{"id":11972,"date":"2012-05-24T15:06:37","date_gmt":"2012-05-24T13:06:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11972"},"modified":"2012-05-24T15:06:49","modified_gmt":"2012-05-24T13:06:49","slug":"%e2%80%9ebataia-cu-flori%e2%80%9c-de-la-sosea-%e2%80%93-o-forma-de-transfer-cultural","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ebataia-cu-flori%e2%80%9c-de-la-sosea-%e2%80%93-o-forma-de-transfer-cultural\/","title":{"rendered":"\u201eBataia cu flori\u201c de la Sosea \u2013 o forma de transfer cultural"},"content":{"rendered":"

Circulatie, \u00eemprumut, asimilare, apropriere \u2013 sunt concepte care definesc problematica transferurilor culturale si care ofera grile de lectura interesante unor fenomene aparent frivole din istoria noastra culturala. \u201eBataia cu flori\u201c de la Sosea se preteaza unei abordari de acest tip, \u00eentruc\u00e2t implica pe de o parte raportul dintre memorie si obiect al memoriei, iar pe de alta parte discrimineaza \u00eentre un \u201e\u00eenainte\u201c si un \u201edupa\u201c. Un \u201e\u00eenainte\u201c marcat simbolic prin evolutie, progres, prosperitate, regalitate si un \u201edupa\u201c definit prin distrugere, masificare, teroare, comunism. Jocul dintre cele doua structuri temporale despartite printr-o falie arunca o alta lumina asupra valorizarii de care s-a bucurat dupa 1990 un fenomen desfasurat \u00een Rom\u00e2nia de dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial si genereaza \u00eentrebari de genul: C\u00e2t e inovatie si c\u00e2t spirit de imitatie? Unde \u00eencepe si unde se sf\u00e2rseste mitul?<\/strong><\/em>
\nSuprapunerea mai multor tipuri de texte \u2013 memorialistic, fictional, literar \u00een sens larg, dar si vizual sau jurnalistic \u2013 ne permite sa patrundem \u00een interiorul unui fenomen monden, aparent frivol, dar cu valoare de efigie. La fel, structurarea demonstratiei pe doua paliere \u2013 un eveniment si un spatiu \u2013 porneste de la premisa necesitatii unei duble analize: sincronica si diacronica, pe orizontala si pe verticala. Sincronie cu lumea occidentala si diacronie \u00een interiorul aceluiasi spatiu.
\nOrice fenomen care irumpe la un moment dat \u00eentr-o societate oarecare cunoaste un interval de gestatie mai mult sau mai putin \u00eendelungat, dar nu apare niciodata din neant. Nici \u201ebataia cu flori\u201c de la Sosea nu face exceptie de la aceasta regula, astfel ca \u2013 din perspectiva antropologiei culturale \u2013 mult mai interesanta se dovedeste dinamica procesului, felul \u00een care se compune si recompune un spatiu. Care sunt elementele de ruptura si de fermentatie, ce anume le genereaza sau, dimpotriva, le face sa stagneze?
\n\u00cen momentul c\u00e2nd Stefan Luchian imortalizeaza pe p\u00e2nza o \u201eBataie cu flori la sosea\u201c, fenomenul era deja cristalizat, \u00eenglobat \u00een traditia orasului, considerat ca fac\u00e2nd parte din personalitatea acestuia. Din pacate, scriitorul rom\u00e2n nu s-a lasat \u00eembiat de perspectiva introducerii acestui eveniment monden \u00een fictiune. Textele memorialistice, \u00een schimb, ne ofera posibilitatea de a reconstitui din bucati aparitia si formarea spatiului care gazduia evenimentul.
\nSoseaua \u2013 schita privind geneza si cristalizarea unui spatiu
\nCarui fapt se datoreaza extraordinarul impact peste timp al acestui spatiu? \u00cenainte de Sosea, \u00eenteleasa ca metonimie pentru civilizatie, domnea anarhia, dezordinea, deci barbaria. \u00cen ale sale \u201eScrisori catre Vasile Alecsandri\u201c, Ion Ghica zugraveste un tablou dezolant al Bucurestiului din vremea lui Caragea. Insecuritatea generalizata, spaima pentru integritatea propriului trup, nelegiuirile de tot soiul, spolierea contureaza imaginea unei umanitati fara orizont, fara proiect si, deci, fara viitor.
