire cu eternitatea cu peste 50 de ani in urma, dar ne-au ramas permanent contemporani. Pe o harta a spiritualitatii secolului XX, numele lui Br\u00e2ncusi si al lui Titulescu le vom gasi mai frecvente, chiar dec\u00e2t ne putem inchipui azi, caci ei proiecteaza pe cerul sperantei aspiratia spre o victorie a adevarului si a binelui.<br \/>\nDe dincolo de timp, acesti doi mari creatori ne someaza ca suntem responsabili pentru fiecare clipa de umanitate si de pace. Cu fiecare dintre g\u00e2ndurile acestor doi intelepti \u2013 din care oferim cititorului doua segmente diferite, doua mesaje individuale, unul pe calea discursului politic, altul sub forma meditatiei filosofice \u2013 suntem convocati sa descoperim frumosul din noi, sa-l aparam, sa-l daruim generos.<br \/>\nSlujind omul din om, Br\u00e2ncusi si Titulescu ne-au dat masura indraznelii omului, a capacitatii sale de a sfida curajos si invingator timpul. \u201eSuflete-pereche\u201c nu reprezinta doar o metafora.<br \/>\nDincolo de ingemanarea cuvintelor, mai presus de faptul ca nu s-au int\u00e2lnit fizic dec\u00e2t o data in viata, cei doi au ramas alaturi statornic la cina cea de taina a destinului rom\u00e2nesc.<\/p>\n<p style=\"text-align: left;\">&nbsp;<\/p>\n<blockquote>\n<p style=\"text-align: left;\"><strong>CONSTANTIN BR\u00c2NCUSI<\/strong><br \/>\n<strong>Confesiuni<\/strong><br \/>\n<strong>(selectie)<\/strong><\/p>\n<p>Desteapta-te om, pe drumul bun porneste\/ Invinge tr\u00e2ndavia si lenea ce te-opreste.\/ Tu ca vulturul te-av\u00e2nta spre culmile senine\/ Darul lumei c\u00e2nta. Uita-te pe tine.<br \/>\nNoua ni se pare greu drumul fiindca nu stim sa mergem noi, ori ne porobotim ca prostii, sa-l ispravim deodata, ori stam in marginea lui si ne\u00a0 pl\u00e2ngem ca niste copii indaratnici, caut\u00e2nd tot felul de motive ca sa ne ascundem slabiciunea si nesiguranta in noi. Sunt rari cei ce stiu sa-si masoare pasul. S-acei luceferi \u201enemuritori si reci\u201c merg incet, drumul mare in urma lor lasa.<br \/>\nPe Dumnezeu nu il ajungem niciodata. Dar ceea ce e important este curajul de a porni la drum.<br \/>\nLucrul cel mai formidabil este sa mergi bine, fiind constient de tine insuti si de drum.<br \/>\nViata e ca o spirala. Nu stim in ce directie se afla tinta. Trebuie sa inaintam in directia pe care o socotim cea buna.<br \/>\nViata mea a fost trista ca tristetea insasi si aspra ca asprimea insasi. Ceva, tot timpul mai puternic dec\u00e2t mine, m-a impins inainte spre un lucru fara nume, care m-a facut sa lupt cu toate mizeriile vrajmase.<br \/>\nDupa legea oamenilor, am abia o jumatate de secol, si totusi am trait mii de ani.<br \/>\nFa zvon in tara ca steagul Oltului a inceput sa se urzeasca la buricul pam\u00e2ntului. Sunt primit la Salon cu trei opere.<br \/>\nAm fost trimis si eu de mic copil la procopseala in lume. N-am pierdut legatura si nu mi-am scos radacinile pentru a umbla nauc pe tot globul. A profitat si arta mea si m-am salvat ca om.<br \/>\nNu cautati formule obscure sau mistere. Eu va dau bucurie curata. Priviti-le ssculpturilet p\u00e2na le veti vedea. Cei mai aproape de Dumnezeu le-au vazut.<br \/>\nMi-ar placea sa-mi fac Coloana in Central Park. Ar fi mai mare dec\u00e2t orice alta constructie, de trei ori mai mare dec\u00e2t obeliscul vostru din Washington, cu o baza de latime corespunzatoare \u2013 saizeci de metri sau peste. Ar fi facuta din metal. In fiecare piramida ar exista apartamente si oamenii ar locui acolo, iar sus de tot mi-as pune pasarea \u2013 o pasare imensa in echilibru pe v\u00e2rful coloanei mele infinite.<br \/>\nE nevoie ca viata individuala sa fie resorbita in g\u00e2ndirea universala, pentru ca frumusetea unei opere sa devina evidenta pentru toata lumea.<br \/>\nExista doua feluri de simplitate; una este sora cu ignoranta, iar cealalta cu inteligenta. Sora inteligentei este complexitatea insasi; sora ignorantei este totodata si prostia insasi.<br \/>\nPl\u00e2ng \u2013 este at\u00e2ta frumusete in sufletul meu, inc\u00e2t mi se rupe inima, nimeni in jurul meu, nimeni!<br \/>\nSculpturile mele nu trebuie sa fie respectate, ci iubite. Trebuie sa-ti vina sa te joci cu ele.<br \/>\nColoana fara sf\u00e2rsit e aidoma unui c\u00e2ntec etern care ne poarta in infinit, dincolo de orice durere si bucurie artificiala.<br \/>\nColoana mea nu poate avea nici soclu, nici capitel, cum au coloanele antice: ea nu are nici inceput, si nici sf\u00e2rsit.<br \/>\n\u201ePasarea maiastra\u201c este intruchiparea in duh calator a celui mai ad\u00e2nc dor.<br \/>\nNu pasarea vreau s-o redau, ci harul ei, zborul, elanul.<br \/>\nN-am cautat toata viata dec\u00e2t esenta zborului. Zborul, ce fericire!<br \/>\nIntr-o buna zi, o pasare a intrat in atelierul meu. C\u00e2nd a vrut sa iasa, nu si-a mai gasit drumul si s-a lovit, speriata, de geamuri si de pereti. O alta pasare mi-a intrat in atelier, s-a odihnit o clipa pe un soclu si apoi si-a luat zborul, afl\u00e2nd firesc calea care duce spre cer. La fel se int\u00e2mpla si cu artistii.<\/p>\n<p><em><strong>(Sorana Georgescu-Gorjan, \u201eAsa grait-a Br\u00e2ncusi\/ <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Ainsi parlait Brancusi\/ Thus spoke Brancusi\u201c, Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 2012)<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>130 de ani de la nasterea lui Nicolae Titulescu 55 de ani de la asezarea in eternitate a lui Constantin Brancusi &nbsp; &nbsp; Nascuti undeva in Oltenia, Br\u00e2ncusi si Titulescu au incalecat doua veacuri pentru a duce in lume geniul rom\u00e2nesc. Au ales cai diferite. Br\u00e2ncusi a facut din piatra zbor; Titulescu a facut din&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-intalnire-privilegiata\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O intalnire privilegiata<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7810,3677,3406],"class_list":["post-12114","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-confesiuni-brancusi","tag-constantin-brancusi","tag-nicolae-titulescu"],"views":1770,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12114","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12114"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12114\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12114"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12114"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12114"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}