De pe la jumatatea secolului trecut, Radu Cosasu, care a fost odata, in prima si foarte frageda lui tinerete, si Radu Costin, cauta neobosit si cere imperativ \u201eadevarul integral\u201c. Intr-o vreme si intr-o lume in care se iubea doar adevarul partial de tot, pretentia lui enorma i s-a intors impotriva, smulg\u00e2ndu-i creionul din m\u00e2na: dat afara de la \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201c si de peste tot ajunsese a fi printre primii someri din Rom\u00e2nia socialista. N-a lasat din m\u00e2na lum\u00e2narea, faclia cu care cauta peste tot cu nestins romantism revolutionar \u201eadevarul integral\u201c ca sa poata supravietui. De atunci incolo si p\u00e2na azi asta si scrie: Supravietuiri. Cauta si azi \u201eadevarul integral\u201c. C\u00e2nd pare incredintat ca l-a gasit, mai scrie o capodopera. \u201eCodul unui agent acoperit\u201c din \u201eDilema\u201c nr. 431 (17-23 mai 2012) este o asemenea capodopera a publicisticii actuale. Autorul ei citeste cu sufletul la gura o carte, un dialog in care Filozoful intreaba si Poetul raspunde. Numele Poetului este pseudonimul marelui sau personaj strigat de toti cititorii care l-au cunoscut: mopete. Chestionat asupra traiului in comunism, pseudonimul marelui mopete ii raspunde Filozofului cu adevarul sau integral: \u201etrecerea mea lina prin viata, intr-o istorie, altfel, accidentata, nu are alta explicatie dec\u00e2t aceea de a fi fost agent acoperit al unui serviciu de care nu stiu. Alta explicatie nu exista, sunt ofiter acoperit\u201c. La inceput Filozoful nu-l ia in serios si, desi el vrea o marturie cruda si pura, isi mai pastreaza umorul \u2013 putin \u2013 spun\u00e2ndu-i ca \u201epovestea e savuroasa\u201c, ca \u201eeste extrem de amuzant sa fii asa ceva fara sa stii\u201c, dar mopete o tine pe a lui si pe-a \u201eadevarului sau integral\u201c: \u201eDar nu e amuzant deloc! E doar, repet, logic\u201c. Si, scrie autorul capodoperei publicistice din \u201eDilema\u201c, \u201eurmeaza logica, irefutabila: a lucrat din 1953, inca student, la Agerpres \u2013 \u201eun loc \u2013 spune mopete \u2013 de v\u00e2rf al ideologiei oficiale\u201c, fara sa fie chinuit de autobiografie si originea sa nesanatoasa, luat in garantie, pe simpatie, de seful redactiei, a plecat de c\u00e2teva ori prin \u201elagar\u201c fara sa fie controlat de vreun securist, nu i s-a cerut niciodata sa raporteze ce a discutat cu strainii, a fost abonat la Biblioteca Americana, a imprumutat carti de la Biblioteca Engleza\u201c si pseudonimul lui mopete, traducatorul lui \u201eUlise\u201c al marelui Joyce, spune si repeta ca nu glumeste, ca \u201eniciodata, nimeni, nu m-a intrebat nimic, in timp ce altii au facut puscarie pentru asta.\u201c Cariera lui relativ ascendenta si fara h\u00e2rtoape, il asigura el pe Filozof, nu se poate justifica din afara dec\u00e2t daca a fost ofiter sub acoperire: \u201eAceasta e formularea clara \u2013 noteaza Radu Cosasu \u2013 la care dl Liiceanu nu mai poate replica nici ca e o gluma savuroasa, nici ca e amuzant, ci, pe sleau, ca e o enormitate: \u201enu poate nimeni sa fie ofiter sub acoperire fara sa stie\u201c. \u201eBa poate\u201c, riposteaza calm Poetul si enunta concis cum: pe cai deductive care intaresc revelatia indusa de ipoteza sa\u201c. Urmeaza un sir de \u201epoeme\u201c, poemele vietii si ale \u201eadevarului integral\u201c irepetabil al irepetabilului mopete: \u201eAvem, sa-i zic asa \u2013 scrie Radu Cosasu \u2013 poemul intrarii in partid a agentului acoperit \u2013 inadmisibil pentru anticomunistul visceral, perfect logic insa pentru un cetatean care vrea o casa de la partid, unde sa-si adaposteasca pisicile, si nu vede nicio drama, nimic diavolesc, in aceasta optiune, \u00abce drama? care drama in aderarea la un partid? ce importanta are?