\n\u201eUnde se pomenea trotuar sau bulevard pe acel timp!\u201c exclama memorialistul c\u00e2nd vorbeste despre Bucurestiul \u00eenceputului de veac. \u201eFemeile erau \u00eencunjurate de toate precautiunile profilactice, ferestrele aveau zabrele ca puscariile; portile se deschideau greu, caci erau \u00eenarmate cu broaste tari; iar c\u00e2nd o nevasta se ducea la o ruda, la prietena sau la baie, ea era \u00eentovarasita de doua-trei jup\u00e2nese batr\u00e2ne si credincioase. Fetele erau tinute si mai aspru; de-abia aveau voie sa iasa \u00een gradina, si gradina era \u00eencunjurata cu zid nalt sau cu uluci de sc\u00e2nduri de stejar. Nici macar petitorii nu le vedeau p\u00e2na nu se ispravea vorba de casatorie, \u00eenc\u00e2t ginerele nu era \u00eentotdeauna sigur ca a vazut bine fata logodnicei sale.\u201c O evocare cu iz de \u201eO mie si una de nopti\u201c, dar emblematica pentru vremurile acelea nesigure.
\nAbsenta trotuarului sau a bulevardului, prime semne de civilizatie si de or\u00e2nduiala explica prin ricoseu frenezia de care se va lasa cuprinsa lumea bucuresteana la sf\u00e2rsitul aceluiasi veac c\u00e2nd plimbarea era nu numai posibila, ci si dezirabila, ba chiar \u00eencurajata.
\nSoseaua apare gratie generalului Kiseleff \u2013 \u201esingurul cadou pe care l-a facut vreodata Rusia Rom\u00e2niei\u201c spune Paul Morand \u00een cartea lui, \u201eBucuresti\u201c. Treptat, acest spatiu este presarat cu evenimente si jalonat de locuri care \u00eei \u00eentaresc pozitia privilegiata pe care o capata \u00een constiinta contemporanilor, dar si peste timp. Exista doi indicatori majori ai acestui topos: primul e Muzeul de la Sosea, iar al doilea hipodromul de la margine padurii Baneasa. \u00cen memoriile sale, Alexandru Tzigara-Samurcas vorbeste despre dificultatile si piedicile nenumarate care i-au fost puse la \u00eentemeierea institutiei pe care noi astazi o cunoastem sub numele de Muzeul Taranului Rom\u00e2n. (Marturiile sale, extrem de pretioase, merita a fi citite de toti cei care au tendinta de a idealiza epoca respectiva si de a crede ca atacurile sub centura, invidia, rautatea, clevetirea le erau straine celor care traiau la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea; dar si pentru mesajul lor luminos, constructiv, facut cu detasarea si \u00eentelepciunea celui convins ca orice lucru bine realizat va dainui dincolo de cacofonia realitatii imediate.) Iar daca la capatul dinspre centru se afla un muzeu, la celalalt era un hipodrom. Pilon al vietii mondene, hipodromul era la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea apanajul exclusiv al elitei sociale, caci \u00een tribune nu aveau dreptul sa urce dec\u00e2t cei privilegiati. Celorlalti le era rezervat firul ierbii sau peluza, cum am spune noi astazi. Dar ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een interiorul acestui spatiu?
\nSoseaua prin ochii unui proaspat bacalaureat sau vinul care se transforma \u00een apa<\/strong>
\nPrintre multele atribute ale acestui spatiu exista unul mai putin abordat, acela de rit de trecere. Tzigara-Samurcas presara printre amintirile sale si pe aceea a sarbatoririi bacalaureatului \u00een Litere si Stiinta la \u201elaptaria retrasa de la Sosea a neamtului Wutz, unde \u00een realitate se consum mai mult alcool dec\u00e2t lapte\u201c. Euforia victoriei si presimtirea unei existente noi se cuveneau a fi marcate printr-un chef \u201eneacademic\u201c repede transformat \u00eentr-o lectie de viata \u00een care pilda apei care se transforma \u00een vin devine aceea a vinului care se preschimba \u00een apa: \u201eDupa trecerea miezului noptii, oberchelnerul pretext\u00e2nd oboseala din ajun, se retrase las\u00e2ndu-ne \u00een grija picolului, caruia \u00eei preda seria de sticle ce urmau sa ni se serveasca \u00een ordine de el bine stabilita: continutul de vin fiind scazut succesiv, ultima sticla contin\u00e2nd apa chioara cu miros de vin numai\u201c.
