{"id":12029,"date":"2012-05-31T11:40:43","date_gmt":"2012-05-31T09:40:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12029"},"modified":"2012-05-31T11:43:02","modified_gmt":"2012-05-31T09:43:02","slug":"o-victorie-a-la-pyrrhus","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-victorie-a-la-pyrrhus\/","title":{"rendered":"O victorie a la Pyrrhus"},"content":{"rendered":"

\u2013 remarci incomode despre alegerile prezidentiale franceze \u2013<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00centemeindu-se pe unele sondaje, socialistii si aliatii lor sperau \u00eentr-o mare victorie a campionului lor Fran\u00e7ois Hollande. N-a fost sa fie, caci avansul fata de contracandidatul sau, \u00een turul al doilea, a fost unul foarte mic, abia de 51,6%. Niciun motiv de sarbatoare, asadar, \u00een ciuda cohortelor de naivi (ca sa nu zic mai rau) care racneau \u201eAm c\u00e2stigat!\u201c \u00een seara zilei de 6 mai, \u00een Piata Bastille si \u00een alte capitale regionale din Hexagon. Nu chiar. They are not the champions! Mai mult, daca luam \u00een calcul si procentul absentilor, 19%, apoi numarul destul de ridicat de buletine de vot anulate sau de voturi albe, 6%, ajungem la aproape 25% de non-votanti \u2013 ceea ce \u00eenseamna ca presedintele a fost ales doar de 38% din masa electoratului, adica de mult mai putin de jumatate dintre votanti si de \u00eenca si mai putini dintre cei cu drept de vot (1).<\/strong><\/em>
\nSigur, se stie, asta e tendinta generala a democratiilor postmoderne, \u00een care, pe diverse meridiane (si fara exceptii ca referendumurile pentru validarea tratatului de la Maastricht sau a Constitutiei Europene), \u00een jur de 25 p\u00e2na la 40% din electoratul european si mai ales est-european (din pricina absenteismului, a voturilor albe sau anulate), uneori chiar majoritatea, refuza sa participe la jocul democratiei reprezentative (2). Concluzie banala pentru stiintele politice, care, \u00een schimb, nu se \u00eentreaba niciodata care este esenta acestui absenteism (pozitiv sau negativ), \u00een ciuda mizelor mari ale votului, de multe ori cruciale pentru viitorul unei tari!
\nAcestor oameni care, \u00eentr-un fel sau altul, au refuzat jocul electoral, le trebuie adaugate cele 18% de procente ale votantilor (o atitudine activa, \u00een acest caz) Frontului National, privit de establishment-ul politic de azi drept un partid situat \u00een afara jocului politic \u201enormal\u201c.
\nSi totusi, \u00een ciuda consemnului de abtinere dat de liderul sau, Marine Le Pen, simpatizantii Frontului National, \u00een majoritate zdrobitoare, au votat \u00een proportie de 80% pentru Nicolas Sarkozy, iar pentru Fran\u00e7ois Hollande \u2013 abia 20%. Cunoscuta lor aprehensiune fata de socialisti i-a permis, iata, lui Sarkozy sa se apropie de 50% si sa umbreasca victoria lui Hollande.
\nDupa aceste consideratii preliminare, mai ram\u00e2n doua \u00eentrebari esentiale:
\n1) Ce reprezinta voturile Frontului de St\u00e2nga?
\n2) Ce reprezinta voturile acordate unui Front National relansat, sub un nou look, de fiica batr\u00e2nului sau sef?
\nSa le luam pe r\u00e2nd.
\nRolul \u201eextremelor\u201c autorizate<\/strong>
\n1.Frontul de St\u00e2nga
\nFrontul de St\u00e2nga a fost la \u00eenceput o OPA soferta publica de cumparare, n. trad.t a lui Jean-Luc M\u00e9lenchon, venit din Partidul Socialist, facuta Partidului Comunist Francez, ajuns azi o grupare muribunda, care nu mai respira dec\u00e2t din mila PS (spre a crea iluzia unei st\u00e2ngi plurale), a unui PCF \u00eenca prezent si capabil sa capteze voturile ce s-ar fi putut rataci spre Frontul National ori care ar fi putut genera un curent de st\u00e2nga mai radical (3). Ca si Biserica Catolica din Franta, compusa \u00een special din episcopi si popi, PCF nu mai e acum dec\u00e2t un partid al cadrelor marunte, traitoare din pomana Partidului Socialist (4).
