Cum traiau scriitorii rom\u00e2ni \u00een comunism? Dupa facultati \u2013 rasuna vorba unui cunoscut Moromete. Nu toti erau, ca eminentul poet Mircea Ivanescu, \u201eagenti sub acoperire ai unui serviciu nestiut\u201c. \u00cen general \u2013 except\u00e2nd cazurile speciale \u2013 traiau, ca si agentul, parintele lui mopete, greu, din \u00eemprumuturi la Fond, luptau cu cenzura ca sa-si apere fiecare cuv\u00e2nt si fiecare fraza. Jucau un fel de poker literar: aruncau \u00een text, la \u201ecacialma\u201c, un set de \u201esop\u00e2rle\u201c prea vizibile ca sa nu sara \u00een ochii cenzorului. Sop\u00e2rlele astea strategice sareau din r\u00e2nd, salv\u00e2ndu-se \u00een acest fel pagina ascunsa, cu \u201esubsol\u201c si cu adevarat importanta. \u201eSop\u00e2rlele\u201c descoperite cu usurinta adormeau vigilenta cenzorului si-l \u00eendreptateau, prin eliminare, \u00een fata superiorilor sai. Alteori se putea negocia cu forurile, erau, slava domnului, si \u201eactivisti de omenie\u201c sau comprehensivi, unii chiar intelectuali remarcabili, condeieri ei \u00eensisi. Ca Dumitru Popescu, jurnalist si eseist stralucit, romancier solid cu cel putin doua bune, rezistente romane (\u201ePumnul si palma\u201c, \u201eMuzeul de ceara\u201c), acelasi, totodata, cu activistul care l-a \u00eempins pe Ceausescu \u00een bratele meduzei, ale \u201ecultului personalitatii, stimul\u00e2ndu-i, cum scrie Niculae Gheran, \u201eparanoia puterii\u201c: \u201eDupa mine\u201c \u2013 spune fabulosul autor al \u201eArtei de a fi pagubas. \u00cendaratul cortinei\u201c \u2013 \u201evina lui depaseste isprava plutonului de executie din T\u00e2rgoviste, c\u00e2ndva scaun domnesc, devenit \u00eentre timp scaun electric\u201c (p. 90). \u201e\u00cendaratul cortinei\u201c s-au negociat multe, bune si rele, \u201es-a dat drumul la dragoste\u201c, la \u201emoarte\u201c, s-a dat drumul si din \u201elagar\u201c, pe drumuri europene si nord-atlantice. Multi au calatorit mult. \u201eS-a dat drumul\u201c la carti curajoase si valoroase ale literaturii rom\u00e2ne. Si tot \u201e\u00eendaratul cortinei\u201c s-au interzis filme ori mari spectacole de teatru, s-au pus la cale \u201eprocese publice\u201c de condamnare si umilire a scriitorului si a cartii lui (\u201ecazul\u201c Octavian Paler). Oboseala grea, enorma, epuizanta intrata \u00een carnea si s\u00e2ngele scriitorului rom\u00e2n care s-a \u201ebatut\u201c, dupa puteri, cu cenzura si cu cenzorii trebuia \u00eentr-un fel \u00eenvinsa ori \u00eenmuiata. Iesirea din \u201elagar\u201c, vacanta europeana putea fi o solutie. Mai la \u00eendem\u00e2na pentru cei multi obositi si haituiti \u00een negocieri interminabile cu cenzura suprapusa erau casele de creatie ale scriitorilor. Pensionari de elita ai acestor stabilimente de refacere au fost mai toti membrii Uniunii Scriitorilor din timpul comunismului. Se aude si acum, din fostele \u201ecase de creatie\u201c un mare oftat de usurare scos atunci de miile de scriitori care le-au trecut pragul: scapau dintre hulube, uneori, deseori, o luau razna. Petreceau. Petrecerile scriitorilor din timpul comunismului ar merita o mare carte de amintiri. Ea a \u00eenceput \u00eenca de pe atunci sa fie scrisa si se scrie \u00een continuare: Mogosoaia, Cumpatul, Neptun, Valea vinului si c\u00e2te altele au amintiri. \u00centre zidurile lor s-au petrecut drame si tragedii, s-au jucat comedii, au murit oameni, au \u00eenflorit amoruri eterne, rupte a doua zi dupa \u00eentoarcerea \u201eacasa\u201c. \u00cen casele scriitorilor de la munte si de la mare s-au scris, \u00een timpul comunismului, carti importante: marele singuratic, Marin Preda, la Mogosoaia si-a ispravit