{"id":11975,"date":"2012-05-24T15:08:59","date_gmt":"2012-05-24T13:08:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11975"},"modified":"2012-05-24T15:09:15","modified_gmt":"2012-05-24T13:09:15","slug":"caracter-national-mit-realitate-consecinte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/caracter-national-mit-realitate-consecinte\/","title":{"rendered":"Caracter national: mit, realitate, consecinte"},"content":{"rendered":"

Am vizionat recent \u201eAutobiografia lui Nicolae Ceausescu\u201c \u00eentr-o sala intima dintr-un orasel l\u00e2nga New York City. Publicul, destul de amestecat: americani, rom\u00e2ni de aici si din tara, alti spectatori de origine est-europeana. \u00cen discutiile care au urmat, un participant american ne-a pus urmatoarea \u00eentrebare: \u201eCum ati putut sa-l rabdati?\u201c. Bine\u00eenteles, substratul \u00eentrebarii era \u201eCe fel de oameni sunteti?\u201c Marturisesc ca ma pregatisem pentru film recitind transcriptul procesului sotilor Ceausescu. Stiam ca cei 35 de ani traiti aici m-au rasfatat. M-am obisnuit cu necesitatea \u00eentemeierii capetelor de acuzare \u00een lege, cu ideea ca judecatorul si procurorul au functii diferite si cu un proces care respecta demnitatea legii. Grija mea nu era pentru inculpati, care fara \u00eendoiala meritau pedeapsa maxima, ci pentru plap\u00e2nda democratie pe cale de a se naste. Dictatura distrusese institutiile juridice si era important ca procesul sa constituie zorile unei noi epoci a legalitatii. \u00centrebarea spectatorului american ridica urmatoarele tematici: exista factori sociopsihologici \u00eempartasiti cultural care ne predispun la obedienta fata de autoritate, au facilitat severitatea si longevitatea domniei lui Ceausescu, si sunt implicati \u00een distorsiunile societatii rom\u00e2nesti contemporane (parvenitismul, vulgarizarea culturii, coruptia) si \u00een forma pe care au luat-o protestele antiguvernamentale recente.
\nCaracter national si Sinele fals<\/strong>
\nElementele initiale ale identitatii noastre nationale au fost constiinta originii latine (de la R\u00eem ne tragem), limba si religia ortodoxa. O bula papala emisa \u00een 1399 de catre Bonifaciu II declara necesitatea urgenta de a-i converti pe rom\u00e2ni la catolicism. Rezistenta de care s-a ciocnit se datora \u00eentelegerii instinctive a rolului esential (pe vremea aceea si \u00een acel context) al credintei \u00een mentinerea unei identitati nationale. \u201ePalia de le Orastie\u201c, tiparita \u00een 1582 de Stefan Coresi si Marian Diacul, foloseste prima oara termenul etnic de \u201erom\u00e2n\u201c \u00een loc de \u201erum\u00e2n\u201c: \u201ed\u00e2ndu \u00een m\u00e2na noastra ceaste carti, cetind si ne placura si le-am scris voo, fratilor rom\u00e2ni, si le cetiti\u201c.
\nPentru generatia de la 1848, definirea caracterului national a fost un proiect cultural-politic si istoric de anvergura. Influentati de tendintele europene prevalente, au folosit concepte \u00eemprumutate din etnologie, filologie comparata si Darwinism cultural pentru a crea o \u201eVolkerpsychologie\u201c: un grup de trasaturi invariabile, similar caracteristicilor biologice mostenite, considerate \u00een contextul unui destin istoric \u00eempartasit. Un aspect esential al acestei paradigme \u2013 respectiv statul national \u2013 a fost stabilirea conexiunii dintre categoriile psihologice individuale si caracteristicile etnice si culturale, leg\u00e2nd programele politice de problema esentei nationale(Trencsenyi). La r\u00e2ndul ei,aceasta abordare a dus la cresterea importantei acordate folclorului si trecutului istoric mitologizat \u00een faurirea caracterului national.