\nApoi, Frontul de St\u00e2nga a reprezentat si el o oferta publica de cumparare pentru un electorat ispitit o vreme de radicalismul verbal al Noului Partid Anticapitalist (NPA), format din studenti, tineri functionari, niscai muncitori si vreo c\u00e2tiva imigranti sau \u201epost-imigranti\u201c de prin periferii, care, de la plecarea lui Olivier Besancenot (figura populara, construita de mass media), a ajuns si el cu un picior \u00een groapa, dupa cum arata scorurile electorale (5). \u00cen sf\u00e2rsit, Frontul de St\u00e2nga a fost si ram\u00e2ne instrumentul care permite colectarea celor care, la st\u00e2nga PS-ului si a Verzilor, votasera cu \u201enu\u201c la referendumul din 2005 pentru Constitutia Europeana. Folosind o metafora din Turul Ciclist al Frantei, se poate spune ca M\u00e9lenchon a jucat rolul masinii-matura scare merge \u00een urma competitorilor, culeg\u00e2ndu-i pe cei ce nu mai pot continua cursa, n. trad.t, la st\u00e2nga PS, lichid\u00e2nd \u00een trecere NPA sNoul Partid Anticapitalistt si Lutte ouvri\u00e8re (LO) sLupta muncitoreascat (6), pentru ca, imediat dupa aflarea rezultatelor, sa-i ofere fara discutie voturile sale candidatului Hollande, \u00eenainte chiar de a i se fi cerut acest lucru. Acuma, fara saga, nu cumva Hollande si M\u00e9lenchon se \u00eentelesesera dinainte? Ar fi fost o miscare banala. Caci \u00een pofida gurii sale mari, M\u00e9lenchon si cele 11% ale sale din primul tur s-au dovedit de-a dreptul dezamagitoare pentru cei ce vedeau \u00een el o alternativa proletara capabila sa atraga voturile muncitorilor, risipite spre Frontul National si spre socio-tradatorii PS-ului, \u00eentr-un soi de redesteptare a unei extreme st\u00e2ngi radicale si populare (7).
\nSa nu ne facem \u00eensa iluzii, caci o ancheta efectuata pe baza rezultatelor primului tur arata ca majoritatea muncitorilor calificati, a maistrilor si a cadrelor mai marunte, angajati cu contracte pe durata nelimitata, l-au votat fie pe Sarkozy, fie pe Le Pen, si ca doar o parte dintre cei angajati cu contracte pe durata limitata si doar unii dintre lumpenii cu drept de vot l-au ales pe M\u00e9lenchon. Pe scurt, majoritatea muncitorilor n-a privit nici spre M\u00e9lenchon, nici spre Philippe Poutou (NPA), nici spre Nathalie Artaud (LO) si cu at\u00e2t mai putin spre Joly si spre verzii bobos sabreviere a sintagmei \u201ebourgeois boh\u00e8me\u201c \u2013 burghez boem, n. trad.t, ci \u2013 oric\u00e2t de surprinzator ar parea \u2013 spre Le Pen si Sarkozy. Poporul nu e bun, trebuie deci schimbat poporul\u2026
\n2. Frontul National
\nSi atunci toti intelectualii de st\u00e2nga si de dreapta sau aproape toti, alaturi de jurnalistii politici stipendiati (tautologica vorba, de vreme ce jurnalistii sunt platiti de patronii de presa sau de stat) au \u00eenceput din nou sa boceasca sau, daca nu, sa \u00eenjure si sa-si exerseze sarcasmul \u00een directia alegatorilor Frontului National. Buna metoda de a le arata ca au gresit! Caci, surprinzator pentru ideologii socialisti, PS-ul a fost votat de un segment deloc neglijabil al cadrelor superioare, de bobo-sii fosti Verzi, de amatorii de viata nocturna urbana si de turbo-cadre snavetistii care, din ratiuni de calitate a vietii si optimizare a timpului, prefera sa locuiasca la distanta de locul de munca, n. trad.t. De la o vreme, trandafirul socialist s-a facut ca alb laptele\u2026
\nDincolo de observatiile pe seama umorii proletare si a micilor clase de mijloc atrase de Sarkozy, dar mai ales de Le Pen, ram\u00e2ne \u00eentrebarea: de ce esalonul salarial si mestesugaresc, care s-ar fi putut ralia claselor populare celor mai vechi (iar asta chiar \u00een pofida originii si a religiei, negustori negri sau functionari de origine africana ori magrebina) si, \u00een acelasi timp, mai amenintate, de ce asadar s-au \u00eentors acesti oameni spre Marine Le Pen despre care s-ar putea spune, la prima vedere, ca reprezinta \u2013 c\u00e2t se poate de adevarat \u2013 burghezia mijlocie, \u00eentreprinderile mici si mijlocii si comerciantii \u2013 asadar segmentul cel mai atins de criza economica, de mondializarea productiei si a distributiei si de politicile deflationiste ale UE? Care sa fie resortul acestei atitudini?
