{"id":12034,"date":"2012-05-31T11:44:37","date_gmt":"2012-05-31T09:44:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12034"},"modified":"2012-05-31T11:44:59","modified_gmt":"2012-05-31T09:44:59","slug":"cinism-sau-%e2%80%9eromance%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cinism-sau-%e2%80%9eromance%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Cinism sau \u201eromance\u201c?"},"content":{"rendered":"

Dora Deniforescu, Cercuri de frig<\/em>, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2011, 152 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Destul de alunecos terenul pe care se aventureaza Dora Deniforescu cu romanul de debut \u201eCercuri de frig\u201c. Intre \u201eromance\u201c, literatura erotica si jurnal intim, discursurile intercalate si redistribuite ale personajelor construiesc una din cele mai eterogene bucati de literatura a ultimilor ani. Pe filonul unui stil literar deja brevetat la noi de Ioana Bradea cu \u201eBagau\u201c (care, de altfel, a luat si premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut in 2004) era destul de greu in 2010 sa se fi recompus acelasi scenariu norocos si in cazul \u201eCercurilor de frig\u201c \u2013 si spun \u201enorocos\u201c nu pentru ca \u201eBagau\u201c-ul nu ar fi meritat, ci pentru ca mai rar se ofera premii, mai ales la debut, unor volume at\u00e2t de indraznete. Asta insa nu numai pentru ca scrisul Dorei Deniforescu nu se ridica la nivelul asteptarilor unui public, imi permit sa spun, deja \u201eeducat\u201c (in limitele impuse de peisajul literar rom\u00e2nesc actual) la mai toate formele noi de literatura (de la erotism dur la junky), ci si din cauza receptarilor critice aproape inexistente. Dora Deniforescu este, astfel, departe de a fi devenit cumva din 2010 (anul debutului) p\u00e2na astazi o \u201evedeta literara\u201c cum s-a int\u00e2mplat in cazul Ioanei Bradea, mai mult datorita intrigilor si polemicilor acute pe care le-a st\u00e2rnit \u201eBagau\u201c la publicare. Premonitia lui Alexandru Musina de pe coperta a patra (\u201e\u201cCercuri de frig\u201c e un debut care merita sa nu fie ratat (pentru a c\u00e2ta oara?!) de critica noastra de int\u00e2mpinare\u201c) se adevereste, caci prea putine cronici s-au scris pe romanul Dorei Deniforescu care a intrat (oarecum) intr-un anonimat media.
\nExperimente cromatice<\/strong>
\nPovestea romanului se arata destul de promitatoare inca din primele capitole, descrierile hiperrealiste fiind domeniul in care autoarea se misca cel mai bine. Int\u00e2mplarile cernute cu atentie pentru economia finala a subiectului, frazarea taioasa si capacitatea de a construi personaje credibile \u2013 las\u00e2ndu-le at\u00e2t libertatea de a-si devoala cele mai subtile probleme corporale sau spirituale, c\u00e2t si alibi-ul perfect (romanul provoaca intr-un mod c\u00e2t se poate de discret fiecare cititor la auto-evaluare ulterioara) in universalitatea motivelor \u2013 ii permit autoarei sa jongleze cu c\u00e2teva din subiectele inca tabuizate ale unei societati rom\u00e2nesti destul de circumspecte: lesbianismul, fanteziile adolescentine, sex-ul contingent sau int\u00e2mplator: \u201enu stiu ce il excita pe Mircea la mine, dar se consuma in c\u00e2teva minute, exploda, plutea in lichidul crem, v\u00e2scos, alb-lipicios, v\u00e2rful degetelor lui caut\u00e2nd parca o ascunzatoare in vaginul meu cam mic si speriat, imi ridicase numai un picior pe dupa g\u00e2tul lui si cu o m\u00e2na imi str\u00e2ngea sf\u00e2rcurile s\u00e2nilor ca bobitele de struguri, impingea in mine ca intr-un sac de box, transpirase de parca