{"id":12105,"date":"2012-06-07T12:41:00","date_gmt":"2012-06-07T10:41:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12105"},"modified":"2012-06-07T12:41:56","modified_gmt":"2012-06-07T10:41:56","slug":"note-despre-coabitare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/note-despre-coabitare\/","title":{"rendered":"Note despre coabitare"},"content":{"rendered":"

\u00cencep cronica neconventional, cu note pe marginea unei performante sportive: dupa o perioada de absenta, gimnastele rom\u00e2nce au revenit \u00een elita europeana. Una dintre comentatoare, coplesita de puterea de revigorare a gimnasticii rom\u00e2nesti, a exclamat: sa ia aminte politicienii rom\u00e2ni, sportul ne reprezinta mai bine dec\u00e2t ei. Gimnastele cucereau patru din cinci medalii de aur dupa o absenta provocata de inconstienta unor ziaristi si interesul unor adversari ai antrenorilor. Iau cu admiratie entuziasmul acestor vorbe pentru ca ele contin un adevar si o morala. Adevarul: nu mai reusim sa scoatem politica din mediocritate. Morala: ar trebui sa recapatam disponibilitatea de a \u00eenvata. <\/strong><\/em>
\nDe mult ma fram\u00e2nta sa scriu despre coabitarea politica. Leg aceasta \u00eent\u00e2mplare de chestiunea coabitarii politice \u00een care s-a trezit Rom\u00e2nia. O stare care trimite la adevarul si la morala sus amintite. La prima confruntare a formulei de coabitare \u00een care au intrat Guvernul si Presedintia au fost scoase din transee batalioanele ambitiilor \u00eenainte de a accepta adevarul Constitutiei si morala esecurilor de p\u00e2na acum. Ceva mai mult, \u00eenainte de a \u00eentelege si a accepta ca \u2013 un alt adevar \u2013 coabitarea este produsul bunei functionari a democratiei. Coabitarea nu a fost niciodata pericol, nici fr\u00e2na, nici sf\u00e2rsitul lumii. At\u00e2ta numai ca reusita devine posibila numai \u00eentr-un mediu civilizat. O demonstreaza chiar, as spune: mai ales, ultimele evolutii din Europa. Victoria socialistilor \u00een Franta a facut ca, macar pentru un timp, coabitarea sa depaseasca exersarea ei \u00eendeobste \u00eentre granitele unei tari si sa devina obligatorie \u00een structura de conducere (neoficiala) a Uniunii Europene: binomul franco-german. Crestin-democrata (dreapta) Angela Merkel va trebui sa conduca tandemul cu socialistul (st\u00e2nga) Fran\u00e7ois Hollande. Cum pozitia noului presedinte al Frantei a fost contrara \u00eentelegerilor cancelarului german cu fostul presedinte Nicolas Sarkozy, Fran\u00e7ois Hollande a tinut sa ajunga la Berlin chiar \u00een ziua \u00eenvestiturii, 15 mai, pentru o discutie clarificatoare. A avut loc si a fost civilizata \u00een conditiile mentinerii pozitiilor anterioare. Ironiile pe care le-am sesizat \u00een comentariile de la televiziunea noastra ale unui analist pro-german mi s-au parut deplasate si neavenite pentru ceea ce ar trebui sa faca un intelectual rom\u00e2n \u00een politica. Daca tot tine sa se bage. Nevoia grabirii primei discutii dintre Hollande si Merkel indica seriozitatea cu care Parisul, oricare ar fi culoarea puterii la \u00c9lys\u00e9e, trateaza problemele europene. Nu este vorba de un statut subaltern \u00een care s-ar fi trezit Parisul. Din contra. Angela Merkel fusese prevazuta chiar de Hollande ca va cere renegocierea tratatelor stabilite la nivel european de cancelarul german cu predecesorul lui, Nicolas Sarkozy, \u00een materie financiara si bugetara. Erau tratate impuse. Cel putin o mare parte dintre europeni asa le percepeau iar francezii nu aveau de ce sa fie m\u00e2ndri cu aceasta. Hollande propunea o noua solutie pentru criza, constient ca \u00een interiorul Uniunii Europene trebuie evitate, pe c\u00e2t posibil, convulsiile. Austeritatea nu este nici panaceu, nici fatalitate. Are alternativa: cresterea economica si crearea de locuri de munca. O astfel de optiune schimba strategiile anterioare convenite, modifica mecanismele politice stabilite. Hollande nu a \u00eent\u00e2rziat sa ofere explicatiile cu care, de altfel, era dator. Prima lui vizita este la Berlin, prima discutie cu Merkel este de clarificare. Cei doi nu cedeaza, ci se explica si cer sa-si cunoasca si sa-si analizeze argumentele. Daca se impune, compromisul