{"id":12044,"date":"2012-05-31T11:50:22","date_gmt":"2012-05-31T09:50:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12044"},"modified":"2012-05-31T11:50:42","modified_gmt":"2012-05-31T09:50:42","slug":"%e2%80%9elegionarul%e2%80%9c-stefan-aug-doinas","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9elegionarul%e2%80%9c-stefan-aug-doinas\/","title":{"rendered":"\u201eLegionarul\u201c Stefan Aug. Doinas"},"content":{"rendered":"

Exista poeme care sigileaza personalitati creatoare. Aduc faima didactica. Devin instrumente \u00een serbarile scolare. \u00cembolnavesc publicul de opacitate. Pentru literatura de dupa Al Doilea Razboi Mondial, situatiile emblematice par a fi \u201eElegia I\u201c (Nichita Stanescu) si \u201eMistretul cu colti de argint\u201c (Stefan Aug. Doinas). Ambele au impus preconceptii. Au \u00eencheiat cariere. Au blocat timpul la 1966, respectiv la 1945, valid\u00e2nd \u00eenca o data toposul artistului asasinat de propria opera. Pentru directorul revistei \u201eSecolul 21\u201c, miopia exegezei la mutatiile din cariera lui s-a transformat \u00een pacoste p\u00e2na la senectute, blam\u00e2nd \u00eentruna lipsa de agerime a comentatorilor. Or, un caracter semet, rugos, c\u00e2rtitor si dispretuitor ca al sau nu putea sa tolereze excluderea din r\u00e2ndul figurilor proeminente ale c\u00e2mpului literar. Pornise de la debutul din 1964 (\u201eCartea mareelor\u201c) cu ideea ca trebuie sa-i depaseasca at\u00e2t pe poetii \u00eenca oficiali (Mihai Beniuc), c\u00e2t si pe cei tineri impusi \u00een fruntea ierarhiei estetice (Nichita Stanescu). Dupa ce cursa se cam \u00eencheiase \u00een 1978, odata cu asumarea lui de catre publicul larg (antologia \u201eAlfabet poetic\u201c, Editura Minerva, Colectia B.P.T., nr. 931, \u00een 22.150 de exemplare) si de putere (colectia \u201eLocuiesc \u00eentr-o inima\u201c, Editura Militara, incluz\u00e2nd si balade patriotice de factura pasoptista sau texte cu nuante vag apropiate de triumfalismul epocii, preluate din culegerea \u201ePapirus\u201c, 1974), Doinas s-a impus si ca referinta morala. Probabil ca si curajul civic demonstrat \u00een versuri \u00eencep\u00e2nd tot cu 1978 a determinat critica sa ignore celelalte zone ale liricii sale, mai ales ca punctele de reper ale creativitatii antedecembriste – \u201eMistretul cu colti de argint\u201c si \u201eV\u00e2natoare cu soim\u201c – provin din acelasi trunchi originar: \u201e\u00cen general eu reprosez criticii literare faptul ca, dupa ce a pus odata eticheta asupra unui scriitor, nu mai urmareste evolutia lui ulterioara, si \u00eel considera, \u00eentotdeauna, punctul de vedere initial. Nici eu nu am scapat acestui procedeu care mi se pare unilateral, pagubos si p\u00e2na la urma lipsit de obiectivitate. Eu sunt \u00een clipa de fata victima propriei mele tinereti. Toata lumea ma cunoaste ca poet baladesc al \u201eCercului Literar\u201c din Sibiu si toata lumea stie ca poezia mea cea mai cunoscuta este \u201eMistretul cu colti de argint\u201c, care da pecetea activitatii mele literare!\u201c (\u201eTemplul memoriei. Stefan Aug. Doinas \u00een dialog cu Emil Simandan\u201c, Arad, Fundatia Culturala \u201eIoan Slavici\u201c, 1998, p. 69).
