{"id":11981,"date":"2012-05-24T15:12:51","date_gmt":"2012-05-24T13:12:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11981"},"modified":"2012-05-24T15:13:03","modified_gmt":"2012-05-24T13:13:03","slug":"ce-si-de-ce-in-tanara-dramaturgie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-si-de-ce-in-tanara-dramaturgie\/","title":{"rendered":"Ce si de ce in tanara dramaturgie"},"content":{"rendered":"

Timisoara in linii mari (1)<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Prin Festivalul European al Spectacolului dublat de Festivalul Dramaturgiei Rom\u00e2nesti, Teatrul National Timisoara ambitioneaza un eveniment care sa reprezinte straturile c\u00e2t mai largi ale comunitatii. Cum teatrul \u201eisi asuma \u2013 in viziunea directoarei Ada Hausvater \u2013, rolul amplu de formator cultural si civic\u201c, incep\u00e2nd cu anul trecut, traditionalul FDR s-a imbogatit cu o sumedenie de sectiuni noi: spectacole de teatru, altele dec\u00e2t cele montate cu piese rom\u00e2nesti, un modul de (teatru-)dans in care publicul a avut sansa sa admire o montare puternica, \u201eFrisson\u201c de P\u00e1l Fren\u00e1k, work-shop-uri, expozitii, concerte de muzica, spectacole de strada cu scamatorii, echilibristica, multa miscare, butaforii care ard si distractii pentru publicul larg.
\nEvident, sectiunea principala a festivalului in jurul careia se nasc toate evenimentele colaterale ram\u00e2ne dramaturgia rom\u00e2neasca de azi, iar un director de teatru care are tenacitatea, ba chiar incapat\u00e2narea de a duce mai departe un festival dedicat piesei rom\u00e2nesti si \u2013 cu at\u00e2t mai laudabil \u2013, a celei tinere, c\u00e2stiga toata aprecierea comunitatii teatrale. Ce merita salutat cu prisosinta sunt tocmai increderea si girul pe care organizatorii le acorda tinerilor dramaturgi ale caror piese sunt montate de tineri si jucate, in proportie cov\u00e2rsitoare, tot de tineri. Faptul ca acestia sunt bine reprezentati intr-un festival, gasindu-si un loc dedicat lor, nu poate dec\u00e2t sa ne umple de respect. De altfel, cu riscul de a ma repeta, festivalul nu e singurul exemplu de management fericit de la TNTm. Dintr-un teatru fara identitate, cum era inainte de directoratul Ada Hausvater \u2013 Ion Rizea, Teatrul National Timisoara a devenit unul dintre putinele cu o strategie coerenta si explicita, cu performante artistice si organizatorice de invidiat. Dintre acestea cele mai rasunatoare sunt deschiderea Salii 2, intrarea spatiului Sinagogii in circuitul teatral, achizitionarea unei tipografii proprii sau noua fabrica de decoruri, inaugur\u00e2nd prima linie de productie proprie a unei institutii de stat care o ajuta sa\u00a0 economiseasca o groaza de bani.
\nTeatrul discriminatilor<\/strong>
\nPesemne societatea noastra semibarbara ii determina pe tinerii dramaturgi \u2013 care, ca toti artistii, au urechea mult mai ascutita la tarele comunitatii \u2013, sa pledeze pentru minoritati, defavorizati si discriminati. Spectacolele prezentate la Timisoara in sectiunea FDR au inclinat catre un teatru majoritar social. Juriul (constituit din publicista Bonnie Maranca, SUA, Ingrid De Ketelaere, promotor cultural, Belgia, si Andreas Beck, director de teatru, Austria) pare sa se fi lasat si el convins de militantismul autorilor nostri dramatici intruc\u00e2t a ales tocmai aceste spectacole. Ram\u00e2ne deschisa intrebarea daca montarile premiate au etalat intr-adevar proportia cea mai buna intre mesajul pentru care pledau autorii si mijloacele teatrale (poate mai potrivit ar fi sa spunem saracia de mijloace) cu care il ambalau. Asa cum s-a vazut la Timisoara, teatrul lor este unul nascut din refuzul fata de emfaza, fata de teatralitatea din salile institutionalizate, cu decoruri scumpe, declamatii si mult artificial. Daca e asa, intentia e absolut salutara. Numai ca in marea majoritate piesele acestea par sa aiba cam tot at\u00e2ta elaborare c\u00e2t un buletin de stiri. Cu care seamana izbitor, cu diferenta ca sunt interpretate de actori profesionisti, deci mult mai bine. De fapt, schema (ca sa nu zic reteta) dupa care sunt construite cele mai multe piese pare sa fie asemanatoare: o documentare succinta in urma careia reiese un text ce elimina din capul locului si demodatele relatii, si demodatul conflict, chiar si at\u00e2t de necesara dezbatere, inlocuind \u201epostdramatic\u201c toate mijloacele prin care teatrul de p\u00e2na mai ieri reusea sa-l faca pe spectator sa priveasca cu ochii c\u00e2t cepele. Tinerii autori prefera o acumulare de scene de regula fara nici o legatura intre ele, in afara de raportarea la o tema extrem de generala.