numai pe aceasta baza este posibil. \u00centre timp optiunile lui Hollande au convins pe multi, inclusiv pe liderii statelor din G-8 reuniti la Camp David. Nu cred ca discutiile lui Hollande cu doamna Merkel, ca si cele cu presedintele Obama, au fost scutite \u00een totalitate de dezamagiri, dar au fost necesare pentru \u00eentelegere. Cam asta ar \u00eensemna sa vezi, sa constati, sa accepti necesitatea de a coabita cu parteneri de alta culoare, cu alte interese. Pacea \u00een Europa postbelica asa a fost c\u00e2stigata. Ce trebuie sa prevaleze \u00een politica, ambitia sau interesul? Richelieu credea ca interesele statului au prioritate \u00een fata oricarei opinii, prejudecati sentimentale, doctrinare sau ideologice. \u00centelegem ca, impusa de istorie, coabitarea nu este nici facultativa, nici aleatorie. Sa amintim \u00een treacat ca \u00een multe \u00eemprejurari, primul-ministru al Marii Britanii a trebuit sa guverneze \u00een conditiile unei opozitii severe a adversarilor. Ca presedintele Statelor Unite are frecvent una din Camere cu majoritate formata din reprezentantii partidului de opozitie. Nici democratia britanica, nici cea americana nu au suferit din aceasta cauza.
\nSa ne \u00eentoarcem \u00een istorie. Practica si conceptul coabitarii sunt mai vechi. Cei care le-au exersat cu succes au fost francezii. Imediat dupa razboi, un om de dreapta, generalul Charles de Gaulle, a fost nevoit sa coopereze cu comunistii, legitimati de lupta lor din rezistenta, si cu socialistii, detinatori ai unui procentaj favorabil \u00een parlament. Generalul va suporta cu dificultate disputele politice cu acestia si nu se va sfii sa le atraga atentia ca autoritatea \u00een stat \u00eenteleasa ca apanaj al legislativului este gresita. ,,Daca nu tineti cont de necesitatile absolute ale autoritatii, de demnitatea si de responsabilitatea guvernului, veti intra \u00eentr-o situatie care, va previn, de la o zi la alta va va face sa regretati amarnic calea pe care ati ales-o\u201c. Era avertismentul unui politician de mare autoritate c\u00e2stigata, de asemenea, \u00een rezistenta si consolidata prin fermitatea de care a dat dovada \u00een lupta pentru redresarea puterii si prestigiul Frantei. Generalul a fost profet, este adevarat, si de data asta. Dar importanta era, \u00een conjunctura timpului, sa se foloseasca de socialisti si de comunisti \u00een reconstructia postbelica. Alesi democratic, si ei serveau intereselor Frantei. Politica lui de Gaulle nu viza doctrine de partid, ci interese de stat. Aceasta politica, numita simplu si \u00eendreptatit ,,gaullism\u201c, a alimentat constant eforturile natiunii franceze pentru readucerea Frantei \u00een r\u00e2ndul puterilor europene. Si nu a fost usor. Dupa \u00eenfr\u00e2ngerea suferita \u00een fata armatei germane, Parisul s-a\u00a0 confruntat cu un curent neprietenos la Washington si Londra. Chiar si generalul, care a ramas cu o alergie antiamericana. Antiamericanismul lui de Gaulle a existat. S-a mai vorbit de opozitia lui la existenta blocurilor militare care viza si politica Washington-ului. Aceste ,,particularitati\u201c au dat culoare ,,exceptiei franceze\u201c de care Hexagonul s-a m\u00e2ndrit. \u00cen forme diferite, cu reusite diferite, gaullismul a fost continuat de toti succesorii generalului: Georges Pompidou, Val\u00e9ry Giscard d’Estaing, Fran\u00e7ois Mitterrand, Jacques Chirac si Nicolas Sarkozy. Astazi, gaullismul, ca politica franceza pentru francezi, si-a pierdut multe din ingrediente si, mai ales, din acuitatea istorica. Dar esentialul lui a ramas. Chiar si socialistul Mitterrand a simtit nevoia sa nu se \u00eendeparteze de gaullism. Mitterrand a trebuit sa coabiteze ani buni cu un guvern de dreapta condus de Jacques Chirac. Ram\u00e2ne memorabila remarca lui facuta la instalarea guvernului dreptei: ,,nu mi-am dorit-o, dar o suport\u201c, a spus el iar ministrii au r\u00e2s si au pornit la treaba. C\u00e2nd va fi presedinte si c\u00e2nd va trebui sa coabiteze cu un guvern socialist, Chirac va recunoaste cu onestitate: ,,ceea ce stiu eu despre coabitare am \u00eenvatat de la Fran\u00e7ois Mitterrand si am folosit \u00een propria mea experienta\u201c. Lectia este exemplara si pentru