{"id":12047,"date":"2012-05-31T11:52:11","date_gmt":"2012-05-31T09:52:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12047"},"modified":"2012-05-31T11:52:24","modified_gmt":"2012-05-31T09:52:24","slug":"literatura-joc-nostalgie-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/literatura-joc-nostalgie-i\/","title":{"rendered":"Literatura, joc, nostalgie (I)"},"content":{"rendered":"

Guillermo Cabrera Infante, Trei tigri tristi,<\/em> traducere de Dan Munteanu Col\u00e1n, Bucuresti, Curtea Veche Publishing, 2010.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201ePentru mine, a scrie, <\/strong>
\nsi includ aici si ceeea ce<\/strong>
\nprimeste, in general, <\/strong>
\nnumele de literatura,<\/strong>
\neste in primul r\u00e2nd un joc.\u201c <\/strong>
\n(Guillermo Cabrera Infante)<\/strong><\/em><\/p>\n

Romanul latino-american al epocii contemporane reprezinta nu doar o uluitoare innoire a formelor si formulelor narative, ci si, dupa cum demonstreaza, printre altii, Carlos Fuentes, un veritabil experiment la nivelul limbajului. Desigur, tendinta aceasta nu e specifica doar literaturii continentului sud-american, ea put\u00e2nd fi identificata si in scrierile unor autori extrem de diferiti, cum sunt Witold Gombrowicz, Italo Calvino, William Burroughs sau Maurice Roche, insa proza reprezentantilor \u201eBoom\u201c-ului e, poate, cel mai radical exemplu in acest sens, c\u00e2ta vreme ea, privita in ansamblu, neaga ordinea anterioara a planului lexical si propune, in locul acesteia, inovatia totala, dezodinea formala si umorul, utilizat in toate implicatiile sale. Limbajul romanesc devine, astfel, el insusi, semn al ambiguitatii, fiind marca a pluralitatii semnificatiilor, dar si retea complicata de aluzii si trimiteri livresti, expresie predilecta a unui model de opera mereu deschisa pentru acel cititor (ideal!) atent la detaliile aparent neinsemnate. Trecerea de la formele literare \u201etraditionale\u201c la cele \u201eale viitorului\u201c \u2013 dupa caracterizarea aceluiasi Carlos Fuentes \u2013 este, asadar, extrem de evidenta la nivelul acestei proze, care dovedeste la tot pasul o vitalitate extraordinara si o capacitate unica de adaptare la noi ritmuri si la alte aspecte tematice dec\u00e2t cele consacrate de un prea lung uz literar. Poate ca nicaieri nu sunt toate acestea at\u00e2t de evidente ca in creatia lui Guillermo Cabrera Infante si mai cu seama in \u201emagnum opus\u201c-ul sau, Trei tigri tristi. Cunoscuta si apreciata in cercurile literare cubaneze inca din anul 1964, sub titlul Vista del amanecer en el tropico (pentru care primeste chiar Premiul Biblioteca Breve) si publicata in anul urmator drept Trei tigri tristi, cartea aceasta, pe care adesea critica a numit-o, in ciuda opozitiei autorului, \u201eroman\u201c, este o opera unica si halucinanta, adevarata (si borgesiana!) carte de nisip, capabila sa provoace in fiecare pagina cliseele de g\u00e2ndire si de interpretare si sa scape oricarei incercari de a fi pusa in orice fel de pat al lui Procust.
\n\u201eM-am nascut in Cuba si sper sa mor in Anglia\u201c, spunea, in 1983, Guillermo Cabrera Infante, iar acest lucru se va si int\u00e2mpla\u00a0 caci, dupa 1965, el renunta la cariera diplomatica si decide sa ram\u00e2na in Europa, opun\u00e2ndu-se deschis cenzurii regimului lui Fidel Castro, asa cum, anterior, se opusese si celui al lui Fulgencio Batista, in calitate de cofondator al revistei Nueva Generacion. Opera sa, desi mai putin cunoscuta dec\u00e2t a altor reprezentanti ai generatiei \u201eBoom\u201c-ului latino-american, este extraordinara, at\u00e2t in ceea ce priveste volumele de proza scurta (As\u00ed en la paz como en la guerra, 1960 sau Delito por bailar la chachacha, 1995) ori de proza de larga respiratie, cum e mai ales Tres tristes tigres, de memorialistica La Habana para un infante difunto (1979) sau scenariile de film, remarcabil ram\u00e2n\u00e2nd The Lost City, care consacra, o data in plus, marea tema \u2013 de-a dreptul obsesie a scriitorului \u2013 si anume atmosfera specifica Havanei si Cubei anilor ’50 in general.