\nRescrieri, republicari<\/strong>
\nVina pentru respectiva situatie nu trebuie transferata exclusiv asupra inabilitatii de a sesiza metamorfozele. Poetul a exclus din dezbatere un posibil randament redus al activitatii ulterioare studentiei. De asemenea, a evitat sa atace dificultatea impunerii textelor de tinerete pe piata culturala rom\u00e2neasca. Pentru ca, sa nu uitam, \u201eMistretul cu colti de argint\u201c (\u201eRevista Cercului Literar\u201c, I, nr. 6-8, iunie-august 1945, p. 3-4) si seria productiilor congenere au primit binecuvenita receptare dupa douazeci de ani de la elaborare. Interdictia de semnatura, decursa din instalarea \u201edemocratiei populare\u201c \u00een 1947, le-a surghiunit \u00een Fondul \u201eSpecial\u201c. Ocazia de revenire pe usa principala ar fi fost tiparirea volumului \u201ePoezii\u201c (1957), \u00een al carui sumar apareau, \u00een forme revizuite, c\u00e2teva dintre poemele respective. \u00censusi Doinas simtea nevoia de schimbari. Perfectionismul stilistic si cautarea, pe urmele lui Arghezi, a sintoniei \u00eentre cuvinte si sensul global, l-au determinat sa recurga la reorganizari. Din pacate, condamnarea la un an de \u00eenchisoare (1957-1958), suferita tocmai c\u00e2nd dactilograma primise un referat favorabil din partea lui Ovid. S. Crohmalniceanu, a prelungit asteptarea cu \u00eenca aproape un deceniu. Abia \u00een \u201eOmul cu compasul\u201c (1966) si-a facut loc ciclul \u201eMistretului cu colti de argint: balade vechi\u201c, cu mentiunea ca nicaieri nu s-au precizat perioadele de redactare, ceea ce a atras un atac public al poetului, nemultumit de perversitatea cenzurii. Asistam, poate, la prima interventie intransigenta a lui Doinas \u00een chestiunile privind drepturile breslei. Expunerea categorica \u00een favoarea libertatii de exprimare si a respectarii vointei auctoriale i-au consolidat imaginea: \u201eDe ce \u00abbaladele vechi\u00bb, care formeaza ultima parte a volumului \u00abOmul cu compasul\u00bb n-au aparut datate, pentru a se vedea ca au fost scrise \u00een perioada 1943-1957, si pentru a nu induce \u00een eroare pe cititorii mai tineri? Marturisesc ca la aceasta \u00eentrebare n-as putea sa raspund prompt: – Eu! sau – Editura!… De ce? Pentru ca din lupta cu editurile – daca exista o asemenea lupta (si la mine a existat!) – autorul este obligat sa iasa \u00eenvingator\u201c (\u00abDespre ei \u00eensisi\u00bb, \u201eContemporanul\u201c, nr. 52, 30 decembrie 1966, p. 3). Mascarea laboratorului de creatie era sortita sa vicieze lectura, inculc\u00e2ndu-i prejudecata ca baladele rodisera din atmosfera propice adusa de Congresul al IX-lea al P.C.R. De altfel, \u201eOmul cu compasul\u201c, subintitulat \u201eversuri 1941-1965\u201c, contine si o compozitie \u00eenchinata evenimentului politic amintit \u2013 \u201eA doua mare\u201c \u2013, care marcheaza linistea, convingerea si entuziasmul ca noul conducator al statului va aduce bunastarea si va \u00eendeplini utopia socialista. Recuzita tematica este conformista, fara a exhiba \u00eensa cultul personalitatii. Limitele concesiilor sunt triumfalismul istoriei, eroismul \u00eenaintasilor si lupta pentru fericirea tarii: \u201eIar m\u00e2ine-n zori, c\u00e2nd fibra acestui viu pam\u00e2nt\/ \u00eesi va cunoaste pulsul ce naste-acum \u00een atrii,\/ iar sistola de aur, repercutata-n v\u00e2nt,\/ va contracta spirala vegheatei mele patrii, \u2013\/ cuvintele rostite de-acesti v\u00e2njosi barbati\/ vor fi balanta climei si sarea \u00een bucate,\/ obstacole ce surpa furtunile-n Carpati\/ si-ndruma mersul ploii pe unghii delicate:\/ si fiecare deget va izvor\u00ee din el\/ un fluviu si-l va-mpinge cu delta peste zare.\/\/ O, marea care scade-n miscatul ei inel,\/ \u00een timp ce-n pieptul nostru vuieste-a doua mare\u201c. Incertitudinea despre datarea\u00a0 \u201eMistretului cu colti de argint\u201c s-a rasp\u00e2ndit chiar prin intermediul lui Doinas, care a republicat balada \u00een varianta mai noua ca semnal editorial pentru \u201eOmul cu compasul\u201c (\u201eContemporanul\u201c, nr. 12, 25 martie 1966, p. 3). Lucrurile s-au mai remediat odata cu scoaterea cartii \u201eIpostaze\u201c (1968), unde se mentioneaza cronologia redactarilor (1945, 1950).
