La \u00eenceputul deceniului trecut, c\u00e2teva muzee amsterdameze au avut initiativa prelungirii programului obisnuit, \u00eentr-o seara de s\u00e2mbata, oferind, totodata, c\u00e2teva programe speciale, pentru acest eveniment. Ideea nu a reusit sa treaca peste granitele olandeze, p\u00e2na c\u00e2nd, \u00een 2004, directorul de cabinet al ministrului francez al culturii si comunicarii, pe numele sau, Henri Paul, a avut ideea sa \u00eei \u00eentrebe pe atasatii culturali francezi din tarile europene, ce evenimente culturale remarcabile, cu impact la marele public au loc \u00een respectivele tari. Asa-zisa \u201enoapte alba\u201c din Olanda i-a atras atentia fostului judecator de la Curtea de Conturi. Henri Paul si-a dat seama, imediat, c\u00e2t de mare ar fi impactul pe care un eveniment ca acela din Olanda l-ar avea la nivelul \u00eentregii Frante. Avea la \u00eendem\u00e2na doua exemple ilustre. Cu un deceniu si ceva \u00een urma, unul dintre cei mai inventivi ministri ai culturii din Franta (ma grabesc sa adaug, si din Europa), Jack Lang, a statornicit o Sarbatoare a muzicii (acesta preluase ideea de la un compozitor, Maurice Flauret, care la r\u00e2ndul sau se inspirase dupa \u201esaturnaliile muzicale\u201c initiate de Joel Cohen, \u00een 1976, \u00een Franta, cu ocazia celor doua solstitii), care trebuia sa aiba loc, \u00een fiecare an, cu ocazia solstitiului de vara, la 21 iunie. Evenimentul a devenit, cur\u00e2nd, unul de anvergura europeana, muzica fiind celebrata, peste tot, chiar si \u00een tari din afara Uniunii Europene, \u00een cea mai lunga zi a anului\u2026\u00a0 \u00centre altele fie spus, as avea nevoie de multe laude pentru a mentiona toate initiativele acestui om, care a revolutionat, \u00een Europa, conceptia privind locul pe care ministerele culturii trebuie sa le ocupe \u00een guverne si, \u00een viata publica, \u00een general! Al doilea exemplu era tot o initiativa franceza, dat\u00e2nd din 1999, cunoscuta \u201eprimavara a muzeelor\u201c, prin care, \u00eentr-o duminica de primavara, accesul era lasat liber publicului.
\nMinistrul francez al culturii si comunicarii din acel moment, Renaud Donnedieu de Vabres, a primit cu entuziasm ideea directorului sau de cabinet, de a prelua exemplul olandez, pentru a fi extins la nivelul Frantei. Numai ca ambitiile franceze sunt, aproape, \u00eentotdeauna, mai mari dec\u00e2t fruntariile nationale, astfel \u00eenc\u00e2t, la \u00eenceputul lui 2005, Ministerul Culturii si Comunicarii din Franta lansa o adevarata campanie nationala, de organizare a unei nopti europene a muzeelor. Muzee din mai multe tari au fost atrase de idee, care s-a dovedit a fi, de la prima editie, un adevarat succes \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t multe dintre muzeele care, la \u00eenceput de aprilie, au lasat deschise, p\u00e2na noaptea t\u00e2rziu, portile, nu au mai organizat nimic cu o luna mai t\u00e2rziu, cu ocazia Zilei Internationale a Muzeelor. Aceasta din urma are o vechime considerabila \u2013 una at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t este \u00eenvaluita, deja, \u00een legenda.
\nSe spune ca, \u00een 1974, pe vremea c\u00e2nd Consiliul International al Muzeelor (ICOM) era, \u00eenca, o organizatie nedemocratica, din care nu puteau sa faca parte mai mult de 15 membri din fiecare tara (\u00een Rom\u00e2nia, ei erau desemnati de Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste), URSS a propus organizarea unei zile internationale a muzeelor, care sa fie sarbatorita cu ocazia \u201eZilei Victoriei\u201c. Evident, era vorba despre ziua victoriei asupra Germaniei, \u00een Al Doilea Razboi Mondial. Asa dupa cum se stie, pentru ca Germania a semnat armistitiul \u00een ziua de 8 mai 1945, la ora 23.00, c\u00e2nd la Moscova era, deja, 1 noaptea, URSS-ul a sarbatorit, \u00eentotdeauna, victoria \u00een 9 mai, iar tarile din vestul Europei \u00een ziua de 8 mai. Rom\u00e2nia ar fi avut de ales (la noi era ora 24.00 \u00een 8 mai sau 00.00 \u00een 9 mai), dar, bine\u00eenteles, nu a avut. A trebuit sa sarbatoreasca alaturi de \u201eMarele Frate\u201c, la 9 mai. \u00cen 1974, asadar, propunerea sovietica a ajuns la ICOM, fiind propusa ziua de 9 mai. Functionarii organizatiei au crezut, probabil, ca e vorba de o greseala: Ziua Victoriei era sarbatorita la 8 mai, nu la 9 mai. Pe vremea aceea, oric\u00e2t ar parea de ciudat pentru prescolarii de azi, pc-urile nefiind inventate, \u00eenca, se utilizau masini de scris. Dactilografa care a pregatit pentru aprobare materialul privitor la Ziua Internationala a Muzeelor a gresit si a batut un 1 \u00een plus, \u00een fata lui 8. Dintr-o neatentie generala, Consiliul Executiv al organizatiei a votat ziua de 18 mai \u00een loc de 8 mai. Si asa au ajuns sa se sarbatoreasca muzeele, \u00een fiecare an, la 18 mai, \u00een loc de 8 sau de 9. Si non e vero, e ben trovato!