\nTrei tigri tristi incepe cu o \u201eNota\u201c si un \u201eAvertisment\u201c semnate de autor, in care cititorii sunt anuntati ca aceasta carte \u201eeste scrisa in spaniola cubaneza. Adica, e scrisa in diferitele dialecte care se vorbesc in Cuba, iar scriitura nu este dec\u00e2t o incercare de a capta din zbor glasul omenesc, cum s-ar spune\u201c, completate, ulterior, cu nesf\u00e2rsite jocuri de cuvinte, inventii lexicale si experimente narative sau de expresie, menite sa configureze un urias joc de cuvinte, un puzzle lexical, fara egal in intreaga literatura latino-americana si comparabil, poate, doar cu marile constructii narative din Sotron, de Julio Cort\u00e1zar, sau Abadd\u00f3n, Exterminatorul, de Ernesto S\u00e1bato. Cabrera Infante insusi isi defineste opera drept \u201edistrugerea deliberata a tuturor acelor structuri ce tind, in mod traditional, sa fie perfect organizate\u201c, veritabila revolutie la nivelul frazei scrise, implic\u00e2nd mai cu seama ritmul inimii in domeniul aparent at\u00e2t de strict al cuv\u00e2ntului scris. Cartea aceasta, dincolo de enorma provocare pe care o pune in fata fiecarui cititor, demonstreaza si o noua intelegere a lumii si a omului modern, caci aceasta noua lume e guvernata de noi forme de reprezentare a realitatii exterioare si a nivelului realitatii istorice. Amplificarea sau chiar exagerarea marcilor specifice genului romanesc, precum si ruptura evidenta la nivelul limbajului sunt menite a accentua faptul ca, acum, proza trebuie sa exprime c\u00e2t mai coerent cu putinta nu doar realitatea universului obiectiv, ci si marile dileme ale civilizatiei occidentale in ceea ce priveste evolutia personajului literar insusi \u2013 care se va vedea lipsit, desigur, de acea coerenta a prozei deceniilor anterioare. In plus, romanul \u2013 fie ca il numim sau nu astfel! \u2013 trebuie sa stie cum sa abordeze si propria sa estetica si sa se transforme, deci, intr-o specie literara capabila sa includa dimensiunea eseistica si interogatia perpetua asupra propriilor origini ca strategie constanta, iar nu (doar) ca eventuala solutie de final. Limbajul devine, deci, istorie, fundamentata in insasi conditia de metafora a realitatii exterioare, iar nu in determinismul acestei conditii. Nimic altceva, in fond, dec\u00e2t valorizarea unei estetici si practici a rupturii, at\u00e2t de bine documentata de Octavio Paz in studiile sale asupra modernitatii literare.
