{"id":12074,"date":"2012-05-31T12:17:04","date_gmt":"2012-05-31T10:17:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12074"},"modified":"2012-05-31T12:17:15","modified_gmt":"2012-05-31T10:17:15","slug":"limbajul-realismului-sumbru-%e2%80%93-%e2%80%9edincolo-de-dealuri%e2%80%9c-de-cristian-mungiu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/limbajul-realismului-sumbru-%e2%80%93-%e2%80%9edincolo-de-dealuri%e2%80%9c-de-cristian-mungiu\/","title":{"rendered":"Limbajul realismului sumbru \u2013 \u201eDincolo de dealuri\u201c de Cristian Mungiu"},"content":{"rendered":"

CANNES 2012<\/strong><\/p>\n

Drumul lui Cristian Mungiu la Cannes a inceput cu \u201eOccident\u201c, la Quinzaine des R\u00e9alisateurs. Al doilea film al sau, \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u201c a obtinut in 2007 Palme d’Or. Ecoul acestui succes-soc, dupa cum continua sa-l catalogheze cronicarii straini, s-a resimtit in 2010, c\u00e2nd Mungiu prezenta, in calitate de producator, dar si de realizator, \u201eAmintiri din Epoca de Aur\u201c, film-omnibuz intrat in programul de la \u201eUn Certain Regard\u201c. <\/strong><\/em><\/p>\n

Revenirea sa in 2012, in competitia pentru Palme d’Or, cu \u201eDincolo de dealuri\u201c, aduce in memoria criticilor acreditati pe Coasta de Azur structura restr\u00e2nsa, ca numar de personaje, dar si ca simplitate a subiectului, din \u201e4,3,2\u201c. Se pastreaza si formula unui conflict difuz, in triada, ca si felul de coabitare in aria feminitatii. Locul izolat si spatiul cameral trimit la filmul precedent iar unele aspecte impun filiatia cu \u201eOccident\u201c. Acolo, un t\u00e2nar revenea in tara spre a lua cu sine o fata, desi nu acesta fusese scopul intoarcerii acasa. Dupa ce avea sa depuna marturie in legatura cu moartea prietenului cu care se hotar\u00e2se sa paraseasca Rom\u00e2nia, t\u00e2narul porneste la drum in Germania. Acum, in \u201eDincolo de dealuri\u201c, de asemenea din Germania, calatoreste, av\u00e2nd in buzunar biletul de intoarcere, Alina. Mai puternica dec\u00e2t vointa ei de a face drumul inapoi, spre a se consacra unui job pe un vas de croaziera (aluzie, cumva la \u201eCum mi-am petrecut sf\u00e2rsitul lumii\u201c de Catalin Mitulescu, unde Eva fugea din tara spre a gasi un loc de camerista pe o asemenea ambarcatiune de lux), este dorinta de a si-o apropia din nou pe Voichita, prietena de suflet din anii de copilarie si de orfelinat. Nimic nu-i reuseste, iar aici vad o prima deosebire fata de strategia eficienta a celor doua studente din \u201e4,3,2\u201c, care reusesc sa scape p\u00e2na la urma de plod la v\u00e2rsta care da si titlul filmului. De asta data moare Alina, dupa ce in primele doua filme murise un t\u00e2nar si respectiv un prunc, avortat cu ajutorul diabolicului domn Bebe. Un altfel de Bebe, desigur, este si aparent bine intentionatul preot (numit c\u00e2nd \u201eTati\u201c, c\u00e2nd \u201ePapi\u201c , cu o familiaritate dubioasa, ambigua, atitudinea lui manipulatoare fiind total diferita de aceea a felcerului \u2013 foarte exact in propunerea sa sexuala).<\/p>\n

