{"id":12101,"date":"2012-06-07T12:39:35","date_gmt":"2012-06-07T10:39:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12101"},"modified":"2015-01-15T16:52:40","modified_gmt":"2015-01-15T14:52:40","slug":"deschideti-biblia-tovarasi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/deschideti-biblia-tovarasi\/","title":{"rendered":"Deschide\u0163i Biblia, tovar\u0103\u015fi!"},"content":{"rendered":"

Speranta exprimata \u00een editia trecuta a acestei rubrici (\u201eCuv\u00e2ntul … ucide? Dar tacerea …?\u201c \u00een \u201eCultura\u201c nr. 376) s-a \u00eemplinit. Presedintele Federatiei Comunita tilor Evreiesti din Rom\u00e2nia se pregatea sa reactioneze fata de ceremoniile profasciste preconizate la Sumuleu-Harghita si a facut-o. Apelasem public la forta verbului domnului Aurel Vainer, pentru ca impresionase metafora \u201ecuv\u00e2ntului care ucide\u201c, folosita de Domnia Sa \u00een polemica din Parlament cu Crin Antonescu. Exprimarea fiind captivanta, mi-a suscitat reflectii si amintiri.<\/strong><\/em>
\nNu stiu cum o fi la alte popoare, dar istoria noastra cunoaste destule cuvinte care au ucis. Bunaoara, \u00een perioada \u00een care si dl Vainer si subsemnatul eram copii si adolescenti, zeci de mii de oameni au fost arestati si trimisi \u00een locuri de exterminare \u00eenceata \u2013 multi murind acolo \u2013 pentru c\u00e2te un cuv\u00e2nt sau doua. Culmea e ca o parte dintre acestia nici nu le rostisera, ci doar le ascultasera, si \u00eenca transmise de departe, printre h\u00e2r\u00e2ituri si p\u00e2r\u00e2ituri. Ba am \u00eent\u00e2lnit \u00een arhivele C.N.S.A.S. cazul unui frizer din R\u00e2mnicu-V\u00e2lcea care si-a sf\u00e2rsit viata \u00een \u00eenchisoare pentru un cuv\u00e2nt pe care nici nu l-a rostit, nici nu l-a ascultat, doar ca \u00eel avea \u00een casa, printre alte nimicuri; vorba blestemata figura pe o cartulie de explicare a doctrinei marxiste de catre \u2013 culmea \u2013 socialista Sofia Nadejde. De ce a fost regimul marxist canibalic cu propria-i ideologie? Pentru ca lucrarea Sofiei Nadejde fusese reeditata, \u00een scop documentativ, probabil, \u00eentr-o colectie numita \u201eBiblioteca legionarului\u201c. Cuv\u00e2ntul care ucide!
\nCapodopera anticomunista a lui Vladimir Tismaneanu trece usor peste epoca respectiva, pentru ca si d\u00e2nsul era copil. Tartor era taica-su, om de baza \u00een demascarea cuvintelor ucigase. Bine\u00eenteles ca exist\u00e2nd cuvinte asasine exista si cuvinte victime, iar cu astfel de crime apar si \u00eenchisori de cuvinte, cu vorbe temnicer si vorbe arestate. Cele care nu sunt condamnate la moarte si nici nu pier executate altcumva au sansa de a-si schimba destinul, adica \u00eentelesul, conotatia. \u201eBurghez\u201c a fost initial un calificativ respectabil, importatorii bolsevismului l-au schimonosit \u00een \u201eburjui\u201c, iar forma dint\u00e2i, scapata din detentie, e \u00eenca evitata prin saloane. Cuv\u00e2ntul asteapta sfios pe margine, ca un ins caruia de prea \u00eendelungata recluziune au ajuns sa-i puta si oasele a mucegai. Pentru ca veni vorba de bolsevism, cuv\u00e2ntul principal al familiei a cunoscut si el o oscilatie de pendul. Pe vremea lui Lenin \u00eensemna elita, \u00een Rom\u00e2nia antebelica desemna Antichiristul, \u00een timpul Anei Pauker redevenise un titlu r\u00e2vnit, apoi l-au evitat sovieticii si, prin mimetism, \u00eentregul lagar socialist, pentru ca \u00een retorica uitatului Nicolae Cerveni sa capete forta de acum, de glont vidia spre fruntea comunistilor.
