{"id":11966,"date":"2012-05-24T15:02:30","date_gmt":"2012-05-24T13:02:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11966"},"modified":"2012-05-24T15:02:41","modified_gmt":"2012-05-24T13:02:41","slug":"autobiografie-si-exil","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/autobiografie-si-exil\/","title":{"rendered":"Autobiografie si exil"},"content":{"rendered":"

James Joyce, Portret al artistului la tinerete, traducere de Antoaneta Ralian, prefata de Dana Craciun, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Aparuta in anul 1916, cea de-a doua creatie majora in proza a lui James Joyce, \u201ePortret al artistului la tinerete\u201c (\u201eA Portrait of the Artist as a Young Man\u201c) a fost privita de critica literara at\u00e2t ca un excelent exemplu de proza autobiografica, c\u00e2t si ca o indiscutabila reusita la nivelul unei structuri artistice fictionale. In fond, asa cum se poate observa inca din primele pagini ale cartii, James Joyce se identifica in mare masura cu protagonistul sau, Stephen Dedalus, insa, cu toate acestea, \u201ePortretul\u201c rezista si la nivelul fictiunii, mai cu seama deoarece maniera in care sunt configurate si reelaborate artistic datele biografice se face dupa un model prin excelenta artistic, autorul structur\u00e2nd un text in care nimic nu e de prisos si in care absolut fiecare amanunt se dovedeste a fi relevant: pe de o parte din punct de vedere biografic, iar pe de alta, din punct de vedere artistic. In fond, Joyce ofera astfel cititorului una dintre putinele opere in proza in cuprinsul careia mecanismele autobiografiei sunt transformate in forme (si formule) de expresie ale fictiunii. Citit ca exemplu de text autobiografic, \u201ePortretul\u201c demonstreaza, in unele fragmente, o sinceritate deconcertanta, pastr\u00e2nd, insa, ca fictiune, o extraordinara unitate si o profunzime a mesajului si a expresiei care sunt apanajul prozei de cea mai buna calitate.
\nJoyce a folosit ca punct de plecare chiar anii copilariei si adolescentei sale si, implicit, amintirea ca principiu de natura sa opereze selectia, insa a depasit acest nivel implic\u00e2nd in text un accentuat sentiment estetic in conformitate cu care se organizeaza materialul narativ. Insa realitatea nu este identica perfect cu opera de arta astfel rezultata, caci, in paranteza fie spus, gradul in care autorul a modificat sau a nuantat elementele propriei biografii poate fi evaluat daca incercam sa comparam forma finala a \u201ePortretului\u201c cu extinsul fragment al primei versiuni a textului, publicat postum, cu titlul de \u201eStephen Hero\u201c. Unitatea tematica este asigurata de sensul catre care evolueaza toate int\u00e2mplarile majore prezentate in \u201ePortret\u201c, si anume descoperirea vocatiei artistice a eroului-narator, precum si respingerea clara, de catre acesta, a valorilor (sau a acutei lipse de valori!) din lumea in care traise p\u00e2na atunci. Caci Stephen se dovedeste a fi deopotriva produsul mediului social si cultural irlandez, dar si cel mai acut critic al acestuia. Punctul culminant este, fara indoiala, asumarea, de catre Stephen, a unui exil autoimpus \u2013 o decizie dificila si deloc conjuncturala, c\u00e2ta vreme ea reprezinta, pe de o parte, punctul de criza al existentei protagonistului (Stephen si Joyce, in egala masura), iar pe de alta elementul fara de care afirmarea acestuia in plan artistic ar fi fost imposibila. Arta lui Joyce este evidenta, insa, si in alta privinta, viz\u00e2nd capacitatea scriitorului de a descrie intotdeauna mediul in care traieste protagonistul exact asa cum acest mediu este vazut din perspectiva copilului si apoi a adolescentului Stephen, iar nu asemenea unui simplu cadru general in care sunt plasate actiunile cartii \u2013 varianta care, chiar daca ar fi avut viabilitatea estetica oferita de talentul lui Joyce, ar fi fost lipsita de acea subiectivitate fara de care semnificatia portretului pe care autorul incearca s\u00e3 si-l faca si a \u201ePortretului\u201c pe care acesta il scrie si-ar fi pierdut mult din consistenta. Proced\u00e2nd astfel, autorul pune mereu in relatie evolutia lui Stephen cu modul in care acesta percepe lumea in mijlocul careia traieste si surprinde foarte exact cum tocmai Irlanda, cea de care este profund legat, i-a determinat alegerile si l-a facut sa devina o parte exterioara a acelui univers in care nu reusea sa se integreze, oric\u00e2t de multe legaturi pastra cu el. James Joyce a descoperit de timpuriu ca un asemenea tel artistic necesita o metoda specifica de abordare si ca autobiografia este unica formula care ii poate oferi accesul la adevarul pe care il viza, dar si o forta expresiva care, altfel, i-ar fi lipsit.