ar fi tras la fiare, eu inchideam ochii ca sa caut altceva de care sa ma agat\u201c. Atitudinea in fata relatiilor sexuale este insa una din cele mai interesante. Trec\u00e2nd usor de la raceala si indiferenta la angajare totala (notele dramatice ajung\u00e2nd p\u00e2na la patetism), protagonista experimenteaza permanent contacte erotice in cautarea unei solutii sentimentale. Astfel, scenele sexuale din adolescenta si trecerea la o maturitate fizica (insa niciodata una a mentalitatii), se inlantuiesc intre sincope romantioase si texte nostalgice. Aici lamentarile devin regula, uneori prea obositoare pentru cititorul care \u2013 vrea, nu vrea \u2013 va astepta mereu revenirea la naratiune, sau la micile \u201ebiografii\u201c ale celor care isi fac aparitia, chiar si secvential, in \u201emarea poveste\u201c.\u00a0 Dora Deniforescu combina in \u201eCercuri de frig\u201c o radiografiere brutala a comportamentelor sexuale contemporane, schismatice, schizoide, incarcate ba de cinism si ironie, ba de entuziasm, cu dezgroparea intimitatii, a dorintelor secrete si a frustrarilor personajului legate de propria persoana, insa stilul \u201eliricoid\u201c pe care mizeaza aperentele note diaristice tinde sa alunece spre expresionism discursiv derizoriu: \u201eFlacarile intunericului… Imi inghiteam vorbele, imi era teama de ele\u201c, \u201eDe mult n-am mai privit stelutele pe cer si noaptea mi se pare o rochie de seara poleita, lucitoare, un invelis pentru celalalt trup al meu, fara carne si oase, doar cu vise. Noaptea ce intinde catre mine, parca, nevazute m\u00e2ini, vine pe la spate si ma ia in brate, ma alinta si ma adoarme cu saruturi aromite\u201c. Mai mult, experimentele cromatice, care se doresc la granita dintre imagine si concept, sunt doar exercitii lirice disonante: \u201eluminatiile ochilor sau irisului meu galben-verzui-maroniu-albastru.\u201c, \u201etotul era at\u00e2t de albastru-violet-roscat-aramiu si frunzele pluteau lenese in v\u00e2ntul parfumat, in lumina solara de vara\u201c.
\nUn stil liricoid<\/strong>
\nPericolul cel mai mare este ca in astfel de momente fragmentele sa devina banale, greoaie si secatuite de substanta din cauza ostentatiei scriiturii, unde atmosfera idilica ce ar trebui sa tempereze secvential duritatea limbajului (personajele sunt de fapt fortate sa actioneze impulsiv de anumite contexte, iar in rest comunica in registre sentimentaliste) este construita prin comparatii facile: \u201eorasul cenusiu, pustiu, pam\u00e2ntul zemos ca o piersica foarte coapta, umbrele abia plecate ale noptii de ceara\u201c. Daca tot am amintit de \u201eBagau\u201c, nu voi ezita sa spun ca si romanul Ioanei Bradea se bazeaza pe aceleasi schimbari de atmosfera si stare, insa in \u201eCercuri de frig\u201c, pe l\u00e2nga faptul ca acestea nu au aceeasi eficienta imagistica, fondul narativ nu este la fel de tensionat (discutiile de la \u201elinia fierbinte\u201c redau perfect atmosfera imbolnavitoare) pentru a le salva din aparentul amatorism, sau cum il numeste prudent Carmen Musat pe coperta a patra, un sir normal de \u201einegalitati inerente inceputului\u201c. Dinamismul evenimential si extremismul erotic (sau, poate, \u201enormalitatea\u201c?!) sunt intrerupte mereu de st\u00e2ngacii literare, insa Dora Deniforescu pare a imbratisa acest bemol din toata inima. Emma Bovary, Don Juan sunt referinte literare in fata carora iubirea protagonistei pare sa paleasca. Mereu asum\u00e2ndu-si statutul de-a dreptul masochist de femeie folosita pentru placeri corporale, personajul feminin principal ajunge sa isi induca o depresie greu de depasit, la care se adauga o suferinta fizica si un soc emotional prin descoperirea unui chist ovarian: \u201ei-am spus ca sunt bolnava de iubire, dar nici nu doream sa ma vindec\u201c, \u201edoar dintr-o veche dorinta de-a mea de a ma scufunda in ce e mai rau\u201c, \u201eMa dor genunchii si mi-e dor de tine, ma doare tot corpul (…) Mi-e frica de propriul meu trup, cum sa il inving?