ultimul roman, care ajunsese sa fie v\u00e2ndut pe sub tejghea, Andrei Plesu a terminat la Valea vinului, \u201eMinima moralia\u201c, iar Marian Papahagi, tot acolo, traducerea \u201eInfernului\u201c lui Dante. Iau aceste pretioase informatii din \u00eensemnarile lui Vasile Dan, el \u00eensusi pensionar al Vaii vinului unde si-a scris \u201e\u00cent\u00e2mplarile crepusculare si alte poeme\u201c. Publicate la rubrica intitulata, cam \u201ebarbar\u201c, \u201eRestiturism cultural\u201c, a \u201eDaciei literare\u201c, amintirile scriitorilor despre zilele si noptile fara somn petrecute odinioara, \u00een comunism, \u00eentr-o mitica, veritabila Arcadie din muntii Rodnei sunt fabuloase, \u00eencarcate de acea nostalgie ad\u00e2nca si totusi trista a lucrurilor si \u00eent\u00e2mplarilor ce nu se mai \u00eentorc niciodata. \u201eDacia literara\u201c merita toata lauda si tot respectul pentru ideea de a zg\u00e2ndari amintirea unui numar de scriitori pusi sa retraiasca, \u00een 2-3 pagini, la Valea vinului: Vasile Dan (\u201eCum am baut zece ani apa minerala la Valea vinului\u201c), Stefan Oprea (\u201eSi eu am fost… la Valea vinului\u201c), George Popa (\u201eAmintiri din mitica Valea vinului\u201c), Emilian Galaicu-Paun (\u201eCartier-ul Valea vinului\u201c), Gellu Dorian (\u201e\u00cen Valea vinului curge apa minerala nu vin!\u201c), Liviu Papuc (\u201eAmintirea Vaii vinului\u201c), Nicolae Panaite (\u201eValea vinului: doar o amintire?\u201c) si Lucian Valea (cu c\u00e2teva pagini din volumul \u201eOameni pe care i-am iubit\u201c, Editura Junimea 1977, cap. \u201eLucian Blaga\u201c). Pe l\u00e2nga naturala, normala nostalgie dupa o speciala forma de trai \u00een comunism pe care o emana mai toate aceste frumoase pagini de exaltare a unui trecut ce nu se mai \u00eentoarce, amintirile autorilor pomeniti mai sus sunt ori par pecetluite de un consens tacit si secret: toate au aerul unei nemaipomenite \u201efugi de acasa\u201c pe care doar \u00een scrierile de aventuri, cu ori despre adolescenti scapati din haturi care-si iau lumea \u00een cap \u00eel mai \u00eent\u00e2lnesti! Mi-au venit \u00een minte, citindu-le cu sufletul la gura, carti precum \u201eToate p\u00e2nzele sus!\u201c a lui Radu Tudoran, \u201eCiresarii\u201c lui Constantin Chirita, \u201eCopiii teribili\u201c ai lui Jean Cocteau si chiar \u201eCei trei muschetari\u201c ai lui Dumas! Sigur, toti memorialistii de la Valea vinului erau mai tineri, c\u00e2tiva abia iesiti din adolescenta. Dar nu doar asta explica, dupa cum cred, lirismul exaltarii din fabuloasele evadari evocate \u00een aceste amintiri care au, \u00een general, prea putin de-a face cu \u201eevazionismul\u201c ca marca a rezistentei din timpul si \u00een traiul comunist. Majoritatea aducerilor aminte sunt scutite de acea nesuferita conduita narativa a politizarii memorialistice manifestata \u00een destule scrieri de gen. Cea mai mare parte a acestor amintiri de la Valea vinului din \u201eDacia literara\u201c \u00eesi pastreaza nealterata prospetimea, febrilitatea, exaltarea, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, tonul exact si personalizat al starii de spirit \u00een care au fost traite. Ele nu sunt \u201eamintiri din timpul comunismului\u201c obligate, asadar, sa dea obolul cuvenit \u201ecorectitudinii politice\u201c care pretinde ca totul, iubirea, suferinta si moartea sa pastreze, ca o umbra \u00eentunecata, conturul \u201eepocii de plumb\u201c \u00een care ele s-au petrecut cu adevarat. Contin culoarea ochilor si adevarul subiectiv al fiecaruia, iar nu adevarul \u201eepocii\u201c si amintirea \u201epuscariei\u201c \u00een care am trait \u00een turma si de-a