\nIn mai multe momente din \u201ePortret al artistului la tinerete\u201c (text republicat recent in limba romana, in noua traducere \u2013 excelenta! \u2013 a Antoanetei Ralian), Stephen insista pe nevoia profunda de a se elibera de toate constr\u00e2ngerile care il sufocau in lumea Irlandei, acesta fiind si elementul care l-a facut sa perceapa chiar si la nivel fizic necesitatea imperioasa a exilului, inteles drept conditie esentiala pentru ca ulterior sa poata privi Dublinul si oamenii sai cu acea detasare si obiectivitate care sunt apanajul adevaratei arte a fictiunii si a carei expresie deplina se va regasi in Ulise, marele roman publicat in 1922. Experienta exilului devine, astfel, parte integranta a esteticii lui Joyce, caci in opera sa respingerea oarecum boema a respectabilitatii decorative a clasei de mijloc s-a impletit mereu cu un profund sentiment al inadecvarii la mediul in care crescuse si in care isi petrecuse anii adolescentei. Fara indoiala, scopul este asumarea completa a vocatiei artistice, cu toate dificultatile pe care aceasta le implica. De aici dorinta adesea exprimata de scriitor de a deveni un adevarat Dumnezeu stap\u00e2n pe propria creatie si situat dincolo, mai presus si mai departe de universul care i-a nutrit \/ determinat creatia. Caci doar av\u00e2nd acea capacitate rara de a ram\u00e2ne intotdeauna cumva mai sus si de a avea o perspectiva cuprinzatoare asupra existentei artistul poate desav\u00e2rsi acel demers specific al multiplelor identificari, dar si atinge acea tehnica a punctului de vedere, una dintre modalitatile pe care le-a gasit Joyce pentru a rezolva dificila problema a identificarii aspectelor cu adevarat relevante pentru literatura sa. Desigur, imaginea (si sintagma!) alienarii artistului a devenit un loc comun al criticii literare si o realitate atotprezenta in proza si g\u00e2ndirea secolului XX. Numai ca, in cazul lui Joyce se cuvine sa facem o precizare: anume ca pentru el aceasta alienare \u2013 cu toate nuantele sale posibile (insingurare, instrainare etc.) \u2013 devine at\u00e2t o dorinta personala, c\u00e2t si o necesitate creatoare. Concluzia pe care o va desprinde el insusi este ca Dublinul cuprindea intreaga existenta, in toate nenumaratele sale forme de manifestare, dar, pentru ca acest adevar estetic sa poata fi nu doar afirmat, ci si sustinut de realitatea creatiei literare, scriitorul a fost nevoit sa se desprinda de aceasta lume, c\u00e2ta vreme convingerea sa ad\u00e2nc inradacinata era ca artistul e \/ ram\u00e2ne prin excelenta un exilat.
\nJoyce isi numeste protagonistul Stephen Dedalus si plaseaza, la inceputul textului sau un vers din \u201eMetamorfozele\u201c lui Ovidiu, menit a-l defini c\u00e2t mai exact \u2013 dar si c\u00e2t mai simbolic \u2013 pe creatorul care construise labirintul din Creta iar apoi isi descoperise noi capacitati creatoare: \u201eEt ignotas animum dimittit in artes.\u201c (\u201eSi a inceput sa se g\u00e2ndeasca la unele mestesuguri necunoscute.\u201c) Caci, inchis fiind de regele Minos in interiorul propriei sale creatii, Dedal evadeaza construindu-si aripile care-l ridica deasupra mitologicului edifciu. In mod asemanator, chiar daca societatea incearca sa lege artistul de un anume spatiu si de anumite realitati, acesta va putea oric\u00e2nd sa le eludeze si sa se elibereze de ele, construindu-si aripile creatiei proprii. Nu int\u00e2mplator accentueaza Joyce imaginea pescarusilor care, in \u201ePortret\u201c, la fel cum se va int\u00e2mpla mai t\u00e2rziu, in \u201eUlise\u201c, semnifica zborul artistului, desprinderea sa \u2013 chiar daca dureroasa \u2013 de realitatile lumii din care face parte. De altfel, Stephen simte foarte de timpuriu nevoia sa gaseasca o cale de a raspunde atitudinii reci pe care colegii de scoala o aveau fata de el si lipsei de intelegere pe care o dovedeau acestia. Insa el intelege, de asemenea, ca atitudinea ostila din partea semenilor face parte si ea din destinul unui veritabil artist \u2013 deloc int\u00e2mplator, numele