{"id":12050,"date":"2012-05-31T11:57:09","date_gmt":"2012-05-31T09:57:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12050"},"modified":"2012-05-31T11:57:22","modified_gmt":"2012-05-31T09:57:22","slug":"eugen-ionescu-in-postura-de-critic-de-arta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eugen-ionescu-in-postura-de-critic-de-arta\/","title":{"rendered":"Eugen Ionescu in postura de critic de arta"},"content":{"rendered":"

Era 25 decembrie 1927, o zi care pentru elevii Liceului \u201eSf. Sava\u201c din Bucuresti, insemna implinirea unui vis: revista literara planuita de elevi era, din acel moment, o realitate. Pe coperta revistei se putea citi ca aceasta era condusa de un comitet de elevi, iar redactorul se numea Mircea Grigorescu. La baza aceleiasi coperti se preciza ca revista cuprinde versuri, proza, critica. De asemenea erau prezentati si autorii articolelor: St. Pop, Raul Teodorescu, Al. Popescu, Al. Stanescu, C. I. V\u00e2lceanu, Gr. Melidoneanu si, surpriza, Eugen Ionescu. Se mai informa cititorul ca publicatia avea 16 pagini si costa 5 lei.<\/strong><\/em>
\nCaut\u00e2nd sa aflam ce anume articol purta semnatura elevului Eugen Ionescu, am costatat ca acesta se orientase la un comentariu ce-l privea pe pictorul Schweitzer-Cumpana.
\nAnul 1927 era anul in care artistul se mutase din Pitestiul natal la Bucuresti. Tot atunci a deschis o expozitie personala la Sala \u201eIleana\u201c (in apropiere de Palatul Telefoanelor) cu un numar de lucrari si o alta la Ateneul Rom\u00e2n. Am facut aceste precizari spre a putea stabili si locul in care adolescentul Eugen Ionescu s-a int\u00e2lnit cu maestrul ce avea sa cucereasca treptat publicul iubitor al artelor din capitala tarii.
\nTextul din revista liceenilor este deosebit de sensibil, de frumos, de emotionant. Pentru calitatile acestuia, il voi cita in continuare:
\n\u201eSchweitzer-Cumpana are ceva din duritatea aspra a pam\u00e2ntului. Culoarea lui este violenta, adeseori chiar brutala. Viata, atmosfera tablourilor sale au o vigoare intensa, nebanuita. Schweitzer-Cumpana nu are ceea ce se intelege prin sensibilitate. Nu-i un artist; e un poet. Nu-i rafinat, ci primitiv. Nu este un intelectual \u2013 e un senzual, o pasiune. Intelege \u00abhuma\u00bb nu prin cercetari abstracte, ci printr-un senzualism concret, prin afinitati sufletesti innascute.
\nDesenul fr\u00e2nt completeaza desav\u00e2rsit expresia culorii. E rud (nu rudimentar) si potrivit atmosferei generale de primitivism.
\nPersonajele lui Schweitzer-Cumpana sunt legate de huma. Nascute din pam\u00e2nt, stau l\u00e2nga pam\u00e2nt, astept\u00e2nd reintoarcerea, reintegrarea in pam\u00e2nt.
\nTaranii acestia ai lui Schweitzer-Cumpana sunt cei mai autentici tarani realizati in arta. Sunt intelesi cu aceeasi duritate, cu aceeasi sensibilitate sincera si proaspata: traiesc, simt, cugeta, lupta. Ciopliti dintr-o bucata, sunt inarmati titanic pentru munca.
\nAdeseori sunt infatisati in prada furiei dezlantuite a Naturii \u2013 sunt infatisati mici, incovoiati de furtuna, fara a fi zdrobiti…
\nDar oamenii acestia sunt in elementul lor: rezista, traiesc si traiesc quasi inconstient, fara razvratire, fara sovaire l\u00e2nga tine. Lupta fara sa biruiasca, fara a fi biruiti \u2013 insasi lupta fiind scopul lor.
\nNu sunt deci nici veseli, nici tristi, nici triumfatori, nici descurajati…
\nIdentificat cu arta sa, Schweitzer-Cumpana e mistic si panteist, dar un anumit panteist si nu numai panteist.
\nTitan, el iubeste pam\u00e2ntul cu care se simte totuna, iubeste oamenii, rodul pam\u00e2ntului si intarit de o tainica insufletire, are puterea de a trai, de a lupta, de a muri.\u201c
\nEste de retinut faptul ca, prin comentariile sale asupra artei si asupra artistului, asistam la un dialog imaginar intre foarte t\u00e2narul Eugen Ionescu (avea 18 ani) si artistul aflat in plina activitate creatoare (avea v\u00e2rsta implinirilor, 41 de ani).
\nModul in care a inteles t\u00e2narul talentat in ale scrisului arta unui maestru prevestea dramaturgul, literatul de mai t\u00e2rziu si sensibilitatea sa in fata artei autentice.
\nNe-am pus firesc intrebarea: Unde s-a petrecut evenimentul care i-a produs o at\u00e2t de puternica impresie, fac\u00e2ndu-l nu doar sa admire, ci chiar sa cladeasca o critica presarata cu mult adevar si tot at\u00e2ta admiratie?
\nRasfoind filele albumului de arta \u201eRudolf Schweitzer-Cumpana\u201c semnat de regretatul istoric de arta Radu Ionescu, la paginile rezervate cronologiei am aflat ca tocmai in anul 1927 \u2013 pictorul se stabilise definitiv in Bucuresti \u2013, dar nu numai at\u00e2t, in acelasi an, Rudolf Schweitzer-Cumpana a organizat o expozitie personala la Sala \u201eIleana\u201c in perioada 30 noiembrie \u2013 14 decembrie, cu 115 lucrari. Cu toate ca in 1927 a participat si la expozitia retrospectiva a artistilor rom\u00e2ni, pictori si sculptori din ultimii cincizeci de ani, organizata la Ateneul Rom\u00e2n. Consideram ca Eugen Ionescu a vizitat ambele expozitii, dar pentru a-si forma opiniile expuse in textul sau critic, pe primul loc se afla probabil expozitia personala amintita.