\nRolul religiei ortodoxe a fost considerat crucial. Eliade Radulescu sustinea ca numai crestinii ortodocsi puteau fi rom\u00e2ni; aceeasi opinie era \u00eempartasita de Vasile Conta. Articolul 7 al primei Constitutii moderne rom\u00e2nesti preciza ca numai strainii de credinta crestina pot deveni cetateni. Problema influentelor straine \u00een etnogeneza a dus la un conflict \u00een dorinta de autenticitate. Bratianu a subliniat importanta diferentei specifice \u00een definirea caracterului national. Balcescu a descris evolutia istorica a Poporului Rom\u00e2n ca o apropiere de Dumnezeu si a atribuit folclorului rolul unei \u00eentelepciuni cumulative. Pentru Alecu Russo folclorul era un tezaur istoric, o arhiva pastrata \u00een memoria colectiva. Eliade Radulescu descria rolul esential al memoriei colective \u00een formarea \u201eistoriei sacre\u201c. Solutia a fost sintetizata de Kogalniceanu sub influenta romantismului: reformele tebuie sa fie compatibile cu \u201etulpina popoarelor\u201c pentru a fi efective; \u201eomul din popor\u201c ne\u00eentinat de influente straine este pastratorul valorilor fundamentale neaose care stau la temelia identitatii. Proiectul caracterului national nu a fost unul de analiza si definire ci unul de faurire \u00een care legatura cu folclorul garanta autenticitatea. Alecu Russo a scris \u201eC\u00e2ntarea Rom\u00e2niei\u201c \u00een franceza (scopul final fiind publicarea \u00een Occident) si i-a predat-o lui Balcescu, care a tradus-o \u00een rom\u00e2na si a \u201edescoperit-o\u201c \u00eentr-o manastire. Cel mai semnificativ act a fost ridicarea \u201eMioritei\u201c la nivel de document definitoriu al sufletului autentic rom\u00e2nesc. Asa cum demonstreaza conclusiv \u00een excelentul sau eseu Alexandru Bulandra, (\u201eObservator Cultural\u201c no 594), \u201eMiorita\u201c nu este o opera colectiva reprezent\u00e2nd esenta si cheia identitatii psihologice si culturale rom\u00e2nesti, ci capodopera lui Alecsandri care a transformat un ritual (colind, initiere) \u00eentr-un mit fondator cu un puternic mesaj simbolic arhetipal, expresia aparenta, nu a unui geniu individual, ci a unui suflet comun si al unei \u00eentelepciuni \u00eempartasite.
\nUtilizarea istoriei mitice axat pe figuri eroice idealizate este comuna multor natiuni \u00eensa, \u00een cazul nostru, rescrierea continua a istoriei \u00een timpul succesivelor totalitarisme a transformat versiunea mitologizata \u00een versiune de referinta. O consecinta a fost neglijarea unor personaje semnificative pentru istoria noastra culturala. Multumind antemergatorilor sai, Dinicu Golescu scria: \u201e(Sa) prefericim pe izvoditorul cartii rom\u00e2nesti, parintele Chiril\u2026 pre aducatoriul de tipografii Matei Basaraba voievod; pre asazatorii de scoale Nicolae voievod Mavrocordat si Constantin voievod Mavrocordat\u2026pre cei dint\u00e2i talmacitori ai Evanghelii si Biblii, iar Matei Basarab, \u00een anul 1654\u2026 si pre \u00eent\u00e2iul izvoditor al gramaticii, Ioan Vacarescu\u2026.si pe alti \u00eencepatori si saditori de orice bine, si iubitori de om si folositori de obste, care cu c\u00e2t mai putini sunt la numar, cu at\u00e2t lauda lor este mai mare ,iar vina noastra \u2013 a urmaritorilor \u00een neam si a neurmaritorilor \u00een fapte \u2013 este mai neertata si netagaduita.\u201c
\nAm avut ocazia sa vizitez Istanbulul vara trecuta si am trecut pe la Edikule, locul martiriului lui Constantin Br\u00e2ncoveanu. O placa de bronz, \u00een ungureste, pomenea memoria patriotilor maghiari jertfiti acolo. Despre Br\u00e2ncoveanu, nimic. Din multii parveniti care conduc masini de lux si-si etaleaza crucile masive de aur, unuia nu i-a pasat suficient de mult \u00eenc\u00e2t sa doneze c\u00e2teva sute de euro pentru o placa memoriala.