rom\u00e2ni, mai ales astazi, de aceea voi \u00eent\u00e2rzia pe acest moment recurg\u00e2nd, \u00een continuare, la marturisirile lui Chirac. ,,Cu toate ca alegerea primului ministru apartine presedintelui, practica constitutionala arata ca el trebuie sa faca apel la un lider al majoritatii cu exceptia cazului c\u00e2nd, desi nu are dreptate, el poate hotar\u00ee \u00een profitul unuia dintre ai lui, asa cum am facut eu \u00een 1993. A doua zi dupa scrutin, i-am telefonat lui Lionel Jospin (liderul Partidului Socialist, c\u00e2stigatorul alegerilor din 1998, n.n.) pentru a-i confirma intentia mea de a-l numi la Matignon. Primul secretar al Partidului Socialist nu a fost surprins… El fusese adversarul meu la ultimele alegeri prezidentiale iar dezbaterea noastra televizata dintre cele doua tururi a fost pe c\u00e2t de respectuoasa, pe at\u00e2t de retinuta\u201c (Jacques Chirac \u201eLe temps pr\u00e9sidentiel. M\u00e9moires II\u201c, Paris, 2011).
\nRom\u00e2nia are acum un guvern care a reusit, prin procedura democratica parlamentara, sa iasa din opozitie. Un guvern format din partide care au cerut fara menajamente demiterea presedintelui. Presedintele, dupa firea pe care i-o cunoastem, are o mare mobilitate politica si o capacitate combinativa surprinzatoare dar, din pacate, este intratabil. Tensiunile au aparut. Din nefericire, se vede ca preferinta prezidentiala de a spala rufele \u00een public, chiar si \u00een strainatate, nu poate fi reprimata. Ceea ce ar trebui sa ne dorim ar fi ca noua situatie politica sa ofere, fie si \u00een final, un exercitiu de onestitate pentru reglementarea vietii parlamentare si functionarea normala a guvernului. Firesc ar fi ca \u00een aceste \u00eemprejurari sa apara \u00een arena judecatile corecte despre justitie, \u00een sensul de dreptate, si despre democratie, \u00een sensul de garant al demnitatii umane. Sunt teme care rascolesc societatea rom\u00e2neasca. Ele ar trebui sa nu mai fie lasate doar \u00een seama politicienilor. Sunt destructivi si deja compromisi. Nici a analistilor partinitori care si-au mutat domiciliul la televiziuni. Ar fi bine sa intre \u00een dezbaterile mediilor academice si\u00a0 intelectuale, cele mai apte sa atace ideile \u00een miscare. \u00cen viata intelectuala rom\u00e2neasca nu si-a facut loc tipul de dezbatere think tanks care faciliteaza schimbul de opinii fara a favoriza sau a impune o directie. Intelectualii, fie ca sunt de st\u00e2nga sau de dreapta, sunt legati \u00een modul cel mai direct de cultura de idei. Pe acest teren ei pot fi de folos politicii statului. Intelectual de eprubeta, complet apolitic, nu exista. Sau, daca exista, nu ne intereseaza pentru ca nu foloseste treburilor statului. Europenismul nostru trebuie sa se manifeste (si) \u00een dezbateri de idei. Altfel, fara sa fim din Balcani, ne meritam soarta de ,,balcanici\u201c, adjectiv devenit tot mai mult o insulta.
\n\u00cendemnul comentatoarei la competitia de gimnastica adresat politicienilor este semnalul ca amatorismul guvernantilor nostri a devenit greu de suportat. Ceva trebuie facut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cencep cronica neconventional, cu note pe marginea unei performante sportive: dupa o perioada de absenta, gimnastele rom\u00e2nce au revenit \u00een elita europeana. Una dintre comentatoare, coplesita de puterea de revigorare a gimnasticii rom\u00e2nesti, a exclamat: sa ia aminte politicienii rom\u00e2ni, sportul ne reprezinta mai bine dec\u00e2t ei. Gimnastele cucereau patru din cinci medalii de aur… Cite\u0219te mai mult »Note despre coabitare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7807,1642,7808],"class_list":["post-12105","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-coabitarea-politica","tag-franta","tag-socialisti"],"views":1608,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12105","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12105"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12105\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12105"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12105"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12105"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}