Inainte de a fi un film al alegerii personale, \u201eDincolo de dealuri\u201c este unul al incercarii de a mai face ceva cu viata ta dupa ce altii au facut ce-au vrut cu ea. O atare acolada \u201enietzscheana\u201c mi se pare a exprima mult mai adecvat conditia Alinei in incercarea de a si-o aduce cu ea pe Voichita, singura fiinta de care se declara atrasa. Motivele insingurarii ei sunt ingenios reevaluate de cineast. O parte vin din marturisirile Voichitei, din c\u00e2nd in c\u00e2nd obligata sa dea unele explicatii legate de felul de a se comporta al Alinei. Aflam elemente esentiale din fisa biografica a celei care, neput\u00e2nd suporta despartirea, incearca un gest disperat de recuperare afectiva. A fost aruncata de mama ei la orfelinat, fara a se mai interesa apoi de ea. S-a imprietenit cu Voichita, cu care a impartasit aceeasi situatie, de azv\u00e2rlita in lume. A plecat de sub adapostul parintilor adoptivi si se vede acum oripilata de usurinta cu care au inlocuit-o cu o alta orfelina, elimin\u00e2nd-o nu doar din sufletul lor, dar si sterg\u00e2ndu-i urmele, pun\u00e2ndu-i in sac lucrurile, apoi lu\u00e2ndu-i din banii ce i se cuveneau.<\/p>\n

Raporturile Alinei cu fratele, Ionut \u2013 a carui minte inceata si imputinata se rasfr\u00e2nge si asupra mahmurelii ei -, sunt ca si inexistente. Nebuloasa creste ca un bulgare de zapada p\u00e2na c\u00e2nd Alina nu mai poate face nimic, legata in camasa de forta a autoritatii gregare, supusa unei cazne mortifiante, batuta in cuie pe o cruce de lemn, lasata fara hrana, in frig.<\/p>\n

Revenind in tara, constata ca de fapt nici macar Voichita nu mai este aceeasi. Nu mai accepta sa doarma noaptea in acelasi pat. Nu intelege c\u00e2t de usor se alatura altor femei de la m\u00e2nastire si mai ales c\u00e2t de supusa este la chemarile preotului. Gelozia ei incurca si mai mult lucrurile, nestiind daca Voichita s-a legat de Dumnezeu sau de preotul de la manastire. Autoritatea acestuia din urma incearca sa o demoleze sub diverse forme. Cea mai de \u201eneiertat\u201c dintre acestea este intrarea in altar si cautarea icoanei fermecate, facatoare de minuni.<\/p>\n

Stilistic, remarcam o structura a absentei, a vidului. Prezentul sintagmatic incearca sa recupereze o elipsa temporala si spatiala. Nu ni se spune cu precizie unde si c\u00e2t a fost Alina plecata spre a masura apoi, ca intr-o oglinda invizibila, spectrul efectelor plecarii ei in chiar existenta Voichitei, cu modificarile survenite. Punctul paroxistic al acestei tradari afective este dat de inlocuirea ei si instalarea lui Dumnezeu in inima ravasita a Voichitei. Este drept ca nu poate fi chiar la indem\u00e2na oricui sa tina in fr\u00e2u o asemenea povestire ce ne trimite c\u00e2nd la \u201eIoana d’Arc\u201c a lui Dreyer, c\u00e2nd la formula concisa si extrem de simpla a unui Bresson, caligrafiind miscarea lina a psihologiilor ultragiate.<\/p>\n

Pe de alta parte, nu cred ca au gresit acei comentatori straini care au vazut in \u201eDincolo de dealuri\u201c o incercare de a prelua unele motive tematice din \u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c, mai ales in episoadele tratamentului medical, ale drumului rapid, exact, eficient, aici, si nu am\u00e2nat, tergiversat, prelungit, ca la Cristi Puiu. In ce ma priveste, am semnalat mai sus si o parafraza la Catalin Mitulescu, Alina fiind de fapt o Eva care nu-si poate suprima nostalgiile locului din care a incercat sa se smulga. Alina are inca o \u201eacasa\u201c a ei, concentrata in figura ovala, de Gioconda cu ochi albastri, a Voichitei, pe c\u00e2nd Eva lui Mitulescu era mult mai dezinvolta, mai exteriorizata. Aceasta nu revine, multumindu-se sa-i trimita fratelui carti postale ilustrate. Poate ca vom identifica si un loc \u201evasluian\u201c, moldovenesc, fara bl\u00e2ndetea ironica a lui Corneliu Porumboiu si intr-o extindere ce cuprinde acelasi spirit, doar ca in datele lui mai largi, basarabene. Este interesant de amintit aici ca la conferinta de presa de la Cannes, actorul din Chisinau, Valeriu Andriuta, a tinut sa precizeze c\u00e2t de exacte erau nuantele de rostire \u201elocala\u201c, inmuiata, \u201eiotacizata\u201c, cerute de Mungiu tocmai spre a conferi evenimentelor specificitatea lor geografica. Desigur, este int\u00e2i si int\u00e2i vorba de o geografie a spiritului, iar nu neaparat de una locativa, obsedata de perimetrul cadrului natural. Mai sunt acele ruperi de ritm cov\u00e2rsitoare, cu dinamica lor aberanta, din final, ca o compensatie la lentoarea partii de mijloc, intruc\u00e2tva ezitanta in distribuirea accentelor semantice.<\/p>\n