\nO problema metodologica a discutiei caracterului national vazut ca fenomen psihologic este lipsa unui cadru de referinta transcultural pentru interpretarea unor fenomene psihologice intraculturale. Modelul pe care-l folosesc combina elemente din psihologia dinamica si din cea sociala si reprezinta un efort de a crea o structura explicativa plauzibila, nu o paradigma cauzala; sugereaza conexiuni \u00eentre notiuni care nu sunt definibile riguros si nu descrie fapte stiintifice ci posibilitati.
\nWinnicott a definit \u201eSinele Fals\u201c, un construct artificial creat pentru ca Sinele autentic nu corespunde cerintelor sociale si expectativelor generate de acestea. Sinele fals protejeaza Sinele autentic de critica dar, dat fiind ca una din functiile sale esentiale este asigurarea conformitatii cu dezideratele sociale, predispune la obedienta. Sinele fals si caracterul national au functii normative, fiind pastratoare ale unor trasaturi dezirabile. La r\u00e2ndul sau, Goffman a introdus notiunea de \u201efacework\u201c care descrie munca necesara pentru a mentine fatada pe care vrem sa o prezentam lumii. Cu c\u00e2t imaginea pe care vrem sa o proiectam e mai artificiala, cu at\u00e2t e nevoie de \u201efacework\u201c mai intensiv. Modificarea constructului de caracter national a prevenit formarea unui cadru de referinta autentic, accesibil, \u00eempartasit cultural, care sa medieze relatiile cu autoritatea si a condus la conflicte. De exemplu, faptul ca religia a fost \u00eentretesuta cu nationalismul a generat o varianta autohtona deosebit de virulenta si durabila a antisemitismului, si a condus, peste trei generatii, la nasterea unei ideologii de dreapta cu puternice radacini religioase, spre deosebire de contemporanele ei, nazismul si fascismul. Nevoia unui trecut mitic a facut ca adevarul istoric sa para inadecvat si a dus direct la aberatiile protocroniei, repetate, generatie de generatie, p\u00e2na astazi.
\nMostenirea nerecunoscuta a adaptarii la conditiile epocii fanariote: moralitatea teleologica si obedienta fata de autoritate, acceptarea coruptiei ca fapt al vietii de toate zilele, revine si metastazeaza, asa cum \u00eemi sugereaza Vasile Morar, ca intoarcere a refulatului \u00eentr-o societate fara memorie democratica pe care s-a altoit insidios exhibitionismul , singura institutie care functioneaza ca unsa reprezent\u00e2nd tot ce-i mai rau si mai josnic \u00een psihologia individuala si \u00een cea publica. Constructul caracterului national conceput de generatia 1848 are contradictii si lacune care au influentat \u00een mod sistematic si semnificativ orientarile ideologice si miscarile politice. Crearea unui Sine fals a determinat un grad \u00eenalt de distorsiune al proceselor legate de identitatea nationala, si a predispus la totalism (Erickson): tendinta de a vedea lucrurile \u00een alb si negru, rigiditate, hipervigilenta combinata cu un efort continuu de a evita blamul, afinitate catre figurile de m\u00e2na forte si obedienta \u00een relatiile cu autoritatea. Relatia nu este cauzala, ci una de \u201eenabling\u201c: nerecunoasterea sistemului de valori morale de adaptare dezvoltate de-a lungul evolutiei noastre istorice si analiza incompleta a structurilor de decizie si justificare referitoare la supunerea fata de autoritate au inhibat formularea unor strategii de rezistenta fata de dictaturile de dreapta si de st\u00e2nga care au urmat \u00een secolul XX, si au subminat ratiunile morale de a suporta aceasta rezistenta.