\nNici vorbele mai rafinate ori specioase n-au scapat de destin ingrat, cum\u00a0 s-a \u00eent\u00e2mplat cu \u201egenetica\u201c, \u201eabstractionism\u201c, \u201ecosmopolit\u201c sau chiar … \u201ejazz\u201c. Cel mai ciudat destin l-a avut cuv\u00e2ntul \u201edomn\u201c. Venind din ad\u00e2ncuri, din latinitate, nobila vocabula a strabatut evul mediu rom\u00e2nesc ca titlu pentru voievod, omonim cu apelativul pentru dumnezeire. Apoi s-a generalizat drept cea mai uzuala forma de politete. Dar \u00een perioada bolsevismului importat, cuv\u00e2ntul at\u00e2t de simplu si usor de rostit a devenit tinta celei mai aprige haituiri lexicale. Nu era un cuv\u00e2nt care putea ucide, ci cuv\u00e2ntul care consacra uciderea civica. Oricare nespalat, oricare analfabeta, daca din geseala ori scleroza i te adresai \u00een felul acesta, replica ritos: \u201edomnii’s la puscarie\u201c. Si chiar erau, cu zecile si zecile de mii, cei mai multi doar pentru cuvinte. Sinonimia proletcultista domn = detinut, arestat, condamnat, dusman era at\u00e2t de puternica \u00eenc\u00e2t p\u00e2na la sf\u00e2rsitul comunismului apelativul a fost rezervat proscrisilor, pentru cetatenii aflati \u00een drepturile lor fiind acceptat doar \u201etovaras\u201e (corespondentul slavon al frantuzescului camarade, care\u00a0\u00a0\u00a0 l-a alertat pe dl.Vainer). Dar pentru ca veni vorba de Franta si de maniheisme civico-lexicale sa nu uitam ca exclusivismul si forta represiva a apelativelor de Revolutia franceza au fost inaugurate.
\nAsa cum se \u00eent\u00e2mpla cu toate cele impuse, poporul a metabolizat \u00een felul sau personal imixtiunile \u00een vocabular, iar sensul si utilizarea cuv\u00e2ntului bimilenar nu s-au schimbat. Pot depune marturie, cu un cr\u00e2mpei anecdotic, pentru ceea ce am putea numi \u2013 parafraz\u00e2ndu-l pe Stejarel Olaru \u2013\u00a0 rezistenta prin vocabular.
\nLui Ceausescu \u00eei casunase sa schimbe imnul de stat. Aveam un imn frumos, (al doilea dupa instaurarea republicii) dar lui nu-i placea pentru ca armonia aducea cu a imnului U.R.S.S. A ales \u201eTrei culori\u201c de Ciprian Porumbescu, alert, suna rom\u00e2neste si, oricum, aducea \u00een centrul atentiei tricolorul, ceea ce era emotionant \u00een sine. \u00cen plus, cochet\u00e2nd cu poezia militanta, se ivise ocazia sa se nemureasca si el cu o strofa, doua, dar, siret si precaut \u00een toate, si-a pus problema sa nu se expuna unui nou repros de nationalism din partea Moscovei. A recurs la o tactica obisnuita si anume dublarea evenimentului cu un exces de ortodoxism comunist. (Facea parte din stilul balansului continuu, care\u00a0 l-a si pierit.) Si atunci, i-a dat prin cap sa emita cea mai stupida lege care a fost editata vreodata, legea de impunere a unei vorbe. Legea cuv\u00e2ntului tovaras.
\nSe obisnuia ca o reglementare de impact sa fie precedata de o campanie propagandistica, al carei semnal \u00eel dadea un articol \u201ede linie\u201c din \u201eSc\u00e2nteia\u201c. A cazut magareata pe mine sa astern un text rascolitor despre minunatia vocabulei dorite. Am \u00eencercat sa ma eschivez (nu stiam c\u00e2t de de sus vine intentia), deoarece ca jurist consideram absurd sa t\u00e2rasti limba rom\u00e2na \u00een fata instantelor. (Din fericire, legea avea sa iasa fara sanctiuni si nu a fost niciodata aplicata. Posibil ca asta sa fi si dorit Ceausescu.)