valma si de aratarea cu degetul a careia sufera o mare parte a memorialisticii \u2013 evocarilor \u2013 din ultimii 20 de ani. Nu sunt, \u00een fine, amintiri ale \u201ebietului om sub vremi\u201c din pagina batr\u00e2nului cronicar, dar tablouri luminoase, vii \u00een mintea unor oameni a caror tinerete spirituala ram\u00e2ne inalterabila chiar, ori mai ales, sub o vreme, ea, nefavorabila aventurii spirituale a tinerilor nelinistiti de pretutindeni si de oric\u00e2nd. Sustragerea de la o dogma stilistica de tip doctrinar si politizant e, cu putine exceptii, desav\u00e2rsita. Scrise cu mai mult ori mai putin talent literar, avem de-a face cu amintiri curate a caror luminozitate usor adumbrita de melancolia trecerii anilor le sporeste autenticitatea. De aici \u00eencolo, dezbarati de fortarea amintirilor sa \u00eembrace haina \u201epuscariei\u201c \u00een care ele s-au acumulat, putem discuta si despre urmele \u201ecomuniste\u201c lasate \u00een biografia celor ce-si amintesc. Ele nu lipsesc. Pe Vasile Dan \u00eel apasa greu acea epoca, dar chiar umbrele ei apasatoare fac si mai nerabdatoare si exaltata, p\u00e2na \u00een pragul ostentatiei, asteptarea \u201evacantelor mele scriitoricesti\u201c. Vacante care, \u00een cazul sau, simbolizeaza mai mult dec\u00e2t la oricare altul, \u201eevadarea\u201c din infern, dintr-un \u201emare mecanism\u201c apasator si implacabil de tip shakespearean, precum si \u201eevazionismul\u201c cu care sanctioneaza, mental, sistemul politic \u00een care era condamnat sa traiasca. Nu e, poetul Vasile Dan, dintre cei ce pot urma sfatul, aproape optimist, al lui Marx (sau Engels?) de a ne desparti, r\u00e2z\u00e2nd, de trecut. Dimpotriva: \u201eAm petrecut vacantele mele scriitoricesti, an de an, numai \u00een luna august, \u00eentre 1981-1990, la Casa Scriitorilor din Valea vinului. O, cum le mai asteptam! Le asteptam cu sufletul la gura, de fiecare data, \u00eenchipuindu-mi dinainte \u00eent\u00e2lnirile mirabile si tamaduitoare ce aveau sa vina dupa suferintele mele de peste an, \u00een izolare acasa, la Arad, \u00een solitudine, \u00een absenta oricarui dialog mai consistent, necenzurat, asaltat de unul singur, ca fiecare dintre noi, \u00een razboiul invizibil \u00een care era prinsa toata tara.\u201c Observ, \u00een treacat, ca timp de 10 (zece) ani, din 1981 p\u00e2na \u00een 1990, poetul s-a pastrat curat si neatins de urletele sarbatoresti ale coloanelor de manifestanti de la 23 august, \u00een acel timp ziua eliberarii Rom\u00e2niei de sub jugul hitleristo-fascist: toate vacantele sale s-au petrecut an de an \u00een chip evazionist \u00een luna august. Se mai poate remarca, \u00een fuga, faptul ca poetul \u00eesi ia \u201etoata tara\u201c ca martor si tovaras al suferintei \u00eendurate personal \u00een ceea ce el numeste \u201erazboiul invizibil\u201c: cu at\u00e2t mai nerabdator astepta poetul vacantele eliberatoare din august de la Valea vinului. Acolo se \u00eent\u00e2lnea cu afinii, cu cei pe care nu-i gasea \u00een izolarea si pustiul de acasa, de la Arad: \u201eAfinitati rare, greu de adunat, pentru acele vremuri rele. Doar ele, aceste afinitati, ne-au stimulat mai \u00eent\u00e2i solidaritatea, ea \u00eensa?i descurajata pretutindeni. Ne surprindeam \u00een optiuni si \u00een reactii asemanatoare de refuz neslabit, de respingere, macar mentala, prin idei, prin umor, nu o data negru, a mizeriei multilaterale din jur ce ne coplesea. De refuz, \u00een cercul nostru str\u00e2mt si idealist al dictaturii \u00een plin delir, al umilintei, al servitutii neconditionate \u00een fata unui regim tot mai bolnav. Peripatetizam zilnic, \u00een mici grupuri, de trei-patru, sub protectia si discretia absoluta a padurii… Eram obsedati de noi, de ce se-nt\u00e2mpla atunci cu noi, de neputinta noastra \u00een fata imensei farse a istoriei care ne-a fost ales cinic personajele ei jalnice, sau de ce nu, \u201eeroico-comice\u201c. Eram \u00eentr-adevar bolnavi?