{"id":1204,"date":"2010-01-27T23:31:53","date_gmt":"2010-01-27T21:31:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1204"},"modified":"2010-01-27T11:34:32","modified_gmt":"2010-01-27T09:34:32","slug":"jurnal-pe-sarite-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jurnal-pe-sarite-iii\/","title":{"rendered":"Jurnal pe sarite (III)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Imi propun de mult timp sa studiez si, daca voi ajunge la unele concluzii, sa scriu un mic eseu despre ceea ce se cheama, putin cam pompos, psihologia poporului rom\u00e2n. Exista o intreaga literatura cu aceasta tema. O literatura scrisa de specialisti (sociologi, antropologi, psihologi, etnologi etc.) si alta literatura, mai interesanta adesea dec\u00e2t cea dinainte, scrisa de moralisti, scriitori, critici literari, istorici&#8230; De la cronicari p\u00e2na la postmodernistii si \u201efracturistii\u201c nostri, toti vorbesc despre firea, specificul, fiinta rom\u00e2neasca, sub latura mai ales negativa. C\u00e2teva idei se repeta obsedant: rom\u00e2nii sunt spirite tranzactionale (cum zice Ralea), rom\u00e2nii sunt spirite adamice (cum crede G. Calinescu si cum credem, in fond, toti), rom\u00e2nii sunt naturi resemnate si jeluitoare, cred in soarta si se lasa dusi de istorie, rom\u00e2nul pleaca mereu capul in fata sabiei pentru a nu fi rapus, in fine, rom\u00e2nii nu sunt guvernabili fiind prea individualisti, sunt neseriosi, nu se tin de cuv\u00e2nt, vorbesc mult si nu fac mai nimic, se afla mereu in treaba sau una zic si alta fac etc&#8230; Acum, dupa dec. 1989, aceste fantasme b\u00e2ntuie pur si simplu imaginarul nostru colectiv. Sau cel putin asa il vad eseistii interesati de miturile, de psihologia si de morala natiei noastre. Eminescu? As, un poet prafuit. Cultura medievala rom\u00e2neasca? O incropeala pricajita. I. L. Caragiale? E ceva, dar nu cine stie ce. Arghezi? Ce-s&#8217; copil?Un bun facator de cuvinte, respins de idee. C\u00e2t despre morala lui \u2013 sa nu mai vorbim, caci, daca vorbim, cadem la fandacsii&#8230; etc.<\/strong><\/em><br \/>\nSi, uite, asa, nu mai poti spune o propozitie pozitiva despre rom\u00e2ni si despre cultura lor ca sare numaidec\u00e2t o droaie de sceptici, imitatori ai lui Cioran (in variante de buzunar), care te vor strivi cu comentariile lor negre despre nenorocul rom\u00e2nesc, despre neantul valah si imposibilitatea de a face ceva durabil si esential pe pam\u00e2ntul p\u00e2rcalabilor.<\/p>\n<p>X<\/p>\n<p>O fraza din \u201eConfesiunile\u201c lui Rousseau, cel care promitea sa spuna totul despre sine. S-a tinut de cuv\u00e2nt. Sinceritatea sa a deschis calea literaturii confesive europene. \u201eObligatia mea este sa fiu adevarat, datoria cititorului meu este sa fie drept; nu-i voi cere nimic in plus\u201c&#8230; Nimic de comentat. Tot Rousseau scrie aceste r\u00e2nduri tulburatoare: \u201es\u00e2ngele unui singur om este mai pretios dec\u00e2t libertatea intregului gen uman\u201c. O propozitie care a fost mult comentata. Revolutia franceza \u2013 pe care Jean Jacques Rousseau a pregatit-o ideologic si moral \u2013 a rasturnat insa aceasta logica iluminista. In secolul al XX-lea, ea a devenit o politica de stat. In alt sens, bineinteles, dec\u00e2t il g\u00e2ndea autorului \u201eContractului social\u201c. Ideologia totalitara \u2013 de st\u00e2nga sau de dreapta \u2013 se bizuie pe ideea