\nSoseaua prin ochii unei <\/strong>
\njurnaliste sau de unde si <\/strong>
\ncum sa \u00eeti alegi subiectele<\/strong>
\n\u201eLuna lui Aprilie evoca vedenia unei luni plina de lumina, re\u00eenoirea vietei si a veseliei. D’alungul zidurilor cenusii liliacul arunca pe uliti umbra florilor lui mov si parfumate, iar mirosul lacramioarelor e \u00eemprastiat \u00een aer prin razele de soare. Soseaua care nu e \u00eenca deplin umbrita cu desimea frunzisului de vara e totusi frumoasa si zgomotoasa caci aleele sunt pline de biciclete, echipagii, pedestrii si de doamne cari se \u00eentrec \u00een cochetarie si gratie. E un spectacol de cari nu se satura nici actritele nici spectatricele. Cu aceeasi curiozitate unele, asezate pe banci \u00een lungul aleelor, contempleaza defileul echipagelor si cele-l’alte, m\u00e2ndre de aceasta admiratie, \u00eesi iau parca aere si mai pretentioase. Si \u00eentr’adevar aceasta e o sarbatoare pentru ochii cochetelor, o reuniune a tutulor modelor nuoi, o selectie de toalete admirabile. Cele mai modeste \u00eensa, cel mai adesea nu sunt acolo cu intentia de a copia o toaleta \u00eentreaga, ci pentru a gasi un detaliu, o fantezie frumoasa, o noutate care le va permite sa dee vreunei toalete de anul trecut o nota originala.\u201c
\nSpectacolul strazii este revelator \u00een mai multe privinte. Dispunerea spatiala este realizata \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t diferentele de statut social sa fie clar delimitate. Opozitia dintre actori si spectatori este marcata nu numai de functia activa a primilor si de cea pasiva a celor din urma, ci \u00eesi gaseste o ilustrare perfecta la nivelul privirii. Privirea \u00eenc\u00e2ntata, subjugata a celor care privesc de pe margine, st\u00e2nd pe bancile asezate de o parte si de alta a aleilor, genereaza o reactie de m\u00e2ndrie din partea celor care se plimba la sosea \u2013 o reactie disproportionata \u00een ochii unui spectator detasat. Numai ca atributul definitoriu al actorilor si spectatorilor deopotriva nu pare a fi detasarea, ci dimpotriva implicarea, trairea emotionala la cote \u00eenalte. Este evident ca nu pot trai unii fara ceilalti. Privirea celuilalt defineste si redefineste. \u00cen acest sens, defilarea trasurilor cu doamne \u00een toalete elegante la sosea nu este dec\u00e2t o modalitate de distinctie, de delimitare sociala. Pentru o provinciala, contrastul va fi si mai izbitor. \u201eC\u00e2nd o straina, o provinciala vine la Bucuresti, \u00eesi zice : voi vedea ce e moda. (…) C\u00e2nd vedeti defil\u00e2nd trasurile spre sosea, de sigur ziceti, admir\u00e2nd toaleta care vi se pare mai senzationala : aceasta e de sigur cea mai frumoasa. Apoi a doua soseste care \u00eentuneca prestigiul celei dint\u00e2i, si asa mai departe ; si cu toate aceste admiratiuni riscati ca toate sa se confunde, sa stergeti impresia sigura personala si justa formata atunci c\u00e2nd nu aveati prilejul sa vedeti at\u00e2tea… nebunii ale luxului\u201c.
\nStraina benefica. Regina Maria \u2013 fashion-icon<\/strong>
\nDesi pe atunci nu era dec\u00e2t o simpla principesa mostenitoare, regina Maria se dovedeste nu numai o fina observatoare a timpului sau, surprinz\u00e2nd prin detalii revelatoare locuri si oameni, simpli sau deja atinsi de aripa nemuririi, ci se transforma pe nesimtite \u00eentr-un adevarat model pentru rom\u00e2nce. Pana febrila si nervoasa a lui Caragiale ne-a lasat probabil una dintre cele mai succinte si mai percutante imagini ale acesteia, imagine pe care autorul \u201eMomentelor si schitelor\u201c o pune \u00een gura moftangioaicei \u2013 personaj generic, reprezentare a exasperarii (placute, extrem de placute) a autorului. Cronicarul monden care era Caragiale, la curent cu tot ce se petrece \u00een jurul sau si dedulcit la placerile conversatiei, consemneaza:
\n\u201eFiecare moftangioaica spune bucuros din fir \u00een par toata conversatia pe care a avut-o cu printesa mostenitoare \u201eaproape o jumatate de ceas\u201c la balul din urma de la Cotroceni. C\u00e2te moftangioaice au fost la bal \u2013 ca nu lipseste una! \u2013 vezi dumneata c\u00e2te jumatati de ceasuri a tinut acel bal minunat.