\u201c Nu eram bolnavi cu totii si nici izolati \u00een desert. \u201eAcum \u00eemi mai amintesc \u2013 scrie Nicolae Panaite \u2013 ca \u00een timpul sederii noastre i-am \u00eent\u00e2lnit pe Cezar Ivanescu, Nicolae Georgescu, Stefan Agopian, Rodica Toth si Ion Covaci. Cezar Ivanescu era cazat \u00een vila din vale, deasupra bucatariei. Seara, \u00eemprejurul lui roia o galerie de fani, majoritatea dintre ei pretendenti \u00eentr-ale poeziei. Poetul recita oracular si c\u00e2nta cu o voce distincta si hotar\u00e2ta, asemanatoare unui geamat tremurat, c\u00e2ntece de \u00eenceput si de sf\u00e2rsit de lume. Vocea lui umplea ograda…\u201c Dar nu numai ca sa-l asculte pe Cezar Ivanescu venea poetul la Valea vinului: \u201eLa anumite ore ale zilei ne \u00eent\u00e2lneam \u00een camera de la parter a lui Adi Cristi, pentru a asculta Radio Europa Libera si discutam disjunctiv, conjunctiv si conspirativ. Multe ne-a mai slobozit gura atunci: dictatura, cabinetul unu si doi, comunism, democratie, libertate…\u201c Conspiratie \u00een toata legea, subminarea, \u201ementala\u201c, vorba poetului Vasile Dan, a or\u00e2nduirii de stat. \u00cen rest, \u201e\u00een cele zece zile c\u00e2t am stat am trait o poveste adevarata cu focuri de tabara, ursi prietenosi dar si fiorosi, cu z\u00e2ne si cad\u00e2ne \u00eent\u00e2lnite la culesul de zmeura si mure, cu zile cazute din calendar si rochii-faclii, p\u00e2na c\u00e2nd, pe r\u00e2nd, deveneam cu totii, dinspre seara spre noapte, imperturbabili zapcii\u201c. \u00cen Arcadia din Muntii Rodnei ajunge, \u00een Valea vinului, si Stefan Oprea, om cu simtul umorului, ca orice bun cronicar de teatru, care credea ca \u201eLa Vatra Dornei laptele curge pe strazi\u201c, dar n-are \u201esticla la schimb\u201c, ca sa cumpere de la magazin lapte pentru copil (multe lucruri, \u00een comertul socialist, erau \u201ela schimb\u201c…) Receptiv la spectacol, Stefan Oprea vede cum, \u00een acei ani negri, la Valea vinului \u201egrupurile de scriitori \u2013 majoritatea bucuresteni \u2013 se adunau \u00een curtea vilei si petreceau veseli, galagiosi, bine dispusi, ca \u00een vacanta. Domina \u00een discutii si pozne Mircea Dinescu \u2013 cam tot asa cum face acum la TV…\u201c \u00centr-adevar, trecerea de la socialism la capitalism a poetului s-a facut oarecum lin, ca si cum ar fi urmat cursuri capitaliste \u00een scolile socialiste. \u201eAtunci \u2013 scrie Stefan Oprea \u2013 am vazut c\u00e2t de priceput si de inventiv este Dinescu \u00een arta culinara. \u00cen mai putin de o ora, \u00een curtea vilei s-a ridicat un foc strasnic, iar cei doi Mircea (Dinescu si Nedelciu) \u00eenv\u00e2rteau deasupra flacarilor protapul cu ditamai c\u00e2rlanul. S-a \u00eencins o petrecere cu friptura si palinca (vin nu se gasea la Valea vinului, tot asa cum nu se gasea lapte)… Aveam sa-l regasesc pe Dinescu\u201c \u2013 noteaza cronicarul cu un remarcabil simt al unitatii si unicitatii memorabilului sau personaj \u2013 \u201e\u00een postura similara peste un sfert de secol, la proprietatea lui de pe malul Dunarii, la Cetate, oferind un ospat pantagruelic unor oaspeti (cam vreo 200!) invitati de el de la Craiova, unde se desfasura Festivalul International Shakespeare. Se ocupa personal de buna desfasurare a petrecerii, d\u00e2nd indicatii profesioniste zecilor de servanti, c\u00e2nd si cum sa puna pe mese zecile de feluri de m\u00e2ncare si bautura.