ca pentru binele umanitatii (rasei), un individ poate fi sacrificat. Si ca istoria are, totdeauna, ratiuni superioare in raport cu ratiunea individului. Adica istoria poate sa faca orice. In numele acestei idei, comunismul a lichidat, se spune, 80 de milioane de oameni. C\u00e2nd am descoperit ca Jean-Paul Sartre crede ca sarcina scriitorului angajat este umanitatea, admiratia mea pentru el a incetat brusc. In disputa cu Albert Camus, am trecut numaidec\u00e2t de partea acestuia din urma. El intelesese ca sarcina scriitorului autentic este omul, nu umanitatea. Umanitatea poate avea ea grija de sine, in timp ce omul este singur. Sau, cum zice Paul Val\u00e9ry, omul este singur cu el insusi. O dubla singuratate&#8230;<\/p>\n<p>X<\/p>\n<p>Revin la propozitia lui Eug\u00e8ne Ionesco citata mai inainte: \u201eunde nu-i umor nu-i umanitate\u201c&#8230; Dar ironia? Victor Hugo zice ca ironia este inceputul libertatii. De aceeasi parere este si Maurice Barr\u00e8s: \u201eironia este o garantie a libertatii\u201c&#8230; Ce-i curios este ca Sainte-Beuve, un critic format la scoala clasicilor si familiarizat cu ironia filosofica a romanticilor, crede ca, dintre toate posibilitatile spiritului, \u201eironia este cea mai putin inteligenta\u201c (\u201eMes Poisons\u201c). Sa spui acest lucru intr-o cultura in care ironia este o componenta a spiritului de finete si intr-o tara in care ironia este o virtute nationala este o mare provocare. Nu-l inteleg deloc pe Sainte-Beuve. Oricum am judeca lucrurile, el n-are nicio sansa sa compromita functiile ironiei. Dovada ca ironia ram\u00e2ne, cum observa cineva malitios, alcoolul spiritului francez. O bautura de care, spun gurile rele, francezii abuzeaza. Cam de 365 de ori pe an&#8230;<\/p>\n<p>X<\/p>\n<p>Regasesc in \u201eCaiete\u201c (24 febr. 1958) o idee pe care Cioran o afirmase de mai multe ori in in scrierile rom\u00e2nesti din anii &#8217;30): \u201eceea ce nu poate fi tradus in termenii religiei nu merita sa fie trait\u201c. Aceasta propozitie (admirabila, de o extrema gravitate) pune in discutie toata retorica antireligioasa (putin cam frivola, ram\u00e2ne vorba intre noi) din \u201eLacrimi si sfinti\u201c. Numai un spirit profund religios incearca taria credintei sale, imagin\u00e2nd cele mai dure argumente impotriva ei. Vorba moralistului: \u201eiubeste pe Dumnezeu cu o ura grea\u201c. In jurnalul de idei scris in frantuzeste, Cioran isi defineste in acest chip religiozitatea spiritului sau angoasat: \u201efervoarea demoniaca, aceasta este nuanta religiozitatii mele\u201c. Sa-l cauti pe Dumnezeu si sa-l iubesti cu o \u201efervoare demoniaca\u201c! O dialectica de inger cazut. O credinta de necredincios sau, poate, invers. Lui Cioran i s-ar potrivi, am impresia, aceste vorbe \u2013 putin schimbate \u2013 din Evanghelia lui Marcu: \u201enu cred, Doamne, ajuta necredintei mele\u201c&#8230;<\/p>\n<p>X<\/p>\n<p>Tot Cioran care a vorbit in cartile scrise in Franta despre \u201erusinea de a fi rom\u00e2n\u201c si despre \u201eneantul valah\u201c: in \u201eCaiete\u201c dam peste aceasta propozitie: \u201ecu c\u00e2t imbatr\u00e2nesc, cu at\u00e2t ma simt rom\u00e2n\u201c (13 iulie 1962). Nu-i ultimul sau g\u00e2nd in aceasta problema. La 30 oct. 1971 revine la vechea disperare: \u201enenorocirea de a fi rom\u00e2n; drama insignifiantei\u201c&#8230; Daca judecam opera moralistului, ajungem la concluzia ca, filosofic vorbind, el a gestionat, totusi, bine, aceasta nenorocire si a valorizat in chip creator neantul valah din care a iesit.