\u201c. Dupa ce a setat cadrul patologic minutios si a stabilit intr-un joc aproape psihanalitic relatiile \u201ecauza-efect\u201c care au indus sexualitatea devianta, Dora Deniforescu propune o permanenta alternare a starilor de spirit, de la tendinte de suicid, taiate de la radacina de ironia barbatului dorit, p\u00e2na la indiferenta totala in fata sexului ocazional. Pe c\u00e2t ii reuseste tentativa de a fi un grefier atent al proceselor mentale (romanul \u201eCercuri de frig\u201c devenind un simulacru al frustrarilor si nevrozelor), pe at\u00e2t de greu ii este Dorei Deniforescu sa gaseasca formulele cele mai fericite pentru a reda aceste mecanisme. Pe l\u00e2nga st\u00e2ngaciile stilistice mentionate deja, apar mereu sintagme fortate si incercari de a \u201efilosofa\u201c, care nu pot dec\u00e2t sa distruga eficienta naratiunii fara perdea: \u201eCe e viata? Un absurd fara limita si fara nerusinare, iar prin moarte nu faci dec\u00e2t sa iti prelungesti doza de absurd\u201c, \u201eCine o sa ne mai salveze pe noi?\u201c, \u201egelozie amestecata cu abandon al fiintei\u201c, \u201esi iubirea mea se amesteca ciudat cu negatia luminii, cu negarea firii… s\u2026t sa-mi injectez otrava intr-un corp care refuza totul\u201c. Iar pentru ca totul sa fie c\u00e2t se poate de nefiresc (dialogurile par uneori copiate din romance-urile telenovelistice), personajele recurg la discursuri stanesciene tocmai c\u00e2nd nu le cere contextul: \u201e- Ai dreptate, mi-a zis ea, ghicindu-mi g\u00e2ndurile, isi privea m\u00e2inile, uite, mi-au crescut aripi in loc de m\u00e2ini…\u201c, \u201epicioare de trestie, gloante de ochi, spr\u00e2ncene de foc, asta e Norica\u201c.
\nUn debut c\u00e2t se poate de greu de luat in vizor, din moment ce literatura rom\u00e2na feminina (sau \u201efeminista\u201c) a produs deja marea surpriza in 2004. Romanul Dorei Deniforescu \u201eCercuri de frig\u201c nu reuseste sa ram\u00e2na in memoria cititorilor ca o reusita a ultimilor ani, ci mai degraba ca un experiment literar eterogen si tipator.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dora Deniforescu, Cercuri de frig, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2011, 152 p.   Destul de alunecos terenul pe care se aventureaza Dora Deniforescu cu romanul de debut \u201eCercuri de frig\u201c. Intre \u201eromance\u201c, literatura erotica si jurnal intim, discursurile intercalate si redistribuite ale personajelor construiesc una din cele mai eterogene bucati de literatura a ultimilor ani.… Cite\u0219te mai mult »Cinism sau \u201eromance\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[7773,7772,3244,7386],"class_list":["post-12034","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cercuri-de-frig","tag-dora-deniforescu","tag-prozatori-romani-actuali","tag-roman-de-debut"],"views":2800,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12034","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12034"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12034\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12034"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12034"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12034"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}