{"id":12080,"date":"2012-05-31T12:20:01","date_gmt":"2012-05-31T10:20:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12080"},"modified":"2012-05-31T12:20:12","modified_gmt":"2012-05-31T10:20:12","slug":"reconstructia-romaniei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/reconstructia-romaniei\/","title":{"rendered":"Reconstructia Rom\u00e2niei"},"content":{"rendered":"

Modul nostru de viata din prezent ridica o serie de semne de \u00eentrebare. Traim sub impactul unor mutatii extraordinre, care au intervenit si intervin zilnic \u00een existenta noastra. De asemenea, am fost scosi din drumul nostru prin catastrofalele urmari ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, c\u00e2nd visul Rom\u00e2niei Mari s-a destramat, dar mai ales \u2013 lu\u00e2ndu-ni-se libertatea individuala si cea nationala \u2013 am fost opriti dintr-un proces de evolutie fara \u00eendoiala promitator. Unde am fi fost astazi, daca Rom\u00e2nia Mare interbelica nu si-ar fi vazut existenta \u00eentrerupta? <\/strong><\/em>
\nMiracolul Rom\u00e2niei interbelice<\/strong><\/em>
\nAm pornit \u00een decembrie 1989 un proces de reconstructie. De atunci a trecut aproape un sfert de veac si suntem departe de a fi multumiti de ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat, de starea noastra de astazi si mai cu seama de noi \u00eensine. Noi nu prea mai suntem noi! Am avut o buna baza de pornire \u00een acest \u00eenceput de drum nou, dar n-a mai fiintat entuziasmul pe care l-a avut generatia celor care, dupa Primul Razboi Mondial, au rezidit Rom\u00e2nia, la care se adaugasera noile provincii, devenind astfel o tara \u00een care se str\u00e2nsese \u00eentreaga natiune rom\u00e2na.
\nGreutatile au fost atunci foarte mari, aparent insurmontabile, dar rom\u00e2nii au fost \u00een stare sa demonstreze, \u00een cursul a mai putin de doua decenii, ca desav\u00e2rsirea unificarii statale era fireasca, necesara si deplin posibila. A avut loc unficarea legislativa si administrativa, iar Rom\u00e2nia a devenit \u00eentr-adevar un stat institutional unitar. \u00cenfrunt\u00e2nd greutatile economice cauzate de razboi si de urmarile sale, ca si Marea criza din 1929, ne-am reluat cursul ascendent la mijlocul anilor treizeci. Fabricam automoare si vagoane excelente, avionul de v\u00e2natoatre IAR a fost capabil sa se \u00eentreaca \u00een timpul razboiului cu avioanele Messerschmitt, eram \u00eenca cel de-al saselea producator de petrol al lumii, iar, pe plan cultural, carturarii si scriitorii nostri se situau pe o treapta \u00eenalta, cu nimic mai prejos dec\u00e2t cei ai altor state europene.
\nGeneratia aceea, care a dat si at\u00e2tea jertfe pe c\u00e2mpul de lupta, si-a facut pe deplin datoria. \u00cen bilant a intrat si cea mai de seama reforma agrara (sase milioane de hectare distribuite taranimii), introducerea votului universal si, \u00een ansamblu, o reformare a societatii, \u00een paralel cu reconstruirea statului \u00een noii sai parametri.
\n\u00cen absenta unei cauze
\nDar este cazul sa ne punem \u00eentrebarea ce am facut noi, cei carora le-a revenit misiunea sa realizeze din nou o opera de reconstructie, dupa 1989? Ceva s-a facut. Nu accept rationamentul ca totul a ramas la fel, ca nimic nu s-a schimbat! \u00cen realitate, s-a realizat c\u00e2te ceva, mutatii au avut loc, dar \u00een ansamblu procesul n-a mai repetat nici calitativ, nici cantitativ ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een perioada interbelica, sau \u2013 pentru a lua alt exemplu \u2013, \u00een cele doua decenii urmatoare lui 24 ianuarie 1859. A lipsit un plan diriguitor prin care sa se actioneze neclintit \u00eentr-o directie sigura, si au lipsit o vointa si o dorinta unanima. A dominat prea mult haosul, necinstea, si, mai ales, a lipsit un lucru esential: daruirea pentru o cauza!
\nNe-am purtat ca niste pasari scapate din colivie, care \u00eencotro \u00eentr-o goana nebuna a libertatii \u2013 ceea ce era si bine, si explicabil \u2013, dar am uitat si nimeni nu ne-a amintit, ba chiar dimpotriva, ca nu eram doar dar\u00e2matorii unei or\u00e2nduiri, ci aveam datoria fireasca a reconstructiei constiente, dorite si harnice. Nimeni nu ne-a atras atentia \u00een suficienta masura asupra datoriei pe care o aveam sa nu ne g\u00e2ndim numai la noi. Putini au fost aceia care au g\u00e2ndit si au facut altfel \u00een acest proces de zidire. Fiecare a fost preocupat prea mult de propria \u00eemplinire, de propria reconstructie a vietii, fara a avea simtam\u00e2ntul necesar si firesc al apartenentei noastre la un tot, la o natiune, si al datoriilor pe care le are fiecare cetatean fata de tara sa.
\nAm aruncat hainele de pe noi, ne-am despartit de o or\u00e2nduire pe care am dorit-o \u00eenlaturata, dar ne-a preocupat prea putin ceea ce urma sa aiba loc din punctul de vedere al reconstructiei generale. Am privit prea nepasatori cum necinstea s-a instalat, cum cei din afara au venit si au facut ceea ce ne revenea noua a face, lu\u00e2ndu-si, \u00eensa, firesc, \u201epartea leului\u201c, cum anumite lucruri se destramau inutil si fara a se pune altceva \u00een loc. Reactia noastra a fost prea slaba sau chiar inutila. Visurile minunate de la mijlocul zilei de 22 decembrie 1989, neuitata atmosfera de fericire si fratie am lasat sa fie destramate.
\nAstazi, \u00een ceasul al doisprezecelea, acest proces de reconstructie este mult mai dificil de realizat. Cu toate acestea, o putem face, daca vom \u00eentelege ca trebuie sa actionam ca cetateni constienti ai unei tari, preocupati nu numai de situatia noastra personala, ci de cea de ansamblu. Trebuie sa ne regasim solidaritatea si mai ales sa retrezim \u00een noi simtamintele \u00eenalte ale dragostei de patrie, dorinta ca Rom\u00e2nia sa depaseasca situatiile nefericite si ca ea, si \u00een primul r\u00e2nd cetatenii ei!, sa se dovedeasca capabili de a se afirma si de a continua ceea ce nedrept ni s-a luat cu trei sferturi de veac \u00een urma, c\u00e2nd tara noastra a fost scoasa de la locul firesc pe care-l ocupa pe continent si \u00een lume. Loc pe care, din pacate, \u00eenca nu l-a rec\u00e2stigat!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Modul nostru de viata din prezent ridica o serie de semne de \u00eentrebare. Traim sub impactul unor mutatii extraordinre, care au intervenit si intervin zilnic \u00een existenta noastra. De asemenea, am fost scosi din drumul nostru prin catastrofalele urmari ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, c\u00e2nd visul Rom\u00e2niei Mari s-a destramat, dar mai ales \u2013… Cite\u0219te mai mult »Reconstructia Rom\u00e2niei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12080","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1662,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12080","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12080"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12080\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12080"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12080"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12080"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}