<\/p>\n<p>X<\/p>\n<p>Recitind o parte din cele 1120 de scrisori ale Doamnei de S\u00e9vign\u00e9 pentru a vedea modul in care se dezvolta in secolul moralistilor un gen literar pe care modernitatea l-a eliminat treptat (genul epistolar), am dat peste ideea de amiti\u00e9-amoureuse care a ramas in limbajul si chiar in mentalitatea franceza. Un concept (sa-i spunem astfel, desi c\u00e2nd e vorba de amour orice concept este nesigur!) care se bizuie pe un sentiment ambiguu. Francezii fac mare caz de el si moralistii lor l-au introdus in codul lor de existenta si, fatal, in codul cultural. B\u00e1rthes vorbeste mult despre el in \u201eDiscursul indragostit\u201c. Fran\u00e7ois de la Rochefoucauld este ceva mai rezervat cu aceasta relatie pentru ca, scrie el, ceea ce face ca femeile sa fie putin sensibile fata de prietenie este faptul ca prietenia se dovedeste a fi mai slaba si mai fada dec\u00e2t iubirea atunci c\u00e2nd o femeie trebuie sa aleaga. Moralistul merge chiar mai departe si, compar\u00e2nd cele doua notiuni (iubirea si prietenia), ajunge la concluzia ca, oric\u00e2t de rara si puternica ar fi iubirea adevarata, ea este mai rara si mai slaba dec\u00e2t prietenia adevarata. Acest scepticism vine din Renastere care considera prietenia superioara iubirii. Astfel zis: poti trada o femeie, dar nu poti trada un prieten. Este logica lui Mercutio care moare pentru o cauza straina (cauza prietenului Romeo)&#8230;<br \/>\nMme de S\u00e9vign\u00e9 are pareri pozitive despre puterea prieteniei in spatiul iubirii si, p\u00e2na la un punct, experimenteaza chiar ea acest tip de relatie decenta si inteleapta. C\u00e2nd, la 25 de ani, ram\u00e2ne vaduva cu doi copii, Marchiza de S\u00e9vign\u00e9 se bucura de prietenia indragostita a Domnului de Turenne si a ministrilor Servien si Fouquet. C\u00e2nd Fouquet este arestat, marchiza asista la proces si urmareste cu admiratie si afectiune atitudinea demna a fostului ministru. Admira la el, mai ales, calmul exemplar, raspunsurile lui inteligente, tinuta (sentimentul onoarei) care nu-l paraseste in aceste momente de cumpana.<\/p>\n<p>X<\/p>\n<p>Prietenia amoroasa (sau prietenia indragostita) poate fi definita, in aceste conditii, o stare de suflet care este controlata de spirit. O alianta pe termen lung. Ea presupune si o dimensiune intelectuala. O sentimentalitate, asadar, rezonabila. Nu stiu daca este o notiune tipic franceza, dar francezii, in mod cert, ii acorda o mare importanta in literatura lor moralistica. Noi, rom\u00e2nii, nu avem acest sentiment &#8211; concept, oricum nu facem caz de el. Numai Conachi vorbeste de legatura dintre amor si prietesug sau de simbatiea care premerge pasiunii sentimentale. Am analizat aceste cauzalitati inefabile in \u201eDimineata poetilor\u201c, incerc\u00e2nd sa dovedesc ca autorul acestor jalobe este, in limbajul lui inca nesigur, un filosof liric al pasiunii. In poemul \u201eLumea\u201c lauda prietesugul (\u201eo, prietesug, rai de placere\u201c, \u201ezare de fericire\u201c), inteles, dupa cum se vede, ca agap\u00e9 &#8211; afectiunea spirituala. In alt poem, \u201eAmoriul din prietesug\u201c, lucrurile par ceva mai clare. Amoriul este \u201ecuv\u00e2ntul cel mare\u201c al inimilor (pasiunea, mania greceeasca, \u201eacest