\nV\u00e2natoare de mistreti<\/strong>
\n\u00cen afara de notorietatea sinonima cu efectul camasii lui Nessus, \u201eMistretul cu colti de argint\u201c s-a transformat, prin clevetirile unor informatori, \u00een dovada incontestabila a apartenentei legionare. V\u00e2narea fostilor membri si partizani ai Garzii de Fier se \u00eencadra \u00een masurile adoptate de Securitate ca sa-si justifice existenta. \u00centruc\u00e2tva, \u201ecamasile verzi\u201c reprezentau denumirea generica pentru \u201edusmanii poporului\u201c care nu intrau \u00een categoria \u201echiaburilor\u201c. Printre asa-zisii legionari (= reactionari) erau inclusi abuziv fosti membri ai P.N.T si P.N.L. Totodata, cei care, ne\u00eencadrati \u00een P.C.R, \u00eesi manifestau, \u00een diverse \u00eemprejurari, nemultumirile fata de conducere. Iar Doinas nu avea motive sa \u00eesi afiseze devotamentul unui regim care \u00eel tinuse \u00een puscarie si \u00eei \u00eent\u00e2rziase consacrarea. De aceea, poetul s-a aflat \u00een atentia responsabililor cu verificarea \u201eproblemei legionare\u201c. Notele referitoare la presupusa relatie cu extrema dreapta au doua laturi. \u00cent\u00e2i, este vorba despre relatarea unor discutii purtate \u00eentre diversi agenti, Doinas si o cunostinta legionara din Cercul Literar de la Sibiu. \u00cen principiu, apropiatii scriitorului cu trecut profascist erau I. Negoitescu, participant la Rebeliunea din 21-23 ianuarie 1941, si Ovidiu Cotrus, angrenat \u00een Fratiile de Cruce. Aici functiona logica extinderii culpei, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu Germania lui Hitler, c\u00e2nd cetatenii care \u00eei ascundeau pe evrei deveneau, \u00een ochii autoritatilor, etnici semiti. Cealalta coordonata cuprinde interpretari partinitoare ale poeziilor lui Doinas. Alaturi de ampla prezentare pe care \u201eGabriel Seranin\u201c a facut-o plachetei \u201eSemintia lui Laokoon\u201c (am detaliat episodul \u00eentr-un articol din \u201eCultura\u201c, nr. 37, 2011, p. 15-18), se afla un alt raport. Autorul acestuia si-a alertat superiorii, semnal\u00e2nd lipsa de vigilenta a lectorilor de la Directia Generala a Presei si Tipariturilor, care au permis aparitia unei scrieri sabotoare: \u201e\u00cen urma cu doua luni, sursa citind ziarul \u00abFlacara Rosie\u00bb (Arad, n.m.) sau \u201eSc\u00e2nteia\u201c \u2013 n-as putea preciza \u2013 \u00eencerc \u00eensa sa gasesc ziarul despre care vorbesc, am gasit publicata poezia \u00abMistretul cu colt (sic!) de argint\u00bb scrisa de Doinas.