Nu este aici momentul unei analize mai largi, dar nu poate fi lasat neremarcat finalul. El este nu doar abrupt si neasteptat, dar si foarte scurt. Mungiu marturisea la conferinta de presa ca a taiat doar zece secunde din acesta, fiind, altminteri, de la inceput g\u00e2ndit asa, ca un fel de ghilotina, pe de o parte, iar pe de alta, ca o \u201eintunecare\u201c a cadrului asteptarii. Sa precizam ca in masina politiei se afla preotul cu o parte a calugaritelor, printre ele si Voichita, astept\u00e2nd venirea procurorului de la cazul unui copil care si-a omor\u00e2t mama. Sa fie aici simpla sugerare a unui gest justitiar, dupa ce mamele celor doua le ucisesera, prin abandonare, pe Alina si Voichita? Nu incercam un raspuns, nu avem timp, pentru ca noroiul de la rotile unei masini acopera parbrizul autoturismului politiei. Cadrul este urmat de o lunga lista, pe fond negru, a genericului de final.<\/p>\n

Una peste alta, \u201eDincolo de dealuri\u201c nu este un film oarecare, nici aici la Cannes \u2013 de unde, la ora acestei corespondente, pe c\u00e2nd festivalul se afla abia la jumatate, ii prevad un loc in palmares -, nici in filmografia regizorului si, fara indoiala, nici la nivelul generatiei sale. In ce masura el rezuma creatia lui Mungiu exprim\u00e2nd-o sintetic pe aceea a colegilor lui ram\u00e2ne de vazut. In fond, consecventa tematica si de stil nu poate fi nicidecum lucrul cel mai rau, iar cristalizarea unor elemente, fie si in limitele unui proces de durata, aflat deocamdata la inceput, ar trebui sa atraga atentia criticilor, ca un avertisment firesc, necesar, prefigur\u00e2nd etapa unei maturizari si a unei decantari.<\/p>\n

In fapt, din \u201eminimalist\u201c, cum s-a tot spus, realismul lui Cristian Mungiu isi afla aici o componenta \u201esumbra\u201c, a carui sobrietate metafizica indica alt fel de valori, mai apropiate de expresivitatea pregnant existentialista, subtil moralizatoare, deloc dogmatica, precum o noua marca a personalitatii cineastului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

CANNES 2012 Drumul lui Cristian Mungiu la Cannes a inceput cu \u201eOccident\u201c, la Quinzaine des R\u00e9alisateurs. Al doilea film al sau, \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u201c a obtinut in 2007 Palme d’Or. Ecoul acestui succes-soc, dupa cum continua sa-l catalogheze cronicarii straini, s-a resimtit in 2010, c\u00e2nd Mungiu prezenta, in calitate de producator,… Cite\u0219te mai mult »Limbajul realismului sumbru \u2013 \u201eDincolo de dealuri\u201c de Cristian Mungiu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7798,7797,7799],"class_list":["post-12074","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-dincolo-de-dealuri-de-cristian-mungiu","tag-cannes-2012","tag-film-romanesc-la-cannes"],"views":2499,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12074","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12074"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12074\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12074"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12074"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12074"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}