\n\u00cenceputul postcomunismului <\/strong>
\nEpoca postcomunista a fost inaugurata de executia sotilor Ceausescu. \u00centrebarea este daca executia dictatorilor a constituit o \u201eterapie neconsumata\u201c care rezulta \u00eentr-un ciclu de violenta-anarhie -violenta \u2013 obedienta-violenta \u2013 libertate aparenta etc. Ion Vianu diferentiaza \u00eentre ura primordiala si ura care \u00eesi are originea \u00een pulsiuni partiale. Un proces terapeutic incomplet va rezulta \u00een sentimente de neputinta si \u00een ura \u201ecotropitoare si zgomotoasa\u201c,care duce la la \u201emacinarea fiintei si la dezorganizarea interioara\u201c. Protestele antiguvernamentale recente mi se par un exemplu excelent de comportament cu originea \u00een pulsiuni partiale. Nemultumirea amorfa, lipsa de directie, izbucnirile spasmodice de violenta indica existenta unui rezervor de furie neputincioasa refulata care t\u00eenjeste sa fie numita. Este o stare de lucruri periculoasa, deosebit de vulnerabila la manipulare. Demagogia bazata pe teme ideologice clasice precum nationalismul si xenofobia va gasi un teren fertil si va oferi furiei o identitate si o tinta, transform\u00e2nd-o \u00eentr-o forta capabila sa mobilizeze o miscare politica. Declaratiile recente ale lui Dan Sova sunt simptomatice din acest punct de vedere. Un proces autentic al Ceausestilor ar fi prezentat un moment propice pentru analiza si reflectie asupra epocii care se \u00eencheiase, un moment propice introspectiunii, favoriz\u00e2nd ceea ce Freud a numit \u201ethe working through,\u201c \u2013 procesul tamaduitor prin care trecutul este analizat, culpabilitatile sunt stabilite, trecutul reconstituit este integrat \u00een memorie \u00eentr-o maniera consistenta cu valorile morale interiorizate. Din pacate, acest proces terapeutic nu a avut loc la nivel national nici dupa totalitarismul autohton de drepta si nici dupa cel impus din afara, de st\u00e2nga. \u00cen plus, scrie Ion Vianu, \u201eRom\u00e2nii au tendinta sa se socoteasca mai mult victimele istoriei dec\u00e2t subiectii ei activi. Este adevarat ca, \u00een cosmarul veacului, nu noi am initiat Raul de pe lume si a trebuit sa-l suferim. Dar tot at\u00e2t de adevarat este ca exista grozavii \u00een practica Raului care sunt ale noastre. Pogromul de la Iasi din iunie 1941, experimentul (reeducarea) Pitesti din 1949-1952 sunt exemple ale abominatiei\u201c.
\nDe aceea dezbaterile despre trecutul recent se duc \u00een termenii unor comparatii invalide dintre ororile comise de extremismul de dreapta si de st\u00e2nga. Scopul acestor comparatii este sa creeze o falsa echivalenta morala, oferind justificare si adapost celor care pretind astazi o afinitate cu ideologia de dreapta pe care, daca o aveau sub communism, probabil ca o ascundeau si de ei \u00eensisi. Procesul a fost descris de Orwell: odata ce g\u00e2ndul vinovat e identificat (thoughtcrime) este oprit reflexiv (crimestop). La r\u00e2ndul ei, idelogia \u201eprin crearea unui pod de scuze \u00eentre sistem si individ, face punte peste abisul dintre telurile sistemului si telurile vietii. Pretinde ca cerintele sistemului decurg din cerintele vietii. E o lume a aparentelor \u00eencerc\u00e2nd sa treaca drept realitate\u201c. (Vaclav Havel)
\nFolosirea strategiei de adaptare \u201eketman\u201c descrisa de Czeslav Milosz, respective, disimularea rezistentei prin afirmarea pe fata a convingerilor diametric opuse celor proprii ( de exemplu laudele la adresa Conducatorului pe care-l urai), folosirea extensiva de \u201edouble think\u201c (Orwell), \u201egroupthink\u201c (Janis) sau \u201ededublare psihica\u201c(Lifton) au creat o zona enorma de ambivalenta si ambiguitate morala si o problema factuala masiva: problema autenticitatii memoriei.