\/ Faptul acesta m-a surprins, deoarece \u00een perioada mea de detentie, mai precis \u00een anii 1949-50, la penitenciarul T\u00e2rgusorul Nou se \u00eenvata poezia aceasta drept o poezie legionara simbolista. Poezia aceasta este cam asa (subliniere cu cerneala albastra, facuta de ofiterul responsabil, n. m.): \u00abUn print din Levant \u00eendragind v\u00e2natoarea, prin inima neagra de codru trecea, croindu-si cu greu cararea c\u00e2nta dintr-un flaut de os si zicea: Veniti sa v\u00e2nam \u00een paduri nepatrunse, mistretul cu colti de argint ce zilnic se ascunde…\u00bb. Nu mai stiu exact \u00eentreaga poezie, \u00eemi mai aduc aminte cum era interpretata de cei mai initiati (printre initiati se numara (sic!): Volosniuc cred ca din Iasi, G\u00eendea Petru din Tulcea, Roman Danila din Beius si altii pe care nu-i mai retin bine). Printul era legionarul care vede \u00een mistret un ideal si dupa care cheama vitejii sa mearga prin paduri nepatrunse, \u00eenchisoare, prigoana. Mai departe se vede \u00een poezie cum servitorii printului nu doresc sa-l urmeze, par\u00e2ndu-li-se greu si ne crez\u00e2nd (sic!) \u00een acest mistret, dar printul \u00eei cheama. Servitorii sunt oamenii de r\u00e2nd, comozi si fara ideal si credinta, de aceea, la sf\u00e2rsit, c\u00e2nd printul este dobor\u00e2t de ideal (de mistret), servitorii r\u00e2d de el\u201c (copie a unei note informative, batuta la masina, \u201ePOPOVICI\u00a0 OCTAVIAN\u201c, 26 VII 1968, catre mr. Coser Ioan, \u00een dosarul R 874, vol. 1, f. 107, la CNSAS). Nu \u00eencape \u00eendoiala ca informatorul a actionat cu rea intentie. Asa cum am vazut, \u201eMistretul cu colti de argint\u201c se gaseste \u00een \u201eContemporanul\u201c din 1966, nicidecum \u00een vreo publicatie din 1968. Inducerea \u00een eroare avea scop simplu si eficient. Chiar si fara atasarea paginii din gazeta, angajatii Securitatii au luat \u00een considerare avertismentul ca un inamic al ordinii sociale eludase aparatul de propaganda. Exegeza necorespunzatoare sustinea si ideea ca Doinas contribuise la extinderea fascismului si, implicit, la combaterea comunismului. Conturarea unui grup de fanatici ai interpretarii politice sprijinea evidenta ca poetul antrenase destui prozeliti care, cu toate ca suferisera torturi \u00een puscarii, nu acceptasera sa adere la marxism-leninism. Astfel, ca \u00een orice regim militar, inamicul fusese identificat. Iar prada valora enorm, daca provenea din mijlocul scriitorimii. Problema era \u00eensa ca \u201eOctavian Popovici\u201c nu fabulase pomenind de constituirea sectei celor devotati literaturii lui Doinas, \u00een care unii detinuti sesizau perpetuarea spiritului promovat de Capitan. Ca sa percepem adecvat situatia supusa analizei de catre informator apelam la scurta biografie carcerala a lui Danila Roman: \u201eElev din Beius. Arestat \u00een 1948, \u00eempreuna cu membrii organizatiei F.D.C (Fratia de Cruce, n.m.). Anchetat si torturat la Securitatea din Oradea. Condamnat \u00een 1949 de T.(ribunalul) M.(ilitar) Cluj la 4 ani \u00eenchisoare. Detentia \u00een pen.(intenciarul) T\u00e2rgsor, apoi \u00een lg.