Cu ani \u00een urma, \u00eemi intitulam comentariul la un volum de amintiri ale Irinei Mavrodin \u00een dialog cu regretatul jurnalist Alexandru Desliu: \u201eVremea amintirilor, timpul marturisirii\u201c. Acum, c\u00e2nd Irina Mavrodin a iesit din scena vietii si timpul confesiunii a trecut implacabil, continua doar vremea amintirilor si a evocarilor. \u201eRemarcabila poeta Irina Mavrodin, profesoara universitara Irina Mavrodin, eseista Irina Mavrodin, extraordinara traducatoare a operei lui Proust, colega de generatie si de idei a unor scriitori de valoare europeana, Petre Stoica, Modest Morariu, Mircea Ivanescu, Dan Laurentiu\u201c, cum o caracteriza Dumitru Radu Popescu \u00eentr-o prezentare de pe coperta a patra a volumului, rememoreaza si se confeseaza pe parcursul a 210 pagini cu o cuceritoare naturalete si cu o sinceritate nelipsita totusi de discretie. Am citit acea carte de excelenta literatura subiectiva cu o emotie aparte: emotia celui ce s-a nascut, a copilarit si si-a trait \u2013 cum altfel, dec\u00e2t intens? \u2013 adolescenta, ca si Irina Mavrodin, \u00een Vrancea. \u201eVacantele lungi pe care le petreceam la tara, la Satu-Nou, l\u00e2nga Panciu, la via strabunicului meu, preotul Gheorghe Popescu, ma introduceau \u00een viata satului, la care participam cu un fel de copilareasca fericire \u2013 povesteste poeta. \u00cemi placea sa ies \u00een \u00eent\u00e2mpinarea vacilor c\u00e2nd veneau de la pasune, sa le m\u00e2n merg\u00e2nd desculta prin praful gros, sa am m\u00e2ndria de a le aduce acasa (\u2026) Dar, \u00eenca de atunci, ceea ce citeam \u00eemi intra parca direct \u00een s\u00e2nge\u2026\u201c
\nEi bine, satul meu se afla la nu mai mult de un kilometru distanta \u2013 peste Susita, odinioara nabadaioasa c\u00e2nd ploua \u201ela deal\u201c, cum zic localnicii, de fapt la munte, astazi o albie secata \u00een cea mai mare parte a anului \u2013 de satul vacantelor Irinei Mavrodin si al familiei sale. Apoi, ca si marea traducatoare a lui Proust, am fost elevul Liceului \u201eUnirea\u201c din Focsani si i-am mai \u201eprins\u201c pe c\u00e2tiva dintre marii profesori pe care i-a avut si ea. Din pacate, nu si pe parintele sau, ilustru profesor de franceza, intrat \u00een mitologia acestui auster si prestigios lacas de \u00eenvatatura si de formare a caracterelor. Am avut, fie si pentru c\u00e2teva momente senzatia ca, adolescent, \u00een uniforma si cu matricola pe m\u00e2na st\u00e2nga si la sapca, ma plimb din nou pe sub castanii bulevardului principal al orasului, \u00eentr-o stare ce adeseori era deopotriva una de jubilatie si de clandestinitate\u2026 Pe sub aceiasi monumentali castani, ca si prin aceeasi gradina publica se plimbase cu vreo 15 ani \u00eenaintea mea autoarea \u201eSpatiului continuu\u201c. Ma trece un frison c\u00e2nd ma g\u00e2ndesc ca adolescenta de atunci a tradus \u00een limba rom\u00e2na cele sapte volume ale capodoperei proustiene \u201e\u00cen cautarea timpului pierdut\u201c, munca de creatie care i-a ocupat 17 ani din viata. Imaginea mea \u00een acest caz este cea a cuiva care s-ar duce la poalele Magurii Odobestilor, acea uriasa piramida verde cu v\u00e2rful ajuns la cota 1001 metri, ce ne fascina \u00een copilaria noastra de vr\u00e2nceni, si ar \u00eencerca s-o mute din loc cu misterele ei cu tot. Dar sa ma \u00eentorc pe Bulevardul \u201eNapoleon al III-lea\u201c din Focsani \u2013 care pe vremea mea se numea \u201eFr. Engels\u201c \u2013 pentru a evoca un moment dramatic din biografia Irinei Mavrodin si a prietenei sale Silvia Danaila \u201ede mare inteligenta si foarte frumoasa\u201c, doua eleve de 17ani, carora li s-a \u00eentrerupt brusc voiosia, optimismul, specifice v\u00e2rstei tuturor proiectelor, si plimbarile pe amintita strada. \u00cen urma unei cure de slabire, s-au \u00eembolnavit de tuberculoza pulmonara. La o \u00eentrebare privind o prima revelatie existentiala pe care a trait-o, Irina Mavrodin \u00eesi aminteste ce g\u00e2ndea \u00een ziua c\u00e2nd \u00eemplinea 17 ani: \u201e12 iunie 1946; au trecut deci cincizeci si sapte de ani de atunci. Era o zi \u00eensorita, cerul era foarte albastru, iar eu, bolnava de tuberculoza, ma internasem cu o ora \u00eenainte la sanatoriul Moroieni, unde credeam din toata fiinta mea ca voi muri. Si \u00eentrebarea era simpla, asa cum si-o pune orice fiinta muritoare: de ce trebuie sa mor, c\u00e2nd e at\u00e2ta viata \u00een jurul meu? \u00censa aceasta \u00eentrebare avea totusi ceva special: spaima