{"id":12016,"date":"2012-05-31T11:30:37","date_gmt":"2012-05-31T09:30:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12016"},"modified":"2015-01-15T16:52:49","modified_gmt":"2015-01-15T14:52:49","slug":"de-unde-a-venit-lumina","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-a-venit-lumina\/","title":{"rendered":"De unde a venit lumina"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>E vara, dar \u00eenca nu m-am obisnuit cu ea, \u00een ciuda celor 31 de grade Celsius care se <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>strecoara deseori printre ploi, furtuni si zile friguroase. Sentimentul care ma domina\u00a0 este ca traiesc concomitent \u00een toate anotimpurile anului si ale v\u00e2rstei la care, prin mila Celui de Sus, am ajuns. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Iar din amestecul acesta de imagini si de trairi, de frig si caldura se desprind, acum, c\u00e2nd scriu acest text, zapezile din februarie, uriase, incredibile si fetele taranilor care au reusit sa le supravietuiasca multa vreme, izolati de nameti, \u00een case fragile din chirpici, unii alaturi de mortii care n-au putut fi scosi din case p\u00e2na c\u00e2nd patria, ocupata ca de obicei cu politica (asa cum se face ea aici, la Portile Orientului), si-a terminat de \u00eempartit portofoliile \u00eentr-un guvern care abia daca a avut timp sa-si scrie cartile de vizita. Caci, dupa toate c\u00e2te s-au petrecut p\u00e2na atunci: spitale si scoli desfiintate, medici alungati din tara, parca si zapezile au venit sa contribuie la grabirea unei condamnari la moarte pronuntata mai demult. Se stie, pe pam\u00e2nt coexista toate epocile si v\u00e2rstele prin care a trecut omenirea, iar\u00a0 \u00een partea aceea de tara, zapezile si ploile ne atrag atentia ca \u00eenca nu ne-am platit datoriile fata de Evul Mediu, ca nu numai taranii, ci si politicienii prin maniere, indiferenta sau cinism au ramas tot pe acolo.\u00a0 Privind drumurile, caile ferate, pam\u00e2ntul lasat \u00een paragina, orasele moarte, industria v\u00e2nduta p\u00e2na la ultimul surub, nu poti sa nu te \u00eentrebi daca nu cumva tara\u00a0 a luat-o\u00a0 \u00eenapoi, spre \u00eenceputuri, pentru a reconsolida tot ce am facut \u00een graba, uneori \u00eempinsi din spate de istorie. Fara sa vreau, \u00een unele momente sunt tentat sa spun ca tara arata ca taranii ei: unii risipiti \u00een lume, altii astept\u00e2nd prin marile capitale mila din partea unor biserici, iar cei mai multi, bolnavi, umiliti, coplesiti de datorii, \u00een satele pe care nu au puterea sa le paraseasca, v\u00e2nz\u00e2ndu-si adesea voturile unor escroci pe un kil de zahar sau\u00a0 de ulei ori pe niste cizme de cauciuc&#8230; Toti le-au vrut binele, dar ei au ramas asa cum ni i-au tradat zapezile si ploile.\u00a0 Urmele ad\u00e2nci ale timpului si istoriei de pe chipurile lor ma obliga sa vorbesc despre ei asa cum am facut-o de at\u00e2tea ori, adesea \u00een zadar. Odata ce au devenit colectivisti, dupa amenintari si umilinte inimaginabile, si-au visat pam\u00e2ntul lor iar unii, \u00een munti, au luptat pentru el cu arma \u00een m\u00e2na, pentru ca astazi, c\u00e2nd se numesc\u00a0 fermieri, sa nu aiba cu ce sa-l lucreze, sa-l priveasca resemnati cum se salbaticeste. Acestea sunt darurile Revolutiei si modul nostru de a le fi recunoscatori celor ce au facut ceva pentru tara. Caci acesti tarani, de c\u00e2te ori au fost chemati, au aparat cu pretul vietii pam\u00e2ntul\u00a0 tarii. Ei au facut Marea Unire, si tot ei, \u00een uniformele armatei rom\u00e2ne, au eliberat, \u00een 1919, Budapesta de comunistii lui Bela Kun. Marinimia regelui Ferdinand i-a oprit pe militari sa arboreze steagul nostru pe Parlamentul ungar, dar un taran din Oltenia nu s-a putut rabda sa nu puna pe locul cuvenit steagului, o opinca. Poate, pentru a le spune celor ce n-au reusit sa \u00eenteleaga\u00a0 toate lectiile istoriei, ca si cei ce au umilit pot fi, la r\u00e2ndul lor, umiliti. C\u00e2nd tara a fost ciuntita fara sa se fi tras un singur glonte, \u00een est ca si \u00een vest, toti acesti tarani au reparat rusinea cu pretul unor imense sacrificii.