{"id":11998,"date":"2012-05-24T15:21:32","date_gmt":"2012-05-24T13:21:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11998"},"modified":"2012-05-24T15:22:04","modified_gmt":"2012-05-24T13:22:04","slug":"o-amintire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-amintire\/","title":{"rendered":"O amintire"},"content":{"rendered":"

La inceputul verii anului 1981 eram la Atena, refugiat politic. Lume amestecata in hotelul pe atunci numit Xenia si rezervat fugarilor din Est. Rom\u00e2ni, polonezi, bulgari, albanezi, c\u00e2tiva africani rataciti. Visatori naivi si febrili la o lume libera, aventurieri, traficanti de icoane si de tablouri, inconstienti, hoti si curve. Singurele destinatii pentru a incepe o viata noua sau pentru a o distruge definitiv erau Statele-Unite, Canada, Australia si Noua Zeelanda. Fiecare cu norocul lui, daca mai era vorba de noroc si nu de un salt in vid. <\/strong><\/em>
\nIn asteptarea exilului voluntar in Canada, la o masa a cafenelei din fata Muzeului National, citeam zi de zi \u201eLe Monde\u201c. Fran\u00e7ois Mitterrand c\u00e2stigase alegerile in Franta, socialistii erau majoritari in Adunarea Nationala si in Senat, comunistii intrau in guvern si prorocii catastrofei ce-avea sa urmeze se intreceau in pronosticuri sumbre. Milionarii isi faceau valizele sa se refugieze in Elvetia, dreapta se sufoca de indignare si cei c\u00e2tiva prieteni rom\u00e2ni pe care-i aveam la Paris, fugari care ma precedasera, isi pl\u00e2ngeau de mila. In plina criza economica, la Montreal, un ministru homosexual fura o haina din magazinul Eaton ca sa-si epateze amantul. Am povestit mai pe indelete in \u201eRomanul reintoarcerii\u201c cumplita indoiala de parinte care m-a cuprins in legatura cu moravurile tarii si continentului spre care am calatorit intr-o noapte cu bani imprumutati de regina Angliei si a Canadei, Elizabeth II; aveam sa-mi achit datoria de indata ce-am inceput sa c\u00e2stig primii dolari. In treacat spus, treizeci si unu de ani mai t\u00e2rziu, consider\u00e2nd cu siguranta ca a rezolvat marile probleme ale societatii americane (criza, somajul, economia, sanatatea, educatia, violenta, razboaiele\u2026), presedintele Obama s-a declarat personal de acord cu casatoriile intre persoane de acelasi sex. Aveam o grija, se intelege.
\nIn sf\u00e2rsit. Eram de mai putin de un an in Canada, criza isi continua ravagiile, c\u00e2nd, in Italia, s-a rasp\u00e2ndit spaima ca un guvern comunist ar putea veni la putere. S-a int\u00e2mplat atunci sa cunosc singurul rom\u00e2n ajuns milionar in Italia, la sf\u00e2rsitul razboiului, gasind o intrebuintare buteliilor de butan abandonate de trupele americane. Era hotar\u00e2t sa ram\u00e2na la Montreal in cazul in care dusmanii lui de o viata c\u00e2stigau alegerile. P\u00e2na una-alta, cumparase un bloc de locuinte de cincisprezece sau douazeci de etaje si incerca sa puna pe picioare o afacere cu import de pasta de rosii italiene. Un om afabil, extrem de ordonat si de disciplinat, dar de o bizara, pentru mine, perceptie a banului. Am tradus pentru el in rom\u00e2neste, din franceza, un volum despre traci, pasiunea lui, si am cumparat din onorariu primul televizor in culori al familiei; l-am dus doar in urma cu c\u00e2teva luni la Armata Salvarii, nu mai stiam unde sa-l mutam.
\nCatastrofa anuntata in Franta n-a avut loc, comunistii n-au ajuns la putere in Italia, socialistii din Europa, \u201ela gauche-caviar\u201c, s-au convertit de-a lungul anilor la neoliberalism, Uniunea Sovietica s-a dezintegrat, comunismul a fost triumfal ingropat, Europa occidentala si-a largit piata de desfacere in fostele tari socialiste si a inventat moneda unica, NATO si-a gasit aliati fideli in aceleasi tari si s-a transformat in jandarmul lumii. Iugoslavia a fost dezmembrata, au urmat razboaiele din Irak, Afganistan, mai de cur\u00e2nd cel din Libia si, prin intermediari, razboiul civil din Siria.
\nNimic nu parea sa mai stea in calea capitalismului si a eternitatii lui de care se mai indoiau si se indoiesc doar tembelii, cei slabi cu duhul, nostalgicii comunismului, comunistii, acolo unde mai sunt inca ingaduiti, extremistii de st\u00e2nga, anarhistii si amatorii de utopii sociale. Nimic in afara de propria sa logica distructiva si autodistructiva. Cu exceptia Spaniei, guvernata de socialisti cazuti in patima constructiilor imobiliare, socialistii din Europa, si cu at\u00e2t mai putin comunistii, n-au jucat niciun rol in criza financiara si economica inceputa in 2008 in Statele-Unite, bastionul neoliberalismului, nici azi terminata si cu certitudine nici prea cur\u00e2nd terminata. Singura veste buna din ultimii ani, daca e o veste buna si nu inca una din sinistrele realitati ale lumii de azi, este ca bancile, salvate pretutindeni in Occident cu bani publici, au inceput sa faca din nou profituri imense, obscene in raport cu sacrificiile impuse populatiilor. Speculantii si-au regasit linistea si increderea, \u201ePiata financiara\u201c puterea de a santaja, politicienii reflexul de marionete, economistii si comentatorii neoliberali delirul insolent.
\nUn context politico-mediatico-financiar c\u00e2tusi de putin favorabil victoriei unui presedinte socialist in Franta si al unui program cu componente de justitie sociala. Ca si in 1981, se anunta iar o catastrofa, milionarii isi fac iar valizele pentru a se refugia in Elvetia si Belgia, dreapta se sufoca iar de indignare si-si aduna r\u00e2ndurile si putinii mei prieteni isi pl\u00e2ng iar de mila. Cunoscutii servitori ai dreptei rom\u00e2nesti pl\u00e2ng soarta Frantei, isi pl\u00e2ng de mila si delireaza aprig printre lacrimi pentru soarta mizerabila ce-asteapta Rom\u00e2nia si-i asteapta de buna seama si pe ei din cauza guvernului cu iz socialist ajuns la putere. De douazeci si doi de ani stam excelent cu empatia neoliberala. Sau, mai exact, cu mimetismul de colonizati.<\/p>\n

P.S.<\/strong> Spre stupefactia multora, un steag rosu cu secera si ciocanul a fost vazut la una dintre manifestatiile studentilor si colegienilor grevisti din Qu\u00e9bec.
\n14 mai 2012<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La inceputul verii anului 1981 eram la Atena, refugiat politic. Lume amestecata in hotelul pe atunci numit Xenia si rezervat fugarilor din Est. Rom\u00e2ni, polonezi, bulgari, albanezi, c\u00e2tiva africani rataciti. Visatori naivi si febrili la o lume libera, aventurieri, traficanti de icoane si de tablouri, inconstienti, hoti si curve. Singurele destinatii pentru a incepe o… Cite\u0219te mai mult »O amintire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-11998","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1332,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11998","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11998"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11998\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11998"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11998"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11998"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}