\nAmintirile modificate \u00een sensul justificarii si autojustificarii s\u00eent substituite realitatii pentru ca individul poate sa asume post-factum orice pozitie politica at\u00e2ta timp c\u00e2t alegerea sa este validata prin interactiunile cu altii si pastreaza continuitatea si integritatea Sinelui. Am ridicat, \u00eentr-un eseu precedent \u00eentrebarea: ce \u00eesi aminteste astazi utilizatorul strategiei \u201eketman\u201c despre un trecut \u00een care supunerea, autoamagirea si emigrarea launtrica reprezentau modalitati de aparare si adaptare folosite de majoritatea populatiei? Mai poate face distinctia dintre ceea ce s-a pretins si ceea ce a fost autentic? Ce \u00eesi amintesc ceilalti despre el? Si-au \u00eenteles reciproc jocul si subterfugiile? Ca sa folosim o analogie, e un joc de poker \u00een care toata lumea \u00eencearca sa traga cacialmale : c\u00e2ta vreme nimeni nu cere sa se dea cartile pe fata, aparentele sunt pastrate. Inertia sistemului este enorma. Factorul de rezistenta nu consta numai din \u201evinovatia celor vinovati\u201c ci si \u00een \u201evinovatia celor nevinovati, un sentiment mult mai obscur, mai nemarturisit. Cred ca aceasta vinovatie difuza, nedreapta fata de ei \u00eensisi, a tuturor celor care doar au existat sub vechiul regim, nu neaparat a privilegiatilor, ci a multora care doar au trait explica multe reactii agresive, intolerante.\u201c (Ion Vianu)
\nUn proces terapeutic veritabil ar consta \u00eentr-o memorie autentica, \u00een abilitatea de a integra ambivalenta, si de a asimila trecutul. La r\u00e2ndul ei, memoria autentica ar permite recunoasterea refulatului \u00eentors ca atare, analizarea, dezarmarea si integrarea lui. O societate fara memorie autentica este condamnata sa-si repete greselile, sa creeze un Sine fals, si sa dedice multa energie pentru \u201efacework\u201c. Sinele fals tinde sa redacteze memoriile astfel \u00eenc\u00e2t sa fie consistente cu aparenta dorita, care, la r\u00e2ndul ei, satisface deziderate sociale.