(lagarul, n. m.) Peninsula, la brigada de pedepsiti \u00abO\u00bb, \u00eempreuna cu grupul celor care se opuneau reeducarii, abuzurilor administratiei si muncii fortate. Pe 1 nov. 1952 a fost transferat \u00een lanturi, \u00eempreuna cu alti 14 detinuti, la Poarta Alba si, \u00een continuare, la Capu Midia. Dupa eliberare, a fost rearestat, \u00een 1955, \u00een\u00a0 urma unei \u00eenscenari pusa la cale de Securitate si condamnat la 7 ani \u00eenchisoare, din care o parte i-a petrecut \u00een pen.(intenciarul) Aiud. A fost eliberat \u00een 1962. Stabilit la Arad\u201c (Cicerone Ionitoiu, \u201eVictimele terorii comuniste. Arestati, torturati, \u00eentemnitati, ucisi. Dictionar\u201c, vol. R, Prefata de Alex Stefanescu, lucrare revizuita de Domnita Stefanescu si Ecaterina Radoi, Bucuresti, Editura Masina de scris, 2007). Ram\u00e2ne o \u00eentrebare: de unde \u00eenvatase inculpatul versurile? Banuim ca \u201eMistretul cu colti de argint\u201c atinsese cote imense de popularitate, \u00een ciuda tirajului deficitar al \u201eRevistei Cercului Literar\u201c. De altminteri, Doinas a semnalat faptul ca versurile sale circulau intens printre cursantii Universitatii \u201eRegele Ferdinand I\u201c din Cluj: \u201emanuscrisul (\u201eAlfabet poetic\u201c, n. m.) era foarte cunoscut – circulase \u00een mediile studentesti \u00een numeroase exemplare \u2013 ceea ce mi se parea suficient\u201c (\u201eAm scris si voi continua sa scriu despre debutanti\u201c, Stefan Aug. Doinas \u00een dialog cu Dorin Tudoran, \u00een \u201eLuceafarul\u201c, nr. 15, 10 aprilie 1976, p. 3). Dar se contureaza si o pista concurenta, anume ca Ovidiu Cotrus, gratie capacitatilor extraordinare de memorizare, deseori elogiate de cei apropiati, ajunsese principalul promotor al operei doinasiene. Este de luat \u00een calcul detaliul ca t\u00e2narul poet, ascuns sub pseudonimul de Ovidiu Sabin, sa-i fi transmis lui Danila Roman respectivul text. Ambii proveneau din judetul Bihor. Poate au fost colegi \u00een \u201eFratia de Cruce\u201c. Asadar, exagerarile si conexiunile pripite s-au \u00eemprastiat si din cauza exaltarii juvenile si a mentalitatii potrivit careia un camarad vehiculeaza totdeauna mesaje cu substrat legionar. \u00centelegerea deficitara ilustreaza ca \u00eentre extremismele de dreapta si de st\u00e2nga nu exista distinctii \u00een ceea ce priveste confiscarea discursurilor de legitimare. Le uneste deportarea literaturii \u00een zona urii si a anihilarii fizice a adversarilor. Mai mult ca sigur, Doinas nici nu banuia ca emblema creatiei lui ajunsese un ghimpe \u00een coaste. Nu era suficient ca avea prieteni cu dosare dalmatiene. C\u00e2teodata, unii informatori ofereau note netendentioase, specific\u00e2nd situatia politica a \u201eobiectivului\u201c. Asa s-a \u00eent\u00e2mplat cu \u201eMURESAN DAN\u201c, care, \u00eentr-un istoric al detentiilor executate de cerchisti, afirma ca: \u201eSt. Aug. Doinas, care nu a facut politica legionara, a fost condamnat pentru omisiune de denunt\u201c (nota batuta la masina, din 20 II 1967, \u00een dosarul I 5265, vol. 1, f. 256, la CNSAS). Totusi, micul ajutor nu a schimbat statutul poetului \u00een evidentele Securitatii.