\nP\u00e2na una alta se cerea demonstrat ca \u201edomn\u201c corespunde unor relatii de inegalitate, de acum revolute, egalitarismul gata atins fiind mai bine exprimat prin cuv\u00e2ntul \u201etovaras\u201c. Damful de mahorca ma exaspera, dar tot aici statea consolarea. Puteam demonstra ca, desi de origine slava, cuv\u00e2ntul a intrat \u00een cultura noastra mult \u00eenaintea Armatei Rosii. Pun\u00e2ndu-ma pe treaba, am depistat ca hat, \u00een secolul XVI, calugarul Macarie relata scurtul exil al lui Petru Rares \u00een Transilvania folosind exprimarea \u201etovarasii lui de fuga\u201c. Mai dificil era sa citez un calugar ca exemplu pentru folosirea cuv\u00e2ntului \u201etovaras\u201c (ateismul cr\u00e2ncen a fost alta mare greseala a lui Ceausescu) asa ca am cautat \u00een continuare si am gasit la Hasdeu reproducerea sau pretinsa reproducere a discursului de \u00eembarbatare rostit de Ioan Voda cel Cumplit \u00eenainte de batalia victorioasa de la Jilistea. Nu conta ca Hasdeu e suspectat de multe inventii si contrafaceri, pasajul prindea bine si l-am reprodus pe larg, asa cum am facut si voi face si mai jos cu discursurile lui Antonescu si Vainer. Retorica Voievodului (\u00een redarea lui B.P.H.) era magistrala si \u00eencheia apoteotic aproximativ asa: \u201eMa pun chezas voua, dragilor mei tovarasi …\u201c.
\nExact pasajul acesta a fost scos si articolul a aparut ca o penibila si ostentativa pledoarie pentru un cuv\u00e2nt de sorginte bolsevica. Masinaria propagandistica s-a pus \u00een miscare si vreo doua saptam\u00e2ni cuv\u00e2ntul \u201edomn\u201c a devenit haituit \u00een restul ziarelor, \u00een presa locala, la posturile de radio si chiar prin gazetele de perete. Mai ales ale policlinicilor si spitalelor, deoarece exemplul principal de nepotrivita folosire era cazul pacientilor (egali \u00een pielea goala) fata de medici.
\nDupa c\u00e2teva zile m-am hotar\u00e2t sa scap de lehamite, duc\u00e2ndu-ma la dentist. Doctorul Mihalteanu, care mi-era si prieten, m-a lasat la urma. M-a r\u00e2c\u00e2it cu rabdare, apoi a oprit aparatura, a dat liber asistentei si a scos o sticla de whisky.\u00a0 Mi-a relatat ca venise si la ei ordinul sa se scrie un articol la gazeta de perete contra indiferentei fata de apelativul \u201edo’n doctor\u201c. Sefii l-au chemat si\u00a0\u00a0\u00a0 i-au spus: \u201eScrie-l tu, ca tot esti prieten cu ala de la \u00abSc\u00e2nteia\u00bb, de la care ni se trage\u201c. Doctorul Mihalteanu ce sa faca? A copiat c\u00e2teva pasaje si le-a semnat el. Cum s-ar spune, acum se revansa pentru \u201eplagiat\u201c. A fost o consolare sa \u00eentarim tovarasia noastra fara vodca, doar cu whisky.
\nRam\u00e2ne nelamurit cum de anumite cuvinte pot fi calai, iar altele victime si, mai ales, cum de unul si acelasi cuv\u00e2nt poate deveni \u00een epoci diferite, ba ucigas, ba ucis. Pesemne ca vorbele sunt, initial, ca oamenii la nastere, \u00een pielea goala, devenind ceea ce devin dupa hainele, dotarea si menirea pe care le decid vorbitorii. Unele primesc uniforme si arme, altele zeghe si lanturi. Dar asta anuleaza \u00een parte metafora domnului Vainer, care m-a \u00eenc\u00e2ntat at\u00e2t. Ca sa ma lamuresc, am reluat stenograma polemicii din Parlament, sa reconstitui cum s-a nascut exprimarea \u201ecuvinte care ucid\u201c. M-au lamurit pasajele pe care le sarisem (din lipsa de spatiu si de legatura cu tema comentariului precedent). Revin la relatarea anterioara si completez documentatia.
\n\u00cenainte de apelul patetic la voturile deputatilor din Grupul minoritatilor nationale, Crin Antonescu \u00eel rastignise bine pe premierul cenzurat: \u201eDumneavostra, care, \u00eentr-un dialog de mare \u00eenaltime spirituala cu domnul Cristoiu si, partial, cu domnul Turcescu, ati trimis singur la parafraze biblice, ati evocat \u00een termeni de facere, de geneza adica, nasterea Guvernului dumneavoastra. Si ati spus, nu ca \u00een Sf\u00e2nta Scriptura \u201eLa \u00eenceput a fost cuv\u00e2ntul si cuv\u00e2ntul era Dumnezeu, si Dumnezeu era cuv\u00e2ntul\u201c, ci ati spus misterios, confund\u00e2nd, probabil, secretul de serviciu cu misterul … (Aplauze \u00een sala)… ati spus, spre emotia definitiva a domnului Cristoriu \u201ela \u00eenceput a fost un telefon\u201c. Si telefonul era la Basescu… (Aplauze \u00een sala)\u201c.