\nFiindca, asa cum spusese c\u00e2ndva Michel Rocard (PS), \u201eFrontul National pune pe tapet probleme adevarate\u2026 dar asta nu \u00eenseamna ca si ofera solutii bune\u201c. Probleme at\u00e2t de adevarate \u00eenc\u00e2t o parte dintre imigrantii recenti veniti din lumea a treia, integrati \u00een c\u00e2mpul muncii si bine\u00eenteles naturalizati ca francezi, \u00eei aduc voturi din plin \u2013 fapt trecut de mass media sub tacere! Resping\u00e2nd, neg\u00e2nd sau ironiz\u00e2nd analizele propuse de Frontul National \u2013 fara a le judeca \u00eensa \u00een profunzime \u2013, clasa politica asa-zis \u201erepublicana\u201c am\u00e2na prilejul de a afirma public adevarata stare de fapt.
\nOr, realitatea socio-politico-economica e precum refulatul freudian, cu c\u00e2t o respingi mai mult, cu at\u00e2t iese mai repede la iveala. Caci, daca Frontul National era, asa cum spun intelectualii de st\u00e2nga si unii dintre ziaristi, un partid neo-nazist, ar fi fost pur si simplu interzis \u00een Franta, cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu gruparile autentic naziste de tipul miscarii \u201eOccident\u201c din anii 70 ai secolului din urma. Sigur, o sa mi se arunce \u00een fata: \u201eDar si dumneata ai fost populist! Nu-ti este rusine?\u201c Caci populismul a ajuns, pare-se, o boala rusinoasa a politicii, din pricina rastalmacirilor operate de o presa v\u00e2nduta, iar totala lipsa de interes a asa-ziselor elite nu \u00eencurajeaza c\u00e2tusi de putin redescoperirea sensului sau real: grija fata de popor \u00een toate straturile lui.
\nPopulism(e)<\/strong>
\nPopulismul \u2013 vorba aruncata at\u00e2t \u00een obrazul multor politicieni de dreapta gaullista (Dupont-Aignan, de exemplu (8)), c\u00e2t si de st\u00e2nga (Jos\u00e9 Bov\u00e9 uneori sau chiar cineva situat la extrema st\u00e2nga a PS, ca Emmanuelli) \u2013 denunta azi o g\u00e2ndire oarba, suspecta de nostalgii fascisto-comuniste, si codata \u00een jargonul mediatic drept o ciuma a practicii social-politice. Pentru elita mainstream a postmodernitatii civilizationale, a te preocupa de problemele reale ale oamenilor \u00eenseamna sa pui \u00een pericol democratia, sa promovezi totalitarismul ros-brun\u2026 De parca a denunta efectele devastatoare ale mondializarii generalizate a capitalismului financiar si industrial asupra societatii ar fi un gest criminal! De parca a constata si a afirma ca scopul acestei mondializari conduse de o oligarhie financiara nu e altul dec\u00e2t scaderea c\u00e2t mai rapida a nivelului de salarizare, prin delocalizare si emigrare masiva, ar \u00eensemna ca ai o atitudine politica primejdioasa pentru democratie si libertate! Nu cumva e taman invers? Nu cumva chiar aceste manevre financiare si metodele politienesti care le secondeaza sunt adevaratele pericole pentru democratia reprezentativa si pentru libertatile sociale minimale?
\nDar \u00een fond, de ce libertati periclitate vorbim? \u00cen orice caz, nu de libertatea de a avea un salariu decent. Si pentru cine, la urma urmei, este facuta aceasta democratie \u2013 care ar trebui asigurata de o buna guvernare, pe l\u00e2nga, cel putin, dreptul la sanatate, la munca si la educatie pentru toata lumea? Imigratia masiva nu creeaza oare destule probleme \u00een sectorul locurilor de munca si \u00een ce priveste integrarea \u00eentr-o tara ca Franta, al carei model iacobin (modelul original), deopotriva social si educational, a fost aproape distrus si al carei sistem scolar e m\u00e2ncat de faliment? (9)
\nFireste, pentru bobos si alte personaje cutreierate de empatii ieftine, metisajul, diferenta (fara valul islamic, se-ntelege) e frumos lucru \u2013 cu conditia sa fim noi \u00eentre noi, \u00een aeroporturi, \u00een trekking-urile moderne din Nepal, din Kenya sau din Africa de Sud, \u00een statiunile balneare, \u00een cluburi de vacanta mai mult sau mai putin sic, ca turisti casc\u00e2nd ochii la niste indigeni \u00eenvatati sa exhibe un exotism comercial etc. Pe scurt, departe de cartierele sarace unde stau \u00eendesati \u00een cosmelii emigratii, acesti blestemati ai pam\u00e2ntului de prin toate colturile lumii. Or, dupa cum se stie de multa vreme \u2013 ia puneti m\u00e2na si recititi \u201eMizerabilii\u201c, domnilor datatori de lectii morale! \u2013 saracia naste foame, iar foamea naste raufacatorul.