imparat al lumii\u201c, \u201estap\u00e2nitor de placere\u201c), iar prietesugul este anticamera acestui tiran al inimilor&#8230; Rolul celui din urma este sa netezeasca drumul amorului. Cum? Pregatind sufletul sa primeasca simbatiea, mila, credinta. Exista, asa dar, in codul erotic al lui Conachi, urmatoarele trepte: simbatiea, prietesugul (agap\u00e9) si, la urma, amoriul care uneste toate formele iubirii, de la prietenia amoroasa (\u201edulcea desfatare\u201c, \u201er\u00e2vna fara temut\u201c, legam\u00e2ntul, credinta etc.) la mania (pasiunea erotica dezlantuita, irezistibila, pe viata, o jale dulce).<br \/>\nRomanul rom\u00e2nesc nu analizeaza asemenea complicatii. Numai G. Calinescu a incercat in \u201eBietul Ioanide\u201c sa prezinte o femeie care, din iubire, prietenie si admiratie pentru barbatul cu care este insotita si cu care are doi copii, inchide cu afectiune ochii c\u00e2nd barbatul genial (arhitectul Ioanide) cauta implinirea erotica in afara conjugalitatii. Dar personajul calinescian nu este tipic pentru lumea rom\u00e2neasca. Mai aproape de mentalitatile noastre rasaritene este Mita Baston din \u201eD&#8217;ale Carnavalului\u201c care, tradusa, este in stare de a se sav\u00e2rsi o crima&#8230;<br \/>\nDe observat in literatura Dnei S\u00e9vign\u00e9 si, in genere, in literatura moralistica scrisa de aceste femei sensibile si cultivate, ca l&#8217;amiti\u00e9-amoureuse este un sentiment foarte productiv, estetic vorbind. El creeaza, cu alte vorbe, o stare de spirit care permite analiza sufletului si faciliteaza scriitura&#8230; Este un sentiment preponderent feminin, dar nu unic feminin. El apare, uneori, atunci c\u00e2nd o pasiune sentimentala se incheie sau c\u00e2nd, din ratiuni morale, o pasiune sentimentala este impiedicata sa se manifeste&#8230; In toate situatiile si sub toate formele, l&#8217;amiti\u00e9-amoureause pastreaza o nota de ambiguitate pozitiva. Fara ea lucrurile ar fi clare si alianta s-ar destrama. Conditia este, dar, ca prietenia sa nu devina o pasiune (mania), sa ram\u00e2na la statutul de agap\u00e9 controlat de un spirit ingaduitor si vigilent.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Imi propun de mult timp sa studiez si, daca voi ajunge la unele concluzii, sa scriu un mic eseu despre ceea ce se cheama, putin cam pompos, psihologia poporului rom\u00e2n. Exista o intreaga literatura cu aceasta tema. O literatura scrisa de specialisti (sociologi, antropologi, psihologi, etnologi etc.) si alta literatura, mai interesanta adesea dec\u00e2t cea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jurnal-pe-sarite-iii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Jurnal pe sarite (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[781,780,569,185,30,782,779],"class_list":["post-1204","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-contractul-social","tag-arghezi","tag-cioran","tag-comunism","tag-g-calinescu","tag-jean-paul-sartre","tag-m-ralea"],"views":3072,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1204","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1204"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1204\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1204"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1204"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1204"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}