\u00a0 Cum as putea uita ceea ce \u00eemi povestise un supravietuitor despre zecile sau sutele de soldati rom\u00e2ni \u00eenghetati \u00een transee cu armele \u00eendreptate spre Stalingrad, av\u00e2nd muschii umerilor si ai spinarilor lipsa, m\u00e2ncati, adica, de cei ce izbutisera sa scape cu viata din acest infern? Dupa revenirea \u201ela vatra\u201c, multi dintre ei au platit cu \u00eenchisoarea faptul de a fi readus o parte din tara \u00eentre hotarele ei firesti. Se stie, memoria celor ce fac politica este, de cele mai multe ori, foarte scurta. Caci \u00een minunatul nostru spatiu vorbim despre adevar si mai ales \u00eel acceptam abia dupa ce nu ne mai foloseste. Zilele trecute, Dan Culcer, cunoscutul critic si istoric literar, mi-a vorbit despre un tablou stravechi al ctitorilor uneia din cele trei biserici din satul meu din Maramures. Cea mai veche s-a dar\u00e2mat cu destui ani \u00een urma, la putina vreme dupa ce a fost declarata monument istoric. \u00cenaintea ei, spune traditia orala, existase o biserica pe roti pe care taranii o duceau cu ei \u00een munti de frica navalirilor tatare. Probabil ca, p\u00e2na la urma, o copie a acestui tablou va parasi Parisul si \u00eesi va ocupa locul \u00eentr-una din bisericile din sat. Cu alte cuvinte, vreau sa spun ca peste tot sunt urmele taranilor, mostenirea\u00a0 lor, dupa cum o imensa majoritate a intelectualitatii rom\u00e2nesti provine tot din r\u00e2ndurile taranilor. Inochentie Micu Klein si Avram Iancu, doua dintre cele mai tragice si mai nobile figuri ale istoriei noastre sunt tot fii de tarani si au schimbat istoria. Din pacate, \u00eensa, copiii taranilor nostri de astazi nu mai au acces la studii universitare, valul de prostie si ignoranta ce s-a revarsat peste tara, face ca aproape jumatate din populatie sa nu aiba nici cea mai superficiala legatura cu cartea iar niste milioane de locuitori, nici cu alfabetul. Fara sa stie, Dan Culcer m-a\u00a0 trimis cu multi ani \u00een urma. Pe atunci, vecinul meu \u00eemi poveste despre Batalia din Vinerea Mare de la Piave, din noiembrie-decembrie 1917, despre r\u00e2ul Isonzo si despre alte \u00eenfruntari despre care \u201evoluntarul\u201c Ernest Hemingway vorbeste \u00een \u201eAdio arme\u201c. Altora le era imposibil sa uite eroismul celor ce au luptat, p\u00e2na la ultimul soldat, \u00een Monte Grappa. Multi consateni de ai mei cunosteau\u00a0 exemplul acelor \u201eNu Regiment\u201c compuse din rom\u00e2nii care refuzau sa execute comenzile \u00een maghiara. \u00cen ultimul razboi, acesti rom\u00e2ni erau trimisi pe front\u00a0 si pusi sa demineze terenul cu m\u00e2inile goale. Am cunoscut tarani ai caror bunici si strabunici\u00a0 luptasera la Solferino si nu puteau uita nici ei \u00eenfr\u00e2ngerea \u201edragutului de \u00eemparat\u201c Franz Iosif. Si tot de la acestia aflasem cum se \u201erecrutau\u201c cei ce urmau sa fie luati cu arcanul la oaste, de unde se \u00eentorceau dupa multi ani, daca se mai \u00eentorceau. Asadar, soldatii imperiali aduceau duminica sau \u00een alte zile de sarbatoare sau de t\u00e2rg m\u00e2ncare si bautura din belsug, pe care le puneau pe mese \u00een mijlocul satului sau \u00een curtea bisericii. \u00cemprejmuiau apoi mesele cu o funie groasa cu lat asezata pe niste tarusi. Barbatii\u00a0 mai curajosi \u00eesi \u00eencercau norocul t\u00e2r\u00e2ndu-se pe sub funie ca sa-si ia m\u00e2ncare si bautura. Fireste, pe masura ce se ameteau, tot mai multi \u00eesi \u00eencercau norocul si c\u00e2nd numarul celor aflati \u00een interior parea suficient, soldatii str\u00e2ngeau funia si pe cei prinsi acolo \u00eei asteptau multi ani de armata si de razboaie. Urm\u00e2nd ciudatele salturi ale memoriei, nici nu stiu cum am ajuns aici. Poate pentru ca, involuntar,\u00a0 am cautat\u00a0 \u00een trecut \u2013 fara succes desigur \u2013 spatii mai luminoase din care sa lipseasca umilinta si minciuna.