din ea era dizolvata de un sentiment de totala \u00eempacare, de armonie desav\u00e2rsita cu o lume \u00een care moartea nu-i dec\u00e2t celalalt chip al vietii. Poate ca aceasta ar fi cheia pentru \u00eentreaga mea poezie\u201c. Nu-mi dau seama prea bine daca critica literara, pentru care Irina Mavrodin are o stima deosebita, a identificat aceasta cheie de patrundere \u00een universul liricii sale. Intuiesc \u00eensa ca experienta, de fapt acea criza suportata si depasita din chiar ziua aniversarii unei v\u00e2rste a marilor frenezii i-a marcat \u00een cele din urma profitabil nu numai scrisul, ci si viata. Sper ca acum, dupa marea trecere, moartea sa i se \u00eenfatiseaza ca un alt \u201echip al vietii\u201c…
\nLa v\u00e2rsta de aproape 75 de ani Irina Mavrodin \u00eesi definea tineretea folosind adjectivul tumultuos: \u201eAm avut mari iubiri, despre care poate c\u00e2ndva voi scrie, si mari nefericiri din dragoste. Eram deznadajduita, distrusa, si totusi nu credeam dec\u00e2t \u00een iubire, \u00een iubirea dintre barbat si femeie, care mi se parea valoarea suprema. Totodata, de parca ar fi fost vorba de doua fiinte si nu de una, \u00eemi scriam cartile cu m\u00e2na altuia parca, \u00eemi rosteam cursurile parca cu gura altuia. Totul a fost asa cum trebuie sa fie, totul e bine asa cum a fost, \u00eemi spun privindu-mi \u00een urma tineretea, viata. Sa nu uitam ca exista si un context, aproape mort acum: o boema artistica, literara, care \u00eesi avea stralucirea si savoarea ei\u201c. Aceasta \u00eempacare cu sine, aceasta acceptare a destinului si aceasta nostalgie a boemei literare, at\u00e2t de fecunda p\u00e2na cu vreo doua decenii \u00een urma, spun, si ele, ceva despre o personalitate puternica si complexa. Modul firesc, aparent detasat, dar de fapt profund implicat, sensibilitatea ca si directetea cu care \u00eesi repovesteste iubirile si prieteniile cu barbati exceptionali sunt de o naturalete si o noblete sufleteasca proprii unei mari Doamne: \u201eDin anul I de facultate, de fapt chiar de la admitere, \u00eemi amintesc cum mi s-a \u00eent\u00e2lnit privirea cu privirea lui Modest Morariu. A fost un moment de mare intensitate, parca \u00eei vad si acum ochii de un albastru-verde-cenusiu profund. Am ramas prieteni pe viata, p\u00e2na la moartea lui, \u00eengrozitoare, caci a murit dupa o suferinta teribila\u2026\u201c Poetul Dan Laurentiu a ocupat un loc deosebit \u00een viata Irinei Mavrodin: \u201ePe Dan Laurentiu l-am cunoscut \u00een anii saptezeci. \u00cenainte de a-l \u00eent\u00e2lni, i-am citit poemele prin reviste, si am fost fascinata de poezia lui. C\u00e2nd l-am vazut \u00een carne si oase, mi s-a parut ca are o aura, un fel de cerc luminos, un fel de cerc de flacari \u00een jurul capului si al trupului lui (era ceva asemanator cu fenomenul descris \u00een experimentele paranormale). Apoi l-am vazut de-a binelea, adica i-am vazut chipul si trupul cel de toate zilele; mi s-a parut extraordinar de ur\u00e2t, un fel de \u201easchimodie\u201c (sa \u00eendraznesc sa scriu aici cuv\u00e2ntul asta?) care schioapata usor. Apoi, imediat, mi s-a parut ca are un farmec pe care nu-l mai \u00eent\u00e2lnisem, o charisma care m-a subjugat din prima clipa, ca si cum m-ar fi vrajit (la propriu). Mersul lui nu mi s-a mai parut dizgratios, ci, dimpotriva, plin de o ciudata gratie. Nu \u00eentelegeam ce mi se \u00eent\u00e2mpla sau, mai bine zis, \u00eentelegeam ca ma pierd si ca vreau sa ma pierd. Eram, literalmente, ca hipnotizata. Si asa am ramas ani si ani, p\u00e2na c\u00e2nd el a murit\u201c. Fascinanta mi s-a parut si povestea relatiei ambigue cu Mircea Ivanescu, una care, inexplicabil, nu a putut fi trecuta de protagonisti din zona pur spirituala \u00een cea pasionala. Chiar si la vremea amintirilor, dupa multi ani, c\u00e2nd cei doi, care colindau altadata c\u00e2rciumile, \u00eent\u00e2lnirile din acele spatii fiind \u201etot at\u00e2tea exercitii de a tacea, de a exploata virtutile tacerii, de a comunica prin tacere\u201c, acum scriitori de prim plan si profesori universitari la o v\u00e2rsta respectabila (au fost si colegi \u201ede banca\u201c la facultate), enigma \u2013 cum o numeste Irina Mavrodin, a continuat. Rar nu vrea sa o mai dezlege ca atunci. Se complace \u00een ea, \u00eentruc\u00e2t a devenit \u201eo parte importanta din mitologia mea personala\u201c. Mitologia unei intelectuale rasate, a unei femei cu totul remarcabile, al carei nume, observa cineva, e ca un titlu de carte.