\nPentru ca memoria totalitarismului nu e autentica, suntem \u00eentr-un cerc vicios, sortiti sa fim dominati de ce a fost deja refulat: ca \u00een \u201eMacbeth\u201c, ne spalam vesnic pe m\u00e2ini de s\u00e2ngele iluzoriu, ca sa scapam de vinovatia adevarata. \u00cen acest context, executia sotilor Ceausescu este \u00eendepartarea unui factor patologic fara a-i analiza cauzele si implicatiile. \u00cen terapie actiunile de acest gen consta \u00een fragmentare si substitutie de simptom, de exemplu reaparitia aberatiilor protocronismului, rescrierea partinitoare a istoriei, revirimentul antisemitismului care continua neschimbate si cunosc noi \u00eenfloriri. Pentru ca nu am confruntat minciunile fundamentale (lebensluge) pe care s-au bazat societatile totalitare, la peste douazeci de ani de la caderea comunismului continuam sa folosim paradigme de adaptare mai potrivite unei societati \u00eenchise. Cred ca, \u00een absenta unui proces terapeutic, dictaturile bazate pe lebensluge dezvolta \u00een perioada posttotalitara o cultura caracterizata prin ceea ce Nabokov numea poshlost: kitsch vulgar, ostentatie, istetime falsa, mitocanie, coruptie si parvenitism. ( De fapt, termenul de \u201ecoruptie\u201c nu este cel mai potrivit. Dupa cum \u00eemi sugereaza tatal meu, filozoful Stelian Popescu, ca sa fii corupt, trebuie ca mai \u00eenainte sa fi fost cinstit. Jaful pe fata, teapa, tunul nu constituie coruptie). Vaclav Havel a scris ca dat fiind ca \u201e este prizonierul propriilor minciuni, statul posttotalitar trebuie sa falsifice totul. Falsifica trecutul. Falsifica prezentul si falsifica viitorul… Pretinde ca respecta drepturile omului. Pretinde ca nu persecuta pe nimeni\u2026 Pretinde ca nu pretinde nimic. C\u00e2ta vreme o minciuna vie nu e confruntata cu adevarul viu, perspectiva necesara pentru a demasca neadevarul lipseste\u201c. Ion Vianu sugereaza o solutie: \u201eRegenerarea morala de care avem nevoie pentru a supravietui ca popor trece prin cunoasterea fara menajamente a trecutului nostru recent. O schimbare totala a paradigmei istorice este necesara pentru a ne recupera demnitatea\u201c. Moralitatea elementara (Vasile Morar), mugurele interiorizat al principiilor morale transmise si \u00eenvatate \u00een pruncie, \u00eempreuna cu valorile derivate din psihologia colectiva si autenticitatea memoriei sunt esentiale genezei unui spatiu public favorabil procesului terapeutic. Moralitatea elementara ofera adapost si sprijin celor hartuiti de sistem sa renunte la principii si care rezista pentru ca simt intuitiv ca a ceda \u00eenseamna, de fapt, renuntarea la valori morale primordiale. Dupa cum noteaza Ileana Ioanid, \u201ecei mai modesti, cei mai discreti dintre noi au riscat cel mai mult\u201c. Grupul acesta de \u201eanonimi morali\u201c reprezinta o forta uriasa pentru decenta. Carmen Musat a scris recent: \u201eSingura libertate care \u00eei ram\u00eene celui ce traieste \u00eentr-un regim comunist este cea a obedientei. Imperativul biblic \u00abcrede si nu cerceta\u00bb regleaza relatiile dintre Putere si cetateni\u201c. Cred ca \u00een perioada postcomunista este relevant alt citat biblic, cel al Apostolului Ioan \u2013 \u201eveti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi.\u201c Sau, cum a spus Havel \u201eoamenii trebuie sa traiasca \u00een adevar\u201c. n<\/p>\n

Peter Dan este profesor la Long Island University si psiholog \u00een New York, USA.<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am vizionat recent \u201eAutobiografia lui Nicolae Ceausescu\u201c \u00eentr-o sala intima dintr-un orasel l\u00e2nga New York City. Publicul, destul de amestecat: americani, rom\u00e2ni de aici si din tara, alti spectatori de origine est-europeana. \u00cen discutiile care au urmat, un participant american ne-a pus urmatoarea \u00eentrebare: \u201eCum ati putut sa-l rabdati?\u201c. Bine\u00eenteles, substratul \u00eentrebarii era \u201eCe fel… Cite\u0219te mai mult »Caracter national: mit, realitate, consecinte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7753,185,2619,7754],"class_list":["post-11975","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-caracter-national","tag-comunism","tag-nationalism","tag-sinele-fals"],"views":3850,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11975","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11975"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11975\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11975"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11975"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11975"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}