\u00a0 Am privit \u00een\u00a0 urma si pentru ca \u00een acest moment politic de revenire la normalitate, taranii\u00a0 ar putea sa ne salveze \u00eenca odata cu conditia ca noii nostri guvernanti sa priveasca fara prejudecati, cu luciditate \u00een jur si, desigur, sa nu ignore marile voci ale istoriei si culturii noastre. Cele care ne-au \u00eendemnat \u00eentotdeauna sa facem o tara pentru noi si nu pentru a fi pe placul altora. \u00cen 1924, Rebreanu scria: \u201e De o suta de ani se propovaduieste &#8216;europenizarea&#8217; noastra pe toate cararile. Oameni de Stat, scriitori, filozofi, artisti, \u00eenc\u00e2ntati de binefacerile civilizatiei, ne-au impus tot ce s-a facut aiurea \u00een mod organic. Avem constitutie belgiana, legi franceze, parlamentarism britanic, literatura futurista, pictori expresionisti, democratie, capitalism&#8230; Avem de toate si totusi simtim toti ca n-avem nimic. Constitutia noastra belgiana, legile noastre franceze, parlamentarismul nostru britanic au ramas vorbe goale, care se repeta papagaliceste la \u00eentruniri si prin ziare; literatura si artele, cu c\u00e2t mai extravagante, cu at\u00e2t mai izolate si fara nici o \u00eenr\u00e2urire asupra celor carora se adreseaza: democratia noastra nu traieste dec\u00e2t \u00een ideologia c\u00e2torva naivi, precum capitalismul nostru e un nume nou pentru vechea robie a celor multi de catre o m\u00e2na de \u00eendrazneti&#8230;<br \/>\nO suta de ani de asemenea europenizare n-a taiat pofta unora de a continua experientele. Ni se cere sa stam cu ochii mereu spre Apus sau spre Rasarit si sa facem \u00eentocmai ce se face acolo. Noi \u00eensine parca am fi incapabili de orice creatii. Si chiar de orice sfortare rodnica. Geniul nostru sa se corceasca \u00een corsete straine fara de care parca n-am fi \u00een stare sa crestem\u201c. Daca din enumerarile lui Rebreanu nu ar lipsi Marele Licurici, textul ar parea scris mai zilele trecute. \u00cen celebrul sau \u201eDiscurs de receptie\u201c rostit la Academia Rom\u00e2na \u00een 20 mai 1940, marele romancier staruie asupra aceleasi obsesii: taranul rom\u00e2n. \u201eDar, la r\u00e2ndul ei, tara noua, pentru care taranul rom\u00e2n a jertfit si a s\u00e2ngerat cel mai mult, trebue sa-i \u00eenlesneasca si lui soarta mai buna ce i se cuvine. Nu prin fraze si h\u00e2rtoage, nici prin pomeni si fagaduieli desarte, ci printr-o educatie noua care sa-i asigure munca rodnica si traiu omenesc. Si mai ales, si poate mai presus de toate, daruindu-i ceea ce r\u00e2vneste de multe veacuri fara \u00eencetare si \u00een zadar: lumina si dreptate.\u201c Ar mai fi de adaugat ca peste o luna Rom\u00e2nia a intrat \u00een razboi, sute de mii de tarani \u00een uniforme militare si-au dat viata \u00een numele \u00eentregirii tarii, dupa care, lumina a venit de la Rasarit \u00eempreuna cu comunistii, ca astazi, fiii si nepotii acestora sa devina anticomunisti si sa sustina cu vehementa ca lumina a venit \u00eentotdeauna de la Apus.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>E vara, dar \u00eenca nu m-am obisnuit cu ea, \u00een ciuda celor 31 de grade Celsius care se strecoara deseori printre ploi, furtuni si zile friguroase. Sentimentul care ma domina\u00a0 este ca traiesc concomitent \u00een toate anotimpurile anului si ale v\u00e2rstei la care, prin mila Celui de Sus, am ajuns. Iar din amestecul acesta de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-a-venit-lumina\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De unde a venit lumina<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[7765,4],"class_list":["post-12016","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-dan-culcer","tag-editorial"],"views":2191,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12016","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12016"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12016\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12016"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12016"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12016"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}