\nO moftangioaica gatita si \u00eempopotonata de sapte ori mai scump dec\u00e2t s-ar putea explica prin mijloacele consoartelui d-sale, daca o \u00eentrebi ce parere are despre printesa:
\n\u2013 Fie, mon cher; nu zic! e t\u00e2nara; frumusica, si vous voulez; da\u2026 prea e luxoasa!\u201c.
\nPortretul realizat de Caragiale si pus \u00een gura moftangioaicei este contrapunctat de acela realizat de Paul Morand: \u201eAdolescenta, a crescut \u00een bungalow-uri engleze ca \u00een palate; regina, a trait \u00een palate ca \u00eentr-o vila de la tara. A format o generatie; toti barbatii au fost \u00eendragostiti de ea si mai sunt \u00eenca; toata societatea din Bucuresti s-a \u00eembracat, a trait, a r\u00e2s si a povestit ca suverana ei. Ea a deschis ferestrele, ferestrele duble, si rom\u00e2ncele au respirat. S-a sustras etichetei de curte germana impusa de batr\u00e2nul rege si a instaurat dictatura animalelor si a florilor\u201c.
\nAmbele priviri sunt exterioare numai ca \u00een primul caz avem de-a face cu o impresie la cald, chintesenta a opiniei publice \u00een vreme ce a doua are avantajul timpului, un timp care se scurge \u00een favoarea celei care se transforma dintr-o simpla principesa mostenitoare, o biata copila \u00eentr-o femeie matura, hotar\u00e2ta, constienta de puterea pe care o are ca regina. Adepta a principiului \u201eMai bine mor \u00een picioare dec\u00e2t sa traiesc \u00een genunchi\u201c, este printre putinele persoane care se opun parasirii Bucurestiului si fugii rusinoase la Iasi \u00een timpul razboiului. Constienta ca nimeni nu te respecta daca parasesti c\u00e2mpul de lupta si ca razboiul \u2013 dincolo de atrocitatile pe care le aduce \u2013 are meritul de a scoate la iveala caracterul oamenilor, forta lor, regina Maria reprezinta alaturi de Maria Rosetti tipul strainei benefice, relief\u00e2nd felul \u00een care rom\u00e2nii se raporteaza la alteritate. Nu este oare semnificativ faptul ca \u2013 dintre toate figurile feminine demne de admiratie care au traversat secolul al XIX-lea rom\u00e2nesc \u2013 istoria le considera printre cele mai emblematice tocmai pe aceste doua englezoaice? Oricum am privi lucrurile, rom\u00e2nii erau atunci \u2013 la fel ca astazi, de altfel, \u2013 foarte sensibili la modelul strain. Iar spiritul de imitatie, at\u00e2t de vizibil \u00een toate compartimentele vietii, nu devine cu adevarat spirit de emulatie, impuls spre schimbare si evolutie dec\u00e2t \u00een clipa c\u00e2nd este diseminat de un strain, de cel care dispune de acel savoir faire at\u00e2t de necesar \u00eentr-o tara care \u00eencearca sa se nasca. Strainul benefic aparut la momentul potrivit. Maria Rosetti reprezentata de Rosenthal sau principesa Maria fotografiata \u00een costum national rom\u00e2nesc confera demnitate unor vesminte si, deci, unui spatiu.
\nCeea ce o apropie pe moftangioaica lui Caragiale de scriitorul francez Paul Morand este admiratia. Neconditionata la acesta din urma si camuflata sub forma invidiei la prima, ea nu e mai putin constructiva. Daca ne limitam strict la domeniul vestimentar, beneficiile si impactul pozitiv asupra mentalitatii rom\u00e2ncelor este imens, chiar daca nu capata substanta dec\u00e2t dupa razboi. Pentru ca, \u00een fond, ce admira moftangioaica de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea nu erau vesmintele, ci alcatuirea de carne si s\u00e2nge pe care o alcatuia purtatoarea acestora, vitalitatea, determinarea si curajul ei.