\nMai mult, omniprezenta si omnipotenta publicitatii (i. e. propaganda marfii), ca ilustrare a fetisismului sau, st\u00e2rnesc pofta si, astfel, foame si pofta nasc \u00eempreuna o societate de nelegiuiri: droguri, arme, banditism \u2013 de la amar\u00e2tii hoti de buzunare la focurile de arma ale mafiei.<\/p>\n

C\u00e2t despre capitalisti, dorm dragii de ei fara grija: presedintele bancii J.P.Morgan, av\u00e2nd \u00een c\u00e2rca o pierdere de 2 miliarde de dolari de pe urma speculatiilor nechibzuite, a fost, iata, reconfirmat \u00een functie, asa cum, cu ceva timp \u00een urma, omologul sau de la Banca BNP \u00eesi redob\u00e2ndise curatia sacrific\u00e2nd un subaltern care ar fi primejduit chipurile \u201esingur\u201c reputatia bancii prin niscai manevre riscate. (Asta e ca si cum o patroana de bordel, pentru a prezerva standing-ul stabilimentului, si-ar concedia o interna pe motiv de frivolitate!) N-am auzit, \u00een schimb, pe nimeni \u00een Franta care sa se pl\u00e2nga de manierele bogatilor arabi (sau de femeile acestora \u2013 \u00eenvaluite din cap p\u00e2na-n picioare), africani sau asiatici, locuitori \u00een cele mai frumoase cartiere ale Parisului; dimpotriva, firmele de lux si bancile sunt la picioarele lor, dupa cum \u00eei adora si pe tycoon-ii rusi sau pe milionarii nord-americani: astia nu numai ca aduc plus-valoare, dar \u00eencurajeaza si investitiile \u00een produse exclusiviste.
\nCu riscul de a supara, trebuie s-o spun totusi: ca e vorba de imigratie, de delocalizarea afacerilor, de prabusirea scolii republicane (si asta \u00een pofida hibelor hipercentralizarii culturale) la toate nivelurile, de la gradinita p\u00e2na la doctorat, ori ca e vorba de politicile care prejudiciaza nivelul de viata al popoarelor din UE, la urma urmei, problemele ridicate de Frontul National al lui Marine Le Pen sunt juste si pica bine (10). Ce nu-mi place, \u00een schimb, e ca nu aud \u00een discursurile FN nicio vorba despre cum ar arata viata \u00een afara UE, \u00een cazul \u00een care am reveni la moneda nationala, la controalele drastice ale schimburilor si transferurilor de fonduri, at\u00e2t \u00eentr-un sens, c\u00e2t si \u00eentr-altul. Nu aud nimic nici \u00een privinta masurii esentiale ce ar trebui luata \u00een acest caz, fara de care n-am putea avea apoi o crestere: adica sf\u00e2rsitul independentei bancilor centrale si al \u00eemprumuturilor statului la banci private (masura luata de Orb\u00e1n \u00een Ungaria \u2013 tot un populist si el \u2013 spre furia Comisiei Europene; dar ce conteaza Ungaria \u00een marele joc financiar mondial?) (11).
\nAsupra acestui subiect asadar \u2013 sf\u00e2rsitul independentei bancii centrale \u2013 singurul care cu adevarat ar inflama starea de fapt \u2013 tacerea lepenista a ales sa traga fermoarul, tacerea lui M\u00e9lenchon \u2013 idem. Si de ce oare? Fiindca ar trebui atunci marturisit poporului si ca urmeaza vremuri grele, ca toti politicienii, de st\u00e2nga sau de dreapta, de centru sau extremisti ar susura atunci, fiecare pe limba lui, acelasi c\u00e2ntec de leagan pentru somnul dogmatic al natiunii. Astfel, UMP sUnion pour un Mouvement Populaire \u2013 Uniunea pentru Miscare Populara, n. trad.t si PS ne tot \u00eempuie capul cu \u201eiesirea nedureroasa din criza\u201c \u2013 un fleac, o mica zg\u00e2rietura. Aiurea!
\nCe-ar fi \u00eensa acest viitor care-l p\u00e2ndeste pe francez daca, din \u00eent\u00e2mplare, o asemenea opinie politico-economica, absolut radicala \u00een raport cu mainstream-ul g\u00e2ndirii unice europocentrice si atlantiste, ar fi imaginata ca praxis?