\nAs vrea sa precizez pentru cei care nu cunosc deloc sau in amanunt viata si activitatea pictorului Schweitzer-Cumpana ca in ce priveste arta a fost deosebit de prolific. Din acest motiv, o evaluare exacta a numarului lucrarilor sale nu s-a putut realiza.
\nTot numeroase sunt si textele critice semnate de catre multi oameni de valoare ai domeniului, at\u00e2t rom\u00e2ni, c\u00e2t si straini.
\nP\u00e2na nu demult, textul semnat de Eugen Ionescu nu a fost cunoscut. Pentru fundatia care-i poarta numele, c\u00e2t si pentru toti cei interesati de biografia pictorului, este o \u201emare\u201c descoperire si o bucurie deosebita.
\nDin textul elevului de la \u201eSf. Sava\u201c, am inteles ca autorul si-a exprimat admiratia fata de creatia lui Schweitzer-Cumpana in mod asemanator cu critici ce s-au succedat. In noiembrie 1921, in jurnalul \u201eNeamul rom\u00e2nesc\u201c, Nicolae Iorga scria: \u201eE un zbucium in acest suflet cu totul original, capabil de opere mari, un zbucium onest si fecund. Nimic din ce face nu e ca la altii, dar nu pentru ca o voieste, ci pentru ca e o necesitate absoluta a sufletului sau\u201c.
\nIn 1931, la Paris, Elena Vacarescu scria in catalogul expozitiei sale: \u201eNenumarati artisti straini s-au priceput sa insufleteasca sub ochii parizienilor farmecul si vraja patriei lor. Nu stiu sa fi reusit cineva mai bine ca domnul Schweitzer-Cumpana. Realist, caut\u00e2nd doar acea desfatare a adevarului ce constituie marea voluptate a artistului, domnul Cumpana ne ofera o seama de p\u00e2nze fram\u00e2ntate si radioase, carora Orientul le imprumuta lumina lui, in care viata de fiece zi a taranului ni se infatiseaza in toata bl\u00e2ndetea ei frusta\u201c.
\nPoetul Tudor Arghezi scria in revista \u201eArgesul\u201c din Pitesti, in anul 1966, g\u00e2nduri catre pictorul Schweitzer-Cumpana de o frumusete deosebita: \u201eCa si Grigorescu, c\u00e2ntaretul cu pensula al frumusetilor tarii noastre, el iubeste fiecare fir de iarba, fiecare floare a pam\u00e2ntului si a muncii rom\u00e2nesti. C\u00e2nd zici Cumpana, intelegi vatra rom\u00e2neasca si Argesul in care a trait si pe care l-a purtat marturie frumoasa in privelistea celor mai mari frumuseti. Viata acestui adevarat artist traieste t\u00e2nara si proaspata de 80 de ani in mijlocul exclusiv al acestor frumuseti. Ce urare mai adevarata trebuie sa-i aducem si sa-i dorim dec\u00e2t o neintrerupta tinerete personala reflectata zi cu zi in picturile lui?\u201c.
\nCriticul de arta Ruxandra Garofeanu scria in 1986: \u201eCreatia lui Schweitzer-Cumpana este in primul r\u00e2nd un act de mare sinceritate. Extraordinar de prolific, dotat cu o neobisnuita forta de munca, indragostit de plaiurile natale, argesene si nu numai, cu o conceptie profund umanista… Taranul ne apare in tablourile sale ca un simbol al permanentei pe aceste meleaguri, eman\u00e2nd vitalitatea si energia proprii fiintelor apropiate de natura\u201c.
\nNoua nu ne revine dec\u00e2t sa constatam ca aceasta int\u00e2lnire intre doua personalitati ce au facut istorie in cultura rom\u00e2neasca reprezinta, in special pentru foarte t\u00e2narul Eugen Ionescu, o mare lectie de interpretare a unui fenomen artistic, ce dovedeste, chiar in anii adolescentei, talent, cultura, sensibilitate, genialitate; iar pentru pictor si arta sa, o dovada ca poate fi inteles si apreciat cu sinceritate de o mare si precoce minte a acestui neam.<\/p>\n

 <\/p>\n

* Dr. Zoe Stoicescu Apostolache este Presedinta Fundatiei <\/strong>
\n\u201eRudolf Schweitzer-Cumpana\u201c (n.red.).<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Era 25 decembrie 1927, o zi care pentru elevii Liceului \u201eSf. Sava\u201c din Bucuresti, insemna implinirea unui vis: revista literara planuita de elevi era, din acel moment, o realitate. Pe coperta revistei se putea citi ca aceasta era condusa de un comitet de elevi, iar redactorul se numea Mircea Grigorescu. La baza aceleiasi coperti se… Cite\u0219te mai mult »Eugen Ionescu in postura de critic de arta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7782,273],"class_list":["post-12050","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-critic-de-arta","tag-eugen-ionescu"],"views":2267,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12050","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12050"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12050\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12050"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12050"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12050"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}