\nAuzind cuvintele \u201ebiblice\u201c, \u201egeneza\u201c si \u201eSf\u00e2nta Scriptura\u201c, apartin\u00e2nd \u00eenainte de toate fundamentalei culturi iudaice, domnul Vainer a gasit si el munitie pentru ironii: \u201eMi-a placut c\u00e2nd l-a atacat \u2013 sa spunem colegial \u2013 pe prim-ministrul Ungureanu. I-a spus ca a folosit Geneza recurg\u00e2nd la telefon, nu la cuv\u00e2nt. Da, domnule presedinte Antonescu, cunoasteti bine Geneza. Asa a \u00eenceput creatia divina. \u00cent\u00e2i a fost cuv\u00e2ntul. Cuv\u00e2ntul a venit atunci de la Dumnezeu. Deci nu telefonul, ci cuv\u00e2ntul. Aveti perfecta dreptate\u201c.
\nCumva si-a revendicat eruditia \u00een domeniu. Antonescu se referise ambiguu la Geneza si la Sf\u00e2nta Scriptura, Dl Vainer s-a grabit sa certifice formularea biblica. Dar a creat si nedumerirea cum de ceva de mare esenta divina \u2013 Cuv\u00e2ntul \u2013 poate deveni ucigas ordinar. Sau, si mai complicat, ba ucigas, ba ucis.
\nAm limpezit lucrurile merg\u00e2nd la izvoare. Nici vorba ca Biblia sa sustina ca la \u00eenceput a fost Cuv\u00e2ntul. \u201e\u00cent\u00e2ia carte a lui Moise\u201c se deschide asa: \u201eLa \u00eenceput, Dumnezeu a facut cerurile si pam\u00e2ntul. Pam\u00e2ntul erea pustiu si gol; peste fata ad\u00e2ncului de ape era \u00eentunerec, si Duhul lui Dumnezeu se misca deasupra apelor\u201c. Deci \u2013 la \u00eenceput a fost nu Cuv\u00e2ntul ci Duhul! \u00centreg capitolul 1 la care s-au facut referirile nici macar nu cuprinde vocabula \u201ecuv\u00e2ntul\u201c. (E folosit de 11 ori\u00a0 predicatul \u201ea zis\u201c si de 3 ori predicatul \u201ea numit\u201c).
\nAsa mai merge ! Asa \u00eentelegem destinul cuvintelor. Ele, sarmanele, sunt inocente, destinul fiindu-le hotar\u00e2t de \u201eduhul\u201c pe care \u00eel insufla dumnezeii lor, oamenii ca mine, ca dumneavostra, ca domnii Vainer si Antonescu.
\nCrin stia totusi ceva. \u00cen biserica crestina e destul de familiara teza primordialitatii Logosului (preluata de unii filosofi si dezvoltata poetic, printre altii, de Ioan Alexandru). Numai ca nu e preluata din Biblie (carte comuna cu iudaismul), ci din Noul Testament, mai exact din Evanghelia dupa Ioan, adica dintr-o erezie fata de iudaism. Valid\u00e2nd erezia, domnul Vainer a facut un important pas ecumenic si \u00eel salut pentru asta. Numai ca, preval\u00e2ndu-se de un inexistent pasaj al Genezei, a personificat prea mult cuvintele, periclit\u00e2nd efectul ecumenic. Adica a facut \u201eun pas \u00eenainte, doi pasi \u00eenapoi\u201c,\u00a0 cum ar fi zis tovarasul Lenin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Speranta exprimata \u00een editia trecuta a acestei rubrici (\u201eCuv\u00e2ntul … ucide? Dar tacerea …?\u201c \u00een \u201eCultura\u201c nr. 376) s-a \u00eemplinit. Presedintele Federatiei Comunita tilor Evreiesti din Rom\u00e2nia se pregatea sa reactioneze fata de ceremoniile profasciste preconizate la Sumuleu-Harghita si a facut-o. Apelasem public la forta verbului domnului Aurel Vainer, pentru ca impresionase metafora \u201ecuv\u00e2ntului care… Cite\u0219te mai mult »Deschide\u0163i Biblia, tovar\u0103\u015fi!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[7766,7806,4,262,3061],"class_list":["post-12101","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-aurel-vainer","tag-discurs-crin-antonescu","tag-editorial","tag-parlament","tag-vladimir-tismaneanu"],"views":2265,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12101","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12101"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12101\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12101"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12101"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12101"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}