\n\u00cen mod clar, asta ar \u00eensemna generarea unei stari potentiale de mare violenta, de pre-razboi civil, asa cum stau astazi lucrurile \u00een Grecia (cu deosebirea ca partidele de extrema st\u00e2nga sunt acolo mult mai puternice dec\u00e2t simulacrul de radicalitate al Frontului de st\u00e2nga francez, care nici macar nu pomeneste de lupta de clasa \u00een programul sau!). Frontul National reprezinta asadar doar un soi de zg\u00e2ndarea electorala care permite altor partide \u201erepublicane\u201c sa \u00eensface mereu miza electorala. Le Pen, tatal, juca aceasta farsa cu un cinism asumat; fiica e o politiciana mult mai abila, \u00een beneficiul\u2026 Partidului Socialist, fireste, si \u00een acest scop, este aliata obiectiva a lui M\u00e9lenchon. Si poate ca nu e pura \u00eent\u00e2mplare faptul ca cei doi se vor \u00eenfrunta fata \u00een fata peste o luna, la alegerile legislative din circumscriptia H\u00e9nin-Beaumont.<\/p>\n

Acesta este circul care-i va tine departe pe francezi de adevaratele probleme aduse de criza \u00een viata de zi de zi. Mai mult ca sigur ca spectacolul falsei lupte \u00eempotriva fascismului si a falsei politici critice de st\u00e2nga va fi difuzat la scara nationala. Biata Franta!
\nDar sa fim lucizi si cinici, \u00een sens etimologic. Francezii, ca societate, nu mai au mari aspiratii, ca de altfel mai toate popoarele europene. Nu mai vor un destin maret, ci doar lucruri simple si marunte: sa nu li se mai fure batr\u00e2nicilor posetele pe strada, bancile sa nu-si mai fraiereasca clientii risipindu-le banutii \u00een speculatii riscante, sa nu mai fie somaj, sa aiba parte de un salariu din care sa-si poata cumpara un al doilea sau un al treilea televizor, si poate-o mica vacantica, si sa aiba copiii un viitor c\u00e2t de c\u00e2t ferit de saracie. \u2013 Ceea ce un teoretician revolutionar ca Badiou a \u00eenteles prea bine si a expus \u00eentr-o scrisoare trimisa ziarului \u201eLe Monde\u201c, care, dupa cum \u00eei e obiceiul, caina, la unison cu alte ziare, de tipul \u201eLib\u00e9ration\u201c, prostia votantilor lui Le Pen. Drept este ca cererile Frontului National nu sunt nici ametitoare, nici revolutionare si ca nu se \u00eenscriu \u00een programul unei utopii ce viseaza sa rastoarne Weltanschauung-ul mondial. Se marginesc la oleaca de civism, la revenirea ordinii iacobine \u00een educatie, la controlul capitalismului pentru a-l mai tine \u00een fr\u00e2u (biata himera iesita din somnul g\u00e2ndirii critice) si la promisiunea unei modeste bunastari viitoare, dar, fapt \u00eenvederat, cu grija de a nu risca un refuz al ordinii mondiale existente, de a nu rosti o vorba despre evenimentele din Orientul Mijlociu. Una peste alta, nu-i rost de\u00a0 revolutie\u2026
\nPrivatizare si tulburarea ordinii mondiale<\/strong>
\nOr, dupa ce au trancanit o groaza despre siguranta si bunastarea oamenilor muncii, socialistii mai \u00eent\u00e2i, apoi si UMP-istii au sf\u00e2rsit prin a nu face nimic \u00een acest sens, ba mai mult, s-a privatizat mai mult sub guvernarea socialistului Jospin dec\u00e2t sub cea a chirac-ianului Villepin sau a sarkozy-stului Fillon\u2026 Iar Partidul Socialist, \u00een afara lui Fabius (acum ministrul de externe: mai e vreo speranta?) si a lui Emmanuelli, a \u00eeng\u00e2nat \u00eentotdeauna cele mai rele decizii ale UE, sustin\u00e2nd votarea Constitutiei Europene; si, last but not least, \u00een buna traditie coloniala a lui Jules Ferry (omagiat chiar, cu mici precautii, de Hollande), Partidul Socialist a mers pe m\u00e2na neo-imperialismului, inclusiv a celui sarkozist din Coasta de Fildes, Libia, Mali si Siria.<\/p>\n

C\u00e2t despre UMP \u2013 au favorizat mereu marile averi \u00een detrimentul claselor mijlocii, si asta pe fondul unor discursuri linistitoare, pentru a tine sub control cartierele populare (discursuri fara alt efect practic dec\u00e2t efectul de real)
\nDe fapt, FN si UMP actioneaza ca si cum imigrantii ar fi fost vinovati de voracitatea capitalista, c\u00e2nd ei sunt, alaturi de proletarii autohtoni (uitati si ei de PS), taman victimele acesteia, victimele ei duble, de vreme ce conditiile economice \u00eenspaim\u00e2ntatoare din tarile lumii a treia i-au obligat sa plece, sa se dezradacineze, fara a le garanta ca nu vor schimba, ei si copiii lor, o saracie cu alta saracie\u2026 Dar e adevarat, cum zicea un economist din lumea a treia, ca se traieste mai bine din scormonitul \u00een pubelele restaurantelor pariziene dec\u00e2t \u00een cele ale restaurantelor din Dacca!