\nRevenind la 2005, un val de reprosuri s-a abatut, \u00een ICOM, asupra Frantei, care a fost acuzata ca a sabotat Ziua Internationala a Muzeelor, organiz\u00e2nd un eveniment concurent. Dupa negocieri, \u00eencep\u00e2nd din 2005, Noaptea a fost mutata \u00een preajma Zilei, tocmai pentru ca aceste doua evenimente sa fie, practic, sarbatorite laolalta. Era mult mai bine si din motive meteorologice. Noptile de mai permit organizarea evenimentelor si \u00een aer liber, chiar si \u00een nordul Europei, \u00een vreme ce, \u00een aprilie este, de regula, mai frig. \u00cen paranteza fie spus, din aceleasi motive meteorologice, tarile din emisfera sudica au cerut, adeseori, \u00een cadrul ICOM, dreptul de a sarbatori Ziua Internationala la 18 noiembrie, atunci c\u00e2nd acolo este vara si cald. Organizatia nu a permis nici o modificare, dar nici nu a interzis multiplicarea evenimentelor, la alte date.
\nEste interesant pentru noi, rom\u00e2nii, faptul ca at\u00e2t Donnedieu de Vabres, c\u00e2t si Henri Paul si-au legat numele de istoria culturala a Rom\u00e2niei, primul, pentru ca a vernisat, la Bucuresti, \u00een iulie 2005, expozitia Umbre si lumini \u2013 primul blockbuster expozitional din Rom\u00e2nia, venit \u00een Rom\u00e2nia ca urmare a punerii \u00een practica a ideii lui Razvan Theodorescu, de a-i sugera lui Jean Jacques Aillagon, ministrul Culturii si Comunicarii la \u00eenceputul deceniului trecut, itinerarea, si \u00een tara noastra, a expozitiei g\u00e2ndite, initial, doar pentru Ungaria si Polonia \u2013, iar cel de al doilea, ca ambasador al Frantei la Bucuresti, a avut numeroase initiative cu profil cultural.
\nNoaptea muzeelor a \u00eenceput sa devina un eveniment popular \u00een Rom\u00e2nia, deja, de la a doua editie, din 2006. Popularitatea sa a crescut de la an la an, fiind din ce \u00een ce mai bine organizata (mai ales, dupa ce coordonarea a fost preluata de Reteaua Nationala a Muzeelor din Rom\u00e2nia), \u00eenregistr\u00e2nd din ce \u00een ce mai multe muzee participante, cu evenimente conexe din ce \u00een mai variate si cu un public din ce \u00een ce mai numeros. La 19 mai 2012, cu ocazia Noptii Europene a Muzeelor, se estimeaza ca cele peste 130 de muzee participante au fost vizitate de peste 220.000 de oameni. Tin\u00e2nd cont si de faptul ca unii dintre cei care ar fi fost interesati sa iasa din case, \u00een seara de s\u00e2mbata, au fost descurajati de aversele de ploaie, se poate spune ca Noaptea constituie un succes eclatant!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La \u00eenceputul deceniului trecut, c\u00e2teva muzee amsterdameze au avut initiativa prelungirii programului obisnuit, \u00eentr-o seara de s\u00e2mbata, oferind, totodata, c\u00e2teva programe speciale, pentru acest eveniment. Ideea nu a reusit sa treaca peste granitele olandeze, p\u00e2na c\u00e2nd, \u00een 2004, directorul de cabinet al ministrului francez al culturii si comunicarii, pe numele sau, Henri Paul, a avut… Cite\u0219te mai mult »Creste Noaptea! (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5722],"class_list":["post-12056","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-noaptea-muzeelor"],"views":1471,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12056","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12056"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12056\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12056"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12056"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12056"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}