\nIn Trei tigri tristi, aceste strategii ale rupturii sunt identificabile in utilizarea numeroaselor puncte de vedere ce apar pe parcursul cartii, in configurarea nivelului logic-cronologic, in tehnica montajului cinematografic foarte bine insusita de scriitor, toate duc\u00e2nd la concluzia ca proza devine, pentru Cabrera Infante, fictiune, in sensul pe care Borges il dadea termenului, astfel inc\u00e2t maniera in care cititorul trebuie sa decodifice sensurile textului variaza de la o sectiune la alta. Insusi titlul cartii e menit a consacra jocul lingvistic practicat cu at\u00e2ta placere de autor, Cabrera Infante afirm\u00e2nd ca \u201etrei tigri tristi nu inseamna, practic, nimic\u201c, ci doar o punerea alaturi a unor cuvinte care l-au atras prin sonoritatea lor. (In paranteza fie spus, versiunea in engleza a acestei mari carti a literaturii latino-americane este intitulata Three Trapped Tigres, tocmai pentru a se pastra, pe c\u00e2t posibil, sonoritatea specifica din limba spaniola) Prin urmare, titlul nu mai trimite la nici o realitate (textuala) tematica, ci are doar rolul de a semnala, de la bun inceput, limbajul ca materie privilegiata a unui demers estetic de o anvergura nemaiint\u00e2lnita p\u00e2na atunci. In plus, incerc\u00e2nd sa \u201ecapteze din zbor glasul omenesc\u201c, Trei tigri tristi pune in prim plan procedeele oralitatii, dar nu in sensul unei verosimilitati realiste, ci ca semn al deconstructiei \u2013 si reconstructiei \u2013 sensurilor traditionale. Acelasi rol il are si epigraful din Lewis Carroll: \u201eSi incerca sa-si imagineze cum arata flacara unei lum\u00e2nari dupa ce aceasta a fost stinsa\u201c. Limbajul nu mai este, deci, simplu mijloc de exprimare a realitatii imediate, palpabile, ci tocmai a ceea ce se afla dincolo de ea si, cumva, pe deasupra acesteia. Literatura devine, ea insasi, joc verbal pur, transpunere a mecanismelor oralitatii drept practici ale scriiturii, fictiune autoreferentiala care consacra noua proza drept cautare metafizica a Cuv\u00e2ntului.
\nRealitatea textului alcatuit dintr-un Prolog, opt capitole (impartite la r\u00e2ndul lor in blocuri narative compacte, dominate de un anumit glas si de o tonalitate specifica) si un Epilog, va fi ocupata, prin urmare, de numeroase voci narative, consacr\u00e2nd o structura prin excelenta deschisa \u2013 dar nu inexistenta, asa cum o parte a criticii s-a grabit sa afirme. Tehnica fragmentarii continue si spontaneitatea expresiei determina un altfel de proces al lecturii si reclama, fara indoiala, un altfel de cititor. Comparat, pentru toate acestea, cu Jos\u00e9 Donoso din El obsceno p\u00e1jaro de la noche sau cu Sarduy, din De donde son los cantantes, Cabrera Infante se individualizeaza profund mai cu seama prin aceea ca, pentru el, \u201estructura\u201c inseamna mai ales interactiunea personajelor si a relatiilor personale de pe parcursul textului, Julio Ortega neezit\u00e2nd chiar sa vorbeasca despre o adevarata \u201emicro-structura\u201c in Trei tigri tristi, naratiunea, in sens tradtional, nemaifiind deloc esentiala. Caci aceasta carte nu este despre ceva anume \u2013 dec\u00e2t, poate, daca punem alaturi anumite detalii, despre atmosfera Havanei de la inceputul anilor ’50. Numai ca acest mod de a structura un text literar nu e cu totul nou, c\u00e2ta vreme, daca suntem atenti la detaliile din intreaga opera a lui cabrera Infante, autorul se raporteaza in permanenta la Tristram Shandy, romanul lui L. Sterne, iar in anumite momente chiar la viziunea din anticul Satyricon al lui Petronius; ori, daca ne raportam la jocurile lingvistice, la Zazie dans le metro, de Raymond Queneau, unde personajele conjuga verbe si dezbat coincidentele sau corespondentele ortografice sau ortoepice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Guillermo Cabrera Infante, Trei tigri tristi, traducere de Dan Munteanu Col\u00e1n, Bucuresti, Curtea Veche Publishing, 2010.   \u201ePentru mine, a scrie, si includ aici si ceeea ce primeste, in general, numele de literatura, este in primul r\u00e2nd un joc.\u201c (Guillermo Cabrera Infante) Romanul latino-american al epocii contemporane reprezinta nu doar o uluitoare innoire a formelor… Cite\u0219te mai mult »Literatura, joc, nostalgie (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6792,7781],"class_list":["post-12047","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-guillermo-cabrera-infante","tag-trei-tigri-tristi"],"views":2301,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12047","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12047"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12047\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12047"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12047"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12047"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}