\nTrebuie desigur eliminata din acest tablou factiunea ultra-minoritara a \u201eimigratiei alese\u201c care lasa tarile lumii a treia fara elita stiintifica si medicala, fapt subliniat de mai multe ori de dna Le Pen. Caci st\u00e2nga \u201egeneroasa\u201c uita, ca prin minune, ca emigratia aleasa a furnizat Occidentului, deci si Frantei, o suma de specialisti carora nu ea le-a platit studiile. Totul \u00een c\u00e2stig, cum s-ar spune.
\nCanossa?
\nDupa alegeri, realitatea geopolitica si geoeconomica a reaparut \u00een toata splendoarea: noul presedinte, obligat sa plece la Canossa, adica la Berlin, pentru a \u00eengenunchea \u00een fata cancelarului german \u2013 caci acolo se decide politica europeana.
\nIar cocosismul presei franceze \u00een chestia influentei pe care ar putea-o exercita Hollande asupra politicilor de relansare economica europeana e fara substanta: Merkel stie preabine ca daca nu mai exista bani pentru a cumpara produsele germane, industria germana va avea de suferit, si ca trebuie gasit ceva, hic et nunc, repede-repejor, pentru a injecta nu numai lichiditati care sa umple buzunarele bancherilor, ci si unele care sa stimuleze cererea si deci cresterea economica, \u00een logica bravului neo-keynesianism. Dar nici Merkel, c\u00e2tu-i ea de Merkel, nu e dec\u00e2t tot un pion al bancherilor: nu poate deci face nimic contra regulilor europene si ale propriilor bancheri anti-keynesieni, caci conduce o economie care, p\u00e2na la urma, se bazeaza mai mult pe speculatie financiara dec\u00e2t pe productie, o economie \u00een care statul e tot mai mult \u00eenghesuit \u00een postura de rascumparator al datoriilor acumulate de bancile private.
\nDe ce sa mai votam?<\/strong>
\nLucrurile stau \u00eensa mai rau dec\u00e2t at\u00e2t: cum se face ca dupa at\u00e2tea esecuri, promisiuni \u00eencalcate, minciuni si mizerie crunta, dupa at\u00e2tea razboaie \u00een numele finantei mascate sub patriotism si drepturile omului, cum se face deci ca milioane de oameni \u2013 \u00eentocmai ca oile lui Panurge \u2013 continua sa voteze, ajut\u00e2nd astfel sa supravietuiasca un sistem din care n-a mai ramas dec\u00e2t forma goala \u2013 de vreme ce deciziile esentiale pentru economia politica nu mai sunt luate de politicieni alesi, ci de tehnicieni de \u00eenalt nivel numiti \u00een serviciul unei oligarhii financiare mondiale? O forma fara fond\u2026
\nSi-atunci ce ram\u00e2ne de facut? Veche \u00eentrebare! Caci social-democratia a ramas \u00eenca asa cum a descris-o Engels: \u201eSocialistul este un sarlatan care vrea sa reduca saracia sociala fara prejudicieze nici profitul, nici capitalul\u201c, asadar un comediant care tine publicul ocupat atunci c\u00e2nd reprezentantii directi ai capitalului risca sa declanseze revolte sociale. Or, Frontul National nu este dec\u00e2t o versiune contemporana a nationalismului iacobin de dreapta; a recuperat fostul suveranism iacobin pe care social-democratia si Partidul Comunist Francez l-au lasat de izbeliste \u2013 si iaca de ce-l voteaza o parte a clasei muncitoare\u2026 \u00cen democratia zisa de alternanta, FN nu este \u00een definitiv admis \u00een jocul electoral dec\u00e2t pentru a feri Capitalul de riscul unor rasturnari de situatie majore.
\nC\u00e2ta dreptate avea Coluche c\u00e2nd spunea, cu zeflemeaua-i fara pereche, ca \u201eDaca votul ar schimba ceva cu adevarat, ar fi fost de mult interzis\u201c!