\n\u00cenchei cu marturia Irinei Mavrodin despre un lider al generatiei sale, care i-a si dat numele: Nichita Stanescu. Ce a \u00eensemnat pentru congenerii sai creatorul \u201eNecuvintelor\u201c, care a schimbat paradigma scripturala? \u201ePentru noi, vreau sa spun pentru generatia noastra, Nichita era cel care rupsese cu proletcultismul, cel care impusese, pur si simplu, un alt fel de poezie, care continua marea traditie novatoare a poeziei noastre interbelice. El a stiut sa surprinda momentul cel bun \u2013 momentul c\u00e2nd se terminase cu proletcultismul, c\u00e2nd proletcultismul nu mai putea continua \u2013 si sa se foloseasca de el. Recitindu-l acum, inovatiile lui poetice nu mi se par at\u00e2t de mari, dar atunci ele pareau \u2013 \u00een contrast cu toata poezia care se publica \u2013 imense. Cred ca Nichita a avut marea inteligenta si mai ales intuitia poetica de a reintroduce principiul ambiguitatii \u00een poezie, reinocul\u00e2nd o anumita doza de suprarealism \u2013 totusi bine temperat \u2013 poeziei rom\u00e2nesti. Prin poezia lui, at\u00e2t de noua \u00een raport cu tot ce se scria la sf\u00e2rsitul anilor ’40 si la \u00eenceputul anilor ’50. Nichita a creat un precedent, deschiz\u00e2nd calea spre publicare si altor poeti antiproletcultisti\u201c.
\n\u00centr-un interviu din anii 70, pe care l-am publicat \u00een revista \u201eConvorbiri literare\u201c si apoi \u00eentr-un volum, referindu-se la rolul determinant al istoriei, Nichita Stanescu mi se adresa: \u201eVa rog sa va imaginati cum ar fi scris astazi, nu spun Eminescu, pentru ca Eminescu a scris etern (ca si Rimbaud de pilda, confirma Irina Mavrodin \u2013 nota mea C.C,), dar poeti de prima marime ca Blaga, Arghezi, Barbu. Cum ar fi scris ei, daca ar fi avut \u00een spatele lor Al Doilea Razboi Mondial?\u201c
\nParafraz\u00e2nd, am putea \u00eentreba, la r\u00e2ndul nostru: cum ar fi scris optzecistii, nouazecistii, postmodernistii, daca ar fi avut \u00een spatele lor, precum generatia lui Nichita Stanescu si a Irinei Mavrodin, nu doar cel mai distrugator razboi, dar si proletcultismul? Simpla \u00eentrebare, mai ales ca istoria nu se judeca cu daca, tine loc de orice comentariu\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu ani \u00een urma, \u00eemi intitulam comentariul la un volum de amintiri ale Irinei Mavrodin \u00een dialog cu regretatul jurnalist Alexandru Desliu: \u201eVremea amintirilor, timpul marturisirii\u201c. Acum, c\u00e2nd Irina Mavrodin a iesit din scena vietii si timpul confesiunii a trecut implacabil, continua doar vremea amintirilor si a evocarilor. \u201eRemarcabila poeta Irina Mavrodin, profesoara universitara Irina… Cite\u0219te mai mult »Irina Mavrodin, vremea amintirilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7778,7780,7776,7779,7777],"class_list":["post-12041","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-vremea-amintirilor","tag-alexandru-desliu","tag-irina-mavrodin","tag-timpul-marturisirii","tag-volum-de-amintiri"],"views":2122,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12041","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12041"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12041\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12041"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12041"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12041"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}