\u201c Nu spuneam ca trecerea marelui poet de la o lume la alta s-a facut lin si pe cale naturala, fara chinuri si angoase, dar cu o arta de a trai la fel de mare ca aceea de a-si scrie nemuritoarele poezii din \u201eInvocatie nimanui\u201c, \u201eElegii de c\u00e2nd eram mai t\u00e2nar\u201c, \u201eProprietarul de poduri\u201c, \u201eLa dispozitia dumneavoastra\u201c, \u201eTeroarea bunului simt\u201c, \u201eDemocratia naturii\u201c, \u201eExil pe o boaba de piper\u201c, \u201eRimbaud negustorul\u201c si celelalte de dupa ’90, \u201eMoartea citeste ziarul\u201c sau \u201eO betie cu Marx\u201c?! E opera unui mare poet care a scris \u201esub\u201c comunism cum si c\u00e2t niciun poet liber din capitalism n-a apucat s-o faca. Tablourile aparent pitoresti din viata lui Mircea Dinescu surprinse de Stefan Oprea la Valea vinului si, peste douazeci de ani (ca \u00een Dumas!), la Cetate vorbesc c\u00e2t o \u00eentreaga monografie despre unitatea exceptionala, absolut iesita din comun dintre viata si opera unui mare poet care scrie \u00een claustru, \u00een singuratate ori \u00een turnul de fildes (ziceti-i cum vreti!) capodopere pe care apoi le vinde ca un negustor genial \u00een Oborul cerealistilor din amintirile admirabile ale lui Niculae Gheran: iata, Poetul! Un poet nascut si nu facut, \u00een comunism sau (ca si) \u00een capitalism. Sa ne \u00eentoarcem \u00eensa la Valea vinului si, trec\u00e2nd prin amintirile cu aer metafizic ale doctorului George Popa, traducatorul lui Omar Khayyam, sa ne oprim la foarte talentatul Emilian Galaicu-Paun, probabil cel mai t\u00e2nar \u201enostalgic\u201c din Arcadia Muntilor Rodnei unde ajunge acum \u00eent\u00e2ia oara: \u201eDaca exista raiul pe pam\u00e2nt, acesta trebuie sa se afle nu chiar sub picioarele trecatorilor, ci la oarece altitudine, sa zicem pe la 1 500 m de la nivelul marii, si se ajunge la el apostoliceste \u2013 urc\u00e2nd pieptis panta sau urm\u00e2nd potecile de munte… Nu a existat v\u00e2rf spre care sa nu tindem, uneori spre nedumerirea sincera a unor localnici (nu se uita una ca asta \u2013 vaz\u00e2ndu-ne porniti \u00een sir indian spre Ineu, aflat la o altitudine de 2 279 m un t\u00e2nar pastor ne-a urat: \u201eNo, daca vreti sa muriti, Doamne-ajuta!\u201c), pe c\u00e2teva le-am si escaladat sau cel putin le-am furat din priviri. Nu se poate povesti \u00een cuvinte \u2013 dec\u00e2t daca, \u00eent\u00e2mplator, te numesti Mihail Sadoveanu! \u2013 ceea ce ochilor nu le venea sa creada ca tocmai li se arata \u00een toata splendoarea: un peisaj \u00een revarsare bl\u00e2nda (c\u00e2t ce sa zic: blandiana!), \u201edulci sfere-mpadurite\u201c si frunti golase de piatra, ca-n \u201eMiorita\u201c sau \u201eBaltagul\u201c… Pur si simplu, minunea naturii\u201c. Nu se compara cu nimic \u201eminunea\u201c de la Valea vinului: \u201eor fi poate \u201ede vina\u201c \u2013 admite poetul \u2013 si toti acei scriitori rom\u00e2ni \u00een trecere pe-aici \u2013 vechea poveste cu vrajitorul vrajit!\u201c \u00centr-adevar, mai toti admirabilii nostalgici de la Valea vinului sufera de sindromul vrajitorului vrajit. Poetul \u00eensusi, \u00eentr-un vers-aforism memorabil, intitulat gravitatie e sub puterea vrajei: \u201e\u00een zorii zilei \/ dumnezeu cadea \/ ca roua: pretutindeni\u201c. Locul care pe at\u00e2tia i-a vrajit are \u00eensa azi un statut incert: \u201eMult hulitul Sadoveanu (din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, la vremuri de criza) \u2013 scrie Liviu Papuc \u2013 a facut, la vremea lui, si ceva care speram ca doar temporar a cam disparut din peisaj: a binecuv\u00e2ntat o casa (de fapt doua) de odihna pentru