\nNiste actori vin si se asaza pe scaune, cu fata sau cu spatele la public, expun\u00e2nd \u2013 e drept, cu simplitate, fara declamatii suparatoare \u2013, diferite fapte care par rupte din ziare. Pesemne ca in imaginatia autorilor dramatici mesajul e at\u00e2t de puternic, int\u00e2mplarile at\u00e2t de condamnabile si realitatile at\u00e2t de grave inc\u00e2t simpla lor enuntare atrage pe loc simpatia pentru cauza st\u00e2rnind dezbaterea ulterioara. E cazul pieselor semnate si regizate de Bogdan Georgescu, \u201eRogvaiv\u201c, care, in linii mari, discuta persecutiile cu care se confrunta homosexualii in Republica Moldova, inclusiv din partea autoritatilor, si \u201eFara sprijin\u201c, spectacol ce are in prim-plan situatia celor evacuati din case, carora Primaria nu le ofera nici un adapost. Cele trei mame din zona Uranus Rahova, luate de la fata locului, fara a fi actrite profesioniste, aduc un plus imens de veridicitate. Ideea e buna, faptul ca nu au ticuri actoricesti si nici minima formatie de a spune un text ajut\u00e2ndu-se de clou-urile obisnuite\u00a0 sporeste atentia si curiozitatea spectatorilor fata de faptele int\u00e2mplate. Ceea ce din pacate nu se int\u00e2mpla si in \u201eRogvaiv\u201c (Teatrul Spalatorie Chisinau), unde principalele mijloace care sa mai trezeasca publicul lipindu-l de problema abordata au fost lanterna pusa pe fata actorului sau criza de r\u00e2s a parlamentarilor invitati sa discute la televiziune legislatia privind minoritatea gay. O spun din perspectiva unui spectator care si-ar dori nu sa c\u00e2rcoteasca, ci sa observe cum opera le iese infailibil tinerilor creatori de teatru. De altfel, chiar in cadrul Festivalului de la Timisoara, spectacolul care a dovedit ca formula statica se prizeaza fara eforturi, ba chiar uneori poate fi de mare succes, a fost \u201eJocuri in curtea din spate\u201c dupa autoarea israeliana Edna Mazya, regia Bobi Pricop, UNATC Bucuresti. Evenimentele pe muchie de cutit, dezbaterea pe marginea unui fapt grav (violul in grup al unei adolescente), in care perspectiva nu apartine unei singure parti, ba mai mult, ambele parti pot fi suspectate de calitatea de victima-calau, fiecare cu dreptatea si vina sa, au tinut treaza atentia publicului. Asa ca nuantarea textelor sau cultivarea perspectivismului ar putea constitui cai care sa le ofere tinerilor creatori mai multa diversitate stilistica fara a compromite autenticitatea de care se simt at\u00e2t de legati.
\nIn sf\u00e2rsit, mijloacele propuse de Bogdan Georgescu par sa fi fost de ajuns ca sa c\u00e2stige juriul international care a acordat Premiul pentru Cea mai buna reprezentatie pe un text rom\u00e2nesc contemporan spectacolului \u201eRogvaiv\u201c, pentru \u201erelevanta sociala a temei, interesul fata de teatru ca rezultat al unui efort colectiv \u2013 o tendinta semnificativa in teatrul european actual \u2013, relevanta in descoperirea de noi limbaje dramatice si a unei noi abordari in arta actorului, ca si stilul minimal si lejer al spectacolului, in deplin acord cu intregul concept din spatele acestuia\u201c. Iar Premiul \u201eIoan Strugari\u201c pentru cea mai buna interpretare a revenit in mod colectiv distributiei spectacolului \u201eX milimetri din Y kilometri\u201c de Gianina Carbunariu, productie a Companiei Colectiv A din Cluj, premiu justificat de \u201ecomplexitatea si efortul de colaborare care caracterizeaza interpretarea\u201c.