\nAlta lume \u2013 dar cu ce conditii?<\/strong>
\n\u00cen ziua \u00een care poporul va \u00eentelege ca trebuie sa delegitimeze prin absenteism masiv acest spectacol electoral, va \u00eencepe poate re\u00eennoirea vietii politice, care presupune perspectiva unui trait-\u00eempreuna unde binele colectiv trece \u00eenaintea avantajelor categoriale, unde fericirea individului nu poate fi imaginata \u00een afara fericirii altuia, unde darwinismul social inerent naturii umane pradatoare (v. Hobbes) trebuie compensat prin non-naturalul din om, printr-o constr\u00e2ngere elaborata si impusa de civilizatie, dar nu de aceea a extazului \u00een fata marfii, care ne tine departe de orice compasiune, ci aceea a fiindului-\u00eempreuna \u00een masura (to m\u00e9tron) si nu \u00een lipsa de masura (am\u00e9tria, hybris), un fiind-\u00eempreuna care sa respinga ostentatia consumului, risipa, si sa \u00eencurajeze echilibrul si partajul bunurilor, asa \u00eenc\u00e2t cu totii sa avem placerea de a visa, de a citi, de a merge la pescuit, de a ne plimba, de a cauta Frumosul si sublimul (apropo, a se vedea dezastrele arhitecturale produse de ispita profitului imediat!) si poate de a le pune \u00een opera.
\nSi, de ce nu, de a trai extazul de a nu face nimic, de a predica, \u00een fine, dreptul la lene, pentru a aminti opera lui Paul Lafargue (ginerele lui Marx)\u2026 Pentru toate astea \u00eensa, trebuie eradicat fanatismul nihilist al muncii productive directe sau indirecte si a corelatului sau, fanatismul nihilist al consumului fara margini; fanatism al muncii productive care, \u00een ciuda asertiunilor marxismului si leninismului, n-a fost niciodata un destin, ci o teribila fatalitate. Or, spectacolul electoral consternant oferit de francezi si de elitele lor politice, care va sa continue cu alegerile legislative, nu lasa nicio geana de speranta \u00een privinta schimbarii\u2026 Noi mergem pe acelasi drum, cu un discurs doar un pic diferit, \u00een timp ce marii beneficiari ram\u00e2n neclintiti, ca si nedreptatile.<\/p>\n

Traducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\n

NOTE:<\/strong>
\n(1) Trebuie adaugat si numarul cetatenilor care nici macar nu s-au \u00eenscris pe listele electorale \u2013\u00a0 printre cunostintele mele sunt destui astfel de cetateni.
\n(2) Probabil chiar constatarea acestui decalaj cresc\u00e2nd \u00eentre popor si elitele sale politice explica faptul ca \u201edemocratiile occidentale\u201c au determinat, \u00een 2004, prin Observatorul electoral de la OSCE, Rusia si alte tari din fosta URSS sa suprime dreptul de a vota \u201e\u00eempotriva tuturor candidatilor\u201c, o lege \u00een mod vadit \u201epopulista\u201c, mostenita de la URSS, care prevedea ca daca o majoritate a votantilor avea aceasta optiune, alegerile trebuiau repetate fara posibilitatea pentru partide de a mai reprezenta vreunul dintre candidatii precedenti. O potentiala refacere totala a \u201eclasei politice\u201c! Dar ne imaginam ce fel de spaima \u2013 adevarata sabie a lui Damocles \u2013 ar semana o astfel de lege \u00een s\u00e2nul \u201eclasei politice\u201c occidentale, care nu mai conteneste de altfel cu lectiile de democratie la adresa \u201epopoarelor infantile\u201c din Est si din Sud.
\n(3) Chiar daca, pe teren, exista \u00eenca \u00een unele cartiere si \u00een unele \u00eentreprinderi celule militante locale ale PCF, consistente si active, la scara nationala, PCF a \u00eencetat sa mai fie prezent \u00een luptele cotidiene. Militantii cei mai autentic fidel principiilor sale fondatoare au fost marginalizati \u00een aparatul partidului ori s-au risipit \u00een mai multe grupulete (PRCF sPolul Renasterii Comuniste din Frantat, URCF sUniunea Revolutionarilor Comunisti din Frantat, Rouges vifs, Combat communiste sLupta comunistat etc.) ori \u00een activitatea sindicala si asociativa. Pentru multi, PCF a devenit un partid al \u201enotabililor\u201c locali, sau al \u201efiilor\u201c si \u201efiicelor\u201c ceva mai cuminti ai unor fosti lideri revolutionari. Se remarca totusi, de cur\u00e2nd, \u00een urma Frontului de st\u00e2nga, o timida augmentare a efectivelor PCF, care merge cot la cot cu radicalizarea Miscarii Tinerilor comunisti.
\n(4) \u00centr-un recent interviu acordat publicatiei \u201eGuardian\u201c, Fran\u00e7ois Hollande declarase: \u201eAstazi, nu mai exista comunisti \u00een Franta\u201c < http:\/\/gauche.blog.lemonde.fr\/2012\/02\/14\/y-a-t-il-encore-des-communistes-en-france > afirmatie poate exagerata, dar simplul fapt c-a fost posibila e marturia unei evolutii angajate acum vreo treizeci de ani si care, p\u00e2na acum, n-a fost \u00eenca contrazisa cu adevarat de cei interesati.