\u00bb\u201c. E uluitor ce spuneti! \u2013 riposteaza Filozoful si \u201econtroversa ii aduce sa discute despre Socrate; e controversa (bine, sa nu-i spun poem) pe cursurile lui Vianu, colaborationistul, la care agentul se ducea pentru a mentine \u00abo continuitate cu cultura\u00bb(!), iar investigatorul nu accepta compromisul, desi, kunderofil, admite ca \u00abviata poate fi in alta parte\u00bb\u201c. Investigatorul, plin de simpatie ranita de \u201eenormitati\u201c, vrea cu tot dinadinsul sa-l salveze pe Poet de compromis, invoca \u201estilistica autopersiflarii\u201c din discursul acestuia, tehnica subevaluarii si experienta abisului, dar Poetul, nu si nu!, nu se lasa in ruptul capului \u201ereabilitat\u201c, o tine pe a lui, cu \u201eagentul acoperit\u201c al\u00a0 unui serviciu nestiut. \u201eVai! Vai! \u2013 exclama Filozoful \u2013 Cum diminuati totul, ce deriziune socratica practicati!\u201c, iar Poetul, luminat ca de o revelatie, murmura: \u201eacum incepe sa se vada ca am fost o gogoneata\u201c. \u201eO ce? \u2013 ne cutremuram odata cu Gabriel Liiceanu. O ce? O gogo… E clipa \u2013 se dumireste si Radu Cosasu in capodopera lui eseistica si interpretativa \u2013 c\u00e2nd m-am iluminat intr-o contra-revelatie codificata ca o parola de trecere intre spioni batr\u00e2ni. Mircea Ivanescu e un gogo-lian, un agent acoperit al serviciilor gogoliene, care lucreaza pe granita cea mai vulnerabila, aceea dintre ridicolul (acceptat) si sublimul (inaparent). Nici unui fictionar rom\u00e2n nu i-a venit in ultimii saizeci de ani o asemenea idee de racolare, nimeni dintre fictionari nu a trait o existenta mai sfidatoare a tot ce-i bombastic si sumar. In fata lui, e presant sa ne descatusam din cliseele pedestre. Sunt prea putini gogolieni printre noi, asta e situatia si nu-mi dau seama daca e grav sau nu.\u201c Grav ori nu, ram\u00e2ne trist ca p\u00e2na ce nu ne vom descatusa din \u201ecliseele pedestre\u201c nu se intrevede nicio sansa de a atinge (sau macar zari) \u201eadevarul integral\u201c dupa care zicem ca t\u00e2njim: mopete si pseudonimul sub care s-a ascuns el toata viata a trait, ca pe o \u201eenormitate\u201c, adevarul integral.
\nCum au trait in comunism generatiile tinere contemporane cu mopete, inconjurate de carti, filme, muzici si Cenaclul Flacara al tineretului revolutionar, aflam tot in \u201eDilema\u201c din interesanta ancheta organizata de Marius Chivu. Cum petreceau scriitorii din \u201eSiberia spiritului\u201c la Valea Vinului vom afla\u00a0 din povestile si amintirile publicate in \u201eDacia literara\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De pe la jumatatea secolului trecut, Radu Cosasu, care a fost odata, in prima si foarte frageda lui tinerete, si Radu Costin, cauta neobosit si cere imperativ \u201eadevarul integral\u201c. Intr-o vreme si intr-o lume in care se iubea doar adevarul partial de tot, pretentia lui enorma i s-a intors impotriva, smulg\u00e2ndu-i creionul din m\u00e2na: dat… Cite\u0219te mai mult »Mopete si adevarul integral<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7764,7763,4081],"class_list":["post-12012","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-codul-unui-agent-acoperit","tag-dilema-veche","tag-radu-cosasu"],"views":1441,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12012","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12012"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12012\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12012"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12012"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12012"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}