\nBataia cu flori. <\/strong>
\nO forma de transfer cultural<\/strong>
\nBataia cu flori nu este permisa oricui. Miza comerciala a acestui eveniment contine in nuce structura unei societati extrem de stratificate. Ceea ce pare la prima vedere o celebrare a vietii si a exuberantei nu e de fapt dec\u00e2t o forma de negociere subtila \u00eentre protagonistii aflati \u00een aceeasi clasa sociala. Lupta orgoliilor, a vanitatilor trece din arena vietii \u00een aceea a simbolisticii florale. \u00cen acest sens, nu at\u00e2t strania alaturare a conceptelor \u201ebataie\u201c si \u201eflori\u201c este semnificativa, c\u00e2t dimensiunea cantitativa. Altfel spus, c\u00e2stiga cel care are arsenalul cel mai mare, de preferat inepuizabil, de flori. \u201eMitralierea\u201c cu flori este avatarul ultim, extrem al laudei de sine. Pentru ca, nu-i asa, florile trebuie cumparate (scopul e nobil: str\u00e2ngerea de fonduri), iar pretul unui buchet e piperat. Dincolo de nostalgia pe care un asemenea eveniment o produce peste timp, suntem tentati sa vedem \u00een \u201ebataile cu flori\u201c de altadata o forma de recunoastere pe care membrii paturii sociale celei mai \u00eenstarite si-o acordau unii altora. \u00cen lipsa clasamentelor si a statisticilor care vor \u00eemp\u00e2nzi sf\u00e2rsitul secolului XX, oamenii bogati de acum o suta de ani gaseau \u00een acest fel de evenimente aparent inocente o modalitate de a fi \u00eempreuna unii cu altii, de a vedea cine si-a pierdut locul, cine a intrat \u00een arena, cine e demn de invidie sau de dispret.
\nCum s-a realizat acest transfer cultural? \u201eBataia cu flori\u201c nu apare din senin, ci reprezinta culmea, apogeul unei transformari sociale si mentale care a cunoscut mai multe valuri, poticniri si oprelisti. Daca trecem de pojghita conflictelor inerente oricarei societati, putem lesne constata ca au existat doua procese desfasurate concomitent, str\u00e2ns legate de evolutia tehnicii. Ambele marcheaza o alta raportare la spatiu si la timp. Primul este aparitia cailor ferate, iar al doilea \u2013 derivat din primul \u2013 circulatia si difuzarea mult mai rapida a presei straine \u00een paralel cu emergenta si expansiunea celei autohtone. Oamenii puteau strabate distante lungi la preturi acceptabile, dupa cum aflam de la unul dintre beneficiarii serviciilor oferite de C.F.R \u2013 Alexandru Tzigara Smurcas \u2013 caruia \u00eei datoram o fisa c\u00e2t se poate de exacta a mersului trenurilor \u00een tara si strainatate, ca si a tarifelor practicate: \u201eDe la Bucuresti se calatorea la Predeal cu 13,50 lei cl. I si 9,65 a II-a; la V\u00e2rciorova 30 si 20; Ungheni 37 lei si 27 lei; la Sinaia 11,75 lei si 8,20 lei; Bucuresti \u2013 Viena 56 lei cl. I si 41 lei cl. II; la Berlin 133 lei si 96 lei; Colonia 165 lei si 123 lei; Dresda 113 lei si 81 lei; Geneva 188 lei si 136 lei; Paris 236 lei si 173 lei; Roma, prin Budapesta, 100 lei si 73 lei, dar sub regimul tarifului pe zona; \u00een Austro-Ungaria, se calatorea \u00een cl. II de la Predeal la granita germana Oderberg, ocolindu-se \u00eensa Budapesta, cu numai 24 lei\u201c. Calatoria \u00een spatiu este probabil forma cea mai radicala de \u00eent\u00e2lnire cu alteritatea. Din fericire, generatia de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea nu era nevoita sa treaca prin socurile adaptarii la un alt cod civilizational precum se \u00eent\u00e2mplase cu generatia pasoptista. Datele problemei erau cu totul altele, prin urmare si mizele erau mai personale, daca nu chiar individualiste. Oamenii calatoreau si pentru propria lor placere, nu numai pentru a-si desav\u00e2rsi educatia. Cei inteligenti \u00eensa stiau sa traga folos de pe urma tuturor acestor explorari ale celuilalt si majoritatea \u00eencercau sa aduca din lumea occidentala idei, modele culturale pe care reuseau, indiferent de piedicile care li se puneau, sa le introduca \u00een societatea rom\u00e2neasca. \u00centemeietorul Muzeului Taranului Rom\u00e2n a fost unul dintre cei care au exploatat cu iscusinta si \u00eentelepciune sansa de a calatori.