\n\u00cen acest climat defavorabil, scriitorul se straduia sa se \u00eennoiasca. Pregatind pentru tipar volumul \u201eAlter ego\u201c, Doinas se distanta de capodopera care \u00eel facuse si faimos, si monocord. Parca pentru a \u00eenlatura senzatia de rigiditate si de lipsa a umorului, a compus o replica sarcastica la adresa criticilor ignoranti si a poetilor invidiosi, recunosc\u00e2nd, totodata, ca orice structura metrica melodioasa, saltareata, cu aparenta militar-festiva, g\u00e2rbovita la serbarile scolare, devine prilej inevitabil de parodiere, asemenea \u201eMumei lui Stefan cel Mare\u201c (D. Bolintineanu) si a \u201eLuceafarului\u201c (M. Eminescu). Prin urmare, \u201eMistretul cu colti de argint\u201c s-a transfigurat \u00een \u201eCercul cu zimti de argint\u201c (\u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 6, 5 februarie 1970, p. 31). Tintele vizate \u00een replica la originalul sunt viciile lumii literare de atunci: mania autorl\u00e2cului, realismul socialist remanent, cautarea sinecurilor, boema, z\u00e2zania \u00eentre grupari, teama de alterare a ierarhiilor consacrate, judecarea baladescului cu instrumente neavenite, izolarea Cercului Literar: \u201eUn Bard din Levant, \u00eendragind pricopseala\/ prin parcuri si-alese locante trecea,\/ Sug\u00e2ndu-si cu s\u00e2rg din pocale cerneala,\/ tr\u00e2ntea parodii de sezon si zicea:\/ \u2013 Veniti sa v\u00e2nam prafuite h\u00e2rtoage\/ si Cercul cu zimti de argint, fioros,\/ ce zilnic, cu schimbul, ma scoate din doage\/ rotind prin reviste profilu-i sticlos\u201c. Spiritul autoparodic, indiciu al inteligentei si al superioritatii, reiese si din exploatarea propriilor ticuri. Poetul de curte devine el \u00eensusi, capabil sa-si scoata \u00een evidenta orice meteahna, inclusiv dispretul fata de colegi, pseudonimul prescurtat sau verdictele partiale, sterile si cliseizate (de pilda, articolul semnat de Vladimir Streinu, \u201eUn neoclasic printre moderni\u201c, \u201eLuceafarul\u201c, nr. 44, 29 octombrie 1966, p. 1): \u201eDar Bardul trecea duduind \u00eenainte,\/ p\u00e2ndea printre r\u00e2nduri, atent la confrati,\/ las\u00e2nd sa dospeasca-n culcus de cuvinte\/ pe toti cei nascuti mai la sud de Carpati.\/ La Capsa, \u00eei pica salaul din gura:\/ \u2013 Priviti cum \u00eenfuleca Cercul, zbanghiu,\/ sonete, eseuri, creveti si friptura.\/ Veniti sa-l lovim cu-n viclean interviu!\/ Maestre,-i Doinas, un elin printre thraci,\/ zicea un discipol sagalnic z\u00e2mbind.\/ Dar el raspundea \u00eentorc\u00e2ndu-se: \u2013 Taci!…\/ Si St. Aug. tacea ca un cerc de argint\u201c. \u00cen loc de mistretul cu colt de argint, v\u00e2nat cu trei sageti (de lemn, de fier si de foc), poetul t\u00e2fnos si frustrat \u00eei zgorneste pe liderii Cercului Literari, fondatorii Forului Suprem: Doinas (asul de trefla), Negoitescu (asul de cupa) si Regman (asul de caro). Autopersiflarea subliniaza o realitate simpla. La Sibiu, functionase un triunghi. Poate c\u00e2ndva se concretizase un patrat. \u00censa Radu Stanca decedase \u00een 1962.
\nExista poeme care sigileaza personalitati creatoare. Tot ele dezvaluie si resurse afective nebanuite. Nu e prea t\u00e2rziu sa-l privim pe Doinas ca expert al glumelor. Chiar si \u00een relatia cu Securitatea a comis destule scamatorii zimtate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Exista poeme care sigileaza personalitati creatoare. Aduc faima didactica. Devin instrumente \u00een serbarile scolare. \u00cembolnavesc publicul de opacitate. Pentru literatura de dupa Al Doilea Razboi Mondial, situatiile emblematice par a fi \u201eElegia I\u201c (Nichita Stanescu) si \u201eMistretul cu colti de argint\u201c (Stefan Aug. Doinas). Ambele au impus preconceptii. Au \u00eencheiat cariere. Au blocat timpul la… Cite\u0219te mai mult »\u201eLegionarul\u201c Stefan Aug. Doinas<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1875],"class_list":["post-12044","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-stefan-aug-doinas"],"views":4832,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12044","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12044"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12044\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12044"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12044"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12044"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}