scriitori \u2013 la Valea vinului… Faimosul, de altfel, loc de creatie \u00eenfiintat prin deceniul al saselea al defunctului secol, a fost loc de benefica pomenire pentru generatii de scriitori\u201c. Mai alarmat, Gellu Dorian scrie si el: \u201eStatutul acelei case este si unul incert. Locul si casele, se stie sau se spune, ar apartine \u00centreprinderii Miniere Baia Mare, care, se pare, si aceasta a uitat de acel spatiu ce ascunde \u00een el povestile at\u00e2tor scriitori are au trecut pe acolo. \u00censa trecutul lor ar fi altul, de pe vremea administratiei imperiale, c\u00e2nd aici era o statiune de odihna. Ba ca ar fi fost si domeniu regal la un moment dat. Acum, tot cu o marja de nesiguranta ar fi \u00een patrimoniul Ministerului Culturii si Patrimoniului National, care ar dori sa le plaseze unui administrator care sa le scoata din pericolul de degradare totala. Cineva ar trebui sa se ocupe macar de memoria acelui loc, asa cum face acum revista \u201eDacia literara\u201c. \u00censa oare se va gasi omul care sa faca o astfel de cercetare si sa redea istoriei vii a literaturii rom\u00e2ne o perioada plina de povesti adevarate, unele devenite legende? La fel se petrece si cu casa de la Sovata, lasata total \u00een paragina si uitare\u201c. Asemenea \u201ecase\u201c, case de odihna si creatie pentru scriitori, stau azi, uitate si pline de praf, ca balerina bibelou dintr-o frumoasa poezie de Menut Maximinian, publicata \u00een \u201eDacia literara\u201c: \u201eCu m\u00e2inile asezate pe creturile rochiei, \/ Rememoreaza gloria de altadata. \/ C\u00e2nd era venerata. \/ Astazi nici praful nu mai este sters din jurul ei\u201c. Care \u201eglorie\u201c si c\u00e2nd \u201evenerata\u201c? \u00cen comunism, c\u00e2nd aceste case au fost date scriitorilor (nu doar \u201erealist-socialisti\u201c!), iar azi zac ca balerina prafuita: \u201e\u00centr-o toamna cu frunze de aur \/ Si-a trait prima iubire. \/ A fost a lui si de atunci \/ Timpul pare ca a \u00eencremenit. \/ Perdeaua dragostei e trasa, \/ Balerina sta neclintita, \/ Pe raftul cu scriitori\u201c. Viitorul balerinei prafuite sta, totusi, \u00een raftul cu scriitori: \u00een fond, amintirile din \u201eDacia literara\u201c sunt elegii la Valea vinului, casa acum parasita si, spune poetul m\u00e2hnit, \u201enu mai poate primi oaspeti\u201c. Rolurile s-au schimbat: mitica Vale este ea acum un oaspete de onoare \u00een creatia si \u00een amintirea celor pe care, \u00een comunism, i-a gazduit. Nu-i putin lucru. Restul tine de administratie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cum traiau scriitorii rom\u00e2ni \u00een comunism? Dupa facultati \u2013 rasuna vorba unui cunoscut Moromete. Nu toti erau, ca eminentul poet Mircea Ivanescu, \u201eagenti sub acoperire ai unui serviciu nestiut\u201c. \u00cen general \u2013 except\u00e2nd cazurile speciale \u2013 traiau, ca si agentul, parintele lui mopete, greu, din \u00eemprumuturi la Fond, luptau cu cenzura ca sa-si apere fiecare… Cite\u0219te mai mult »Elegii la Valea vinului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2910,5091,4455],"class_list":["post-12097","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dumitru-popescu","tag-mircea-ivanescu","tag-niculae-gheran"],"views":1581,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12097","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12097"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12097\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12097"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12097"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12097"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}