\nEste ne\u00eendoielnic ca acest salt civilizational avea drept fundament o prosperitate vizibila pe toate palierele sociale. Daca mai era nevoie de o dovada \u00een acest sens, trebuie sa spunem ca jurnalele de moda din preajma lui 1900 numarau printre cititorii lor fideli numerosi exponenti ai spatiului rural. \u00cen lipsa unor date statistice si a unor studii sociologice \u00een acest domeniu, am realizat noi \u00eensine un sondaj pe rubricile de \u201eCorespondenta\u201c ale revistelor de moda si nu mica ne-a fost surprinderea sa constatam ca raportul dintre cei care apartineau spatiului rural si cei care proveneau din spatiul urban nu era chiar at\u00e2t de disproportionat. O alta constatare frapanta este ca raportul dintre barbatii si femeile care scriau jurnalelor de moda era echilibrat, ba chiar ca uneori barbatii erau mai numerosi dec\u00e2t femeile. Nu e cazul sa tragem concluzii pripite. Totusi, aceste elemente sunt indiciile clare ale unei evolutii civilizationale \u00een cercuri concentrice. O revista exista at\u00e2ta vreme c\u00e2t este citita de cei pentru care este scrisa, iar pentru a fi citita trebuie sa ajunga \u00een m\u00e2inile acestora. Prin urmare, avem dintr-un foc doua informatii extrem de pretioase despre presa vremii: o buna difuzare si o rata de alfabetizare \u00een crestere.
\nDe la \u00eenfiintarea Bancii Nationale \u00een 1880 si, \u00een anul urmator, proclamarea Rom\u00e2niei drept regat, tara cunoaste o evolutie benefica vizibila \u00een valoarea pe care o capata \u2013 la numai un deceniu de la \u00eenfiintare \u2013 moneda nationala. Sa \u00eei dam din nou cuv\u00e2ntul lui Tzigara-Samurcas: \u201eValoarea monedelor din acea vreme era: francul francez, italian, belgian si elvetian egal cu leul nostru, iar la 20 lei aur se avea o prima, care \u00een Italia era p\u00e2na la 4 lire; 20 M. R. aur \u2013 24,70 lei; lira sterlina \u2013 25 lei; lira turca \u2013 22 lei; imperial rus \u2013 20,60 lei\u201c.
\n\u00centrebarea legitima care se pune este de ce a disparut cu desav\u00e2rsire acest fenomen. Raspunsul trebuie cautat nu \u00een perioada comunista, ci \u00een schimbarea polilor de putere \u00een interiorul civilizatiei occidentale. La sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea, Franta dadea \u00een continuare ora exacta, cu precadere \u00een ceea ce numim domeniul aparentelor. \u201eBataia cu flori\u201c era, asadar, un eveniment importat, tipul de imitatie realizata cu ochii \u00eenchisi, o forma de sincronizare, de \u00eencercare a periferiei de a fi \u00een pas cu centrul. Ca este asa o demonstreaza faptul ca dupa 1989 am preluat din lumea occidentala alte sarbatori, ca Valentine’s Day sau Halloween, venite de data aceasta din partea anglo-saxona a Occidentului, cea care domina pe plan mondial \u00een clipa de fata. C\u00e2ndva, jurnalele de moda de la 1900 consemnau sintagma: \u201eSa vorbim chiffons!\u201c ca formula de salut \u00eentre mondenele bucurestene. Astazi, una din cele mai vechi reviste de moda franceze \u2013 \u201eElle\u201c \u2013 \u00eesi intitula recent un articol \u201eParlons\u2026 fashion!\u201c, semn ca o mare cultura europeana recunoaste, cu z\u00e2mbetul pe buze sau scr\u00e2snind din dinti, \u00eent\u00e2ietatea si hegemonia celei anglo-saxone.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Circulatie, \u00eemprumut, asimilare, apropriere \u2013 sunt concepte care definesc problematica transferurilor culturale si care ofera grile de lectura interesante unor fenomene aparent frivole din istoria noastra culturala. \u201eBataia cu flori\u201c de la Sosea se preteaza unei abordari de acest tip, \u00eentruc\u00e2t implica pe de o parte raportul dintre memorie si obiect al memoriei, iar pe… Cite\u0219te mai mult »\u201eBataia cu flori\u201c de la Sosea \u2013 o forma de transfer cultural<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7750,7752,7751],"class_list":["post-11972","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-bataia-cu-flori-de-la-sosea","tag-circulatia-culturala","tag-transfer-cultural"],"views":6799,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11972","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11972"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11972\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11972"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11972"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11972"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}