\nDesigur, in multe montari dintre care primele ce imi vin in minte sunt \u201eBash\u201c, regia Vlad Massaci, Teatrul ACT, si \u201eHotii\u201c, regia Cristi Juncu, Teatrul \u2013 74 Tg. Mures, spectacole de un efect cutremurator, formula este aceeasi, cu actori care interpreteaza st\u00e2nd majoritar pe scaun. Dar impactul lor zguduitor \u2013 in lipsa cunoscutelor artificii teatrale \u2013, tine de regia milimetrica, de o actorie exceptionala si, mai ales, de calitatea textelor extrem de puternice. Ceea ce nu a fost tocmai cazul in spectacolele prezentate la Timisoara. Ca lucrurile stau asa (si, din pacate, nu de ieri, de azi) o demonstreaza, printre altele, si faptul ca anul acesta juriul Concursului National de Dramaturgie, in urma analizarii celor treizeci si unu de texte intrate in concurs, a selectat unul singur, \u201eJerry nu c\u00e2stiga intotdeauna\u201c de Cristian Todica. In a doua etapa, piesa a fost analizata scenic si prezentata in lectura publica in cadrul festivalului, iar decizia finala a fost neacordarea Premiului pentru Cea mai buna piesa a anului in aceasta editie a CND, data fiind lipsa de relevanta scenica a propunerilor dramatice. Indiscutabil, decizia juriului format din membri familiarizati cu situatia creatiei rom\u00e2nesti de teatru spune ceva despre starea actuala a dramaturgiei noastre.
\nAr mai fi de discutat eficienta spectacolelor din formula amintita, care sacrifica in mare parte elaborarea estetica pentru a lasa manifestul sa patrunda gol, aproape nefiltrat, in urechile spectatorului. Doar ca publicul din salile studio, in care au loc aceste reprezentatii, mai ales la festivaluri, e din capul locului convins de cauza. Nu este publicul furios si barbar-dispretuitor care condamna homosexualii, uraste ab initio tiganii (despre care era vorba in piesa c\u00e2stigatoare de anul trecut) sau nu simte bruma de compasiune pentru drama celor fara adapost. Din pacate, cei ce ar trebui treziti sau transformati de faptele prezentate pe scena de regula nu prea calca pe la asemenea montari. Nu inseamna deloc ca directia trebuie abandonata, caci educatia \u2013 stim cu totii \u2013, se face cu pasi mici si in timp indelungat.
\nAsadar, daca textele din dramaturgia rom\u00e2neasca t\u00e2nara par uneori fuserite, alteori neinspirate, care ar fi solutia? Sa inchidem mustaria? Nicidecum, din nici un dramaturg nu t\u00e2sneste capodopera fara o indelungata perioada de acumulari. Pesemne aici ne gasim in momentul de fata. Nu ne ram\u00e2ne dec\u00e2t sa asteptam cu incredere ca tinerii sa faca pasul de la incercari si exercitii la opere meticulos elaborate. Evident, nu toate montarile prezentate in sectiunea FDR fac obiectul acestei discutii. Despre cele mai ofertante dramatic va fi vorba intr-un numar viitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Timisoara in linii mari (1)   Prin Festivalul European al Spectacolului dublat de Festivalul Dramaturgiei Rom\u00e2nesti, Teatrul National Timisoara ambitioneaza un eveniment care sa reprezinte straturile c\u00e2t mai largi ale comunitatii. Cum teatrul \u201eisi asuma \u2013 in viziunea directoarei Ada Hausvater \u2013, rolul amplu de formator cultural si civic\u201c, incep\u00e2nd cu anul trecut, traditionalul FDR… Cite\u0219te mai mult »Ce si de ce in tanara dramaturgie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[978,7757,981,7758,975],"class_list":["post-11981","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-ada-hausvater","tag-festival-de-teatru-timisoara","tag-ion-rizea","tag-tanara-dramaturgie-romaneasca","tag-teatrul-national-din-timisoara"],"views":1729,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11981","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11981"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11981\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11981"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11981"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11981"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}