\n(5) NPA \u00eencepuse cu mare pompa \u00een jurul unui nucleu fondator format din cadre ale fostei Ligi Comuniste revolutionare de tendinta trotkista, dar si-a pierdut mare parte dintre noii militanti proveniti din cartierele populare si de imigranti, mai ales din pricina gestionarii ambigue a raporturilor de clasa si a atitudinii paternaliste manifestate fata de militantele sale social radicale si feministe, dar \u00een acelasi timp si fatis musulmane, care purtau deci valul islamic.
\n(6) Organizatie trotkista radicala si uvrierista care a str\u00e2ns mai mult de 5% dintre voturi la precedentele alegeri.
\n(7) Ceea ce nu trebuie sa ascunda faptul ca o parte dintre militantii si alegatorii care s-au regasit \u00een candidatura sa redob\u00e2ndisera gustul unui discurs si al unui militantism radical anticapitaliste si marxizante, care-si pierduse orice legitimitate \u00een cursul ultimelor \u201etrente piteuses\u201c sexpresie desemn\u00e2nd cei treizeci de ani de recesiune economica \u00eenregistrata \u00eentre 1974 si 2004; prin contrast cu \u201etrente glorieuses\u201c \u2013 perioada de av\u00e2nt economic dintre 1945 si 1973, n. trad.t. Fapt ce explica si sporirea interventiilor ce fac apel la popor pentru a se mobiliza dupa alegerile legislative din iunie si a forta \u201est\u00e2nga\u201c sa-si tina promisiunile. Raportul de forta s-ar putea schimba astfel \u201e\u00een favoarea strazii\u201c. Vezi pe tema acestei temeri deschis afisate, sf\u00e2rsitul interviului lui Nicolas Doisy, \u201eChief economist\u201c al Chevreux, firma de consiliere a bancilor si a fondurilor de pensii franceze si anglo-saxone: http:\/\/www.la-bas.org
\n(8) Sa nu mai vorbim de candidatii care sunt triati de sistemul celor 500 de \u201enasii\u201c electorale (parrainges \u00e9lectorales \u2013 fiecare candidat trebuie prezentat de un numar de 500 de alesi \u00een fata Consiliului Constitutional, n. trad.) obligatorii, \u00een ciuda largii lor difuzari \u00een conferinte si materiale video, cum e cazul lui Fran\u00e7ois Asselineau, fondatorul Uniunii Populare Republicane, un partid ce regrupa gaullisti si suveranisti de st\u00e2nga favorabili iesirii Frantei din UE si din NATO.
\n(9) Vezi Jean-Paul Brighelli, \u201eLa fabrique du cr\u00e9tin : La mort programm\u00e9e de l’\u00e9cole\u201c, Jean-Claude Gausewitch, Collection \u201e coup de gueule \u201e, 2005, 221 p.
\n(10) Chiar daca uneori felul \u00een care manipuleaza explicit si implicit sub\u00eentelesurile rasiste poate soca. Dar va merge ea oare mai departe pe acest teren dec\u00e2t notabilii UMP, ca presedintele iesit din cursa, ca ministrul sau de Interne ori ca noul ministru de Interne \u201esocialist\u201c, Manuel Valls?
\n(11)\u00a0 Spre deosebire de reluarea controlului asupra economiei nationale ca urmare a unor miscari de masa \u00een Islanda si \u00een Argentina, despre care \u201emarile\u201c media nu vorbesc. Asa cum nu vorbesc nici despre marea greva de acum a studentilor si a elevilor din Qu\u00e9bec \u00een favoarea mentinerii educatiei gratuite, care dureaza de mai multe luni si a str\u00e2ns mai bine de
\n200 000 de manifestanti \u00eentr-o \u201eprovincie\u201c cu abia 7 milioane de locuitori. <\/strong><\/p>\n<\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u2013 remarci incomode despre alegerile prezidentiale franceze \u2013   \u00centemeindu-se pe unele sondaje, socialistii si aliatii lor sperau \u00eentr-o mare victorie a campionului lor Fran\u00e7ois Hollande. N-a fost sa fie, caci avansul fata de contracandidatul sau, \u00een turul al doilea, a fost unul foarte mic, abia de 51,6%. Niciun motiv de sarbatoare, asadar, \u00een ciuda… Cite\u0219te mai mult »O victorie a la Pyrrhus<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4575,7770,7771],"class_list":["post-12029","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-alegeri-in-franta","tag-alegri-franta","tag-victorie-francois-hollande"],"views":1509,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12029","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12029"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12029\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12029"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12029"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12029"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}