pe care-l poarta, Stephen, trimite la primul martir crestin, c\u00e2ta vreme adevaratul artist este, in acelasi timp, exilat, erou si martir. Tocmai de aceea, nu exista in carte nici un element care sa nu fie legat de nevoia imperioasa de a sublinia toate aceste aspecte, menite a configura drumul \u2013 nu o data dificil \u2013 al descoperirii si afirmarii vocatiei. Textul incepe cu imaginea micului Stephen ascult\u00e2nd povestea pe care i-o spune tatal sau, iar interesul copilului pentru istorisiri e primul lucru pe care cititorul il afla despre acesta: \u201eC\u00e2ndva, pe vremuri \u2013 dar ce mai vremuri erau si acelea \u2013 o vaca mugitoare venea pe drum la vale, si vaca asta mugitoare, care venea pe drum la vale, a iesit in calea unui baietas dragut pe care-l chema micul hapaila…\u201c Apoi, ritmul prozei se schimba si trebuie sa mentionam ca \u201ePortretul\u201c este scris cu o uluitoare diversitate de stiluri, fiecare dintre acestea red\u00e2nd perfect situatiile cu care se confrunta protagonistul sau int\u00e2mplarile ce-i marcheaza existenta \u2013 etapa absolut necesara pentru descoperirea importantei vocilor, tonurilor si tonalitatilor care isi va gasi expresia remarcabila in \u201eUlise\u201c. Un veritabil artist al cuv\u00e2ntului trebuie sa stie, deci, sa treaca de la tonalitatile lirice la cele epice, dar sa aiba si abilitatea de a stap\u00e2ni domeniul dramaticului, inteles ca nivel superior al impersonalitatii si obiectivizarii expresiei \u2013 si, deopotriva, a exilului. \u201ePortretul\u201c include toate aceste etape, devenind expresie a traseului devenirii artistice a lui Stephen, culmin\u00e2nd cu extrasele din jurnalul lui Dedalus, de-acum gata, dovada chiar obiectitatea si luciditatea din aceste secvente, sa paraseasca Dublinul pentru a-l contempla si exprima mai bine de la distanta.
\nFamilia, tara natala si religia sunt cele trei mari coordonate pe care protagonistul le are in vedere de la bun inceput, la care se raporteaza si fata de care adopta pozitii diferite si din ce in ce mai nuantate si care sunt de natura a-i configura devenirea. Astfel ca nici detaliile aparent neinsemnate, cum ar fi disputa de la masa de Craciun, din familie, cu privire la Parnell si la specificul irlandez nu sunt lipsite de importanta, la fel cum si zbaterea \u2013 si spaimele \u2013 determinate de religie si mai cu seama de modul in care aceasta este explicata elevilor trebuie sa aiba loc tocmai pentru a potenta momentele de implinire artistica de mai t\u00e2rziu. Dar drumul catre aceasta implinire nu e deloc usor si nici lipsit de ocolisuri. Desigur, tentatia cea mai mare \u2013 dar si teama cea mai profunda \u2013 e reprezentata de religie, la un anumit moment, adolescentul Stephen fiind tentat sa se imagineze in postura de iezuit, ba chiar fiind flatat de ipostaza aceasta, datorita puterii cuv\u00e2ntului, pe care el o intuieste intr-o posibila cariera ecleziastica, pe care el o intelege drept unica alternativa la vocatia artistica. Dar ispita e invinsa si momentul de cumpana depasit, acesta fiind doar necesara treapta pentru limpezirea de sine si pentru capacitatea de a ajunge la nivelul superior de contemplare a frumusetii eterne \u2013 de asta data, insa, cu o deplina detasare. Crezul esteic al exilului si al indepartarii deliberate de familie, de prieteni, tara sau religie este acum afirmat cu intreaga convingere a unui artist constient de capacitatea sa de a crea si de a transforma, astfel, lumea. Iar de aici, drumul spre uluitorul si labirinticul edificiu din \u201eUlise\u201c este deschis, Joyce trebuind sa identifice doar calea de intrare si pe aceea de iesire dintr-o constructie romanesca ce va reconfigura proza moderna si ii va prefigura un alt destin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

James Joyce, Portret al artistului la tinerete, traducere de Antoaneta Ralian, prefata de Dana Craciun, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012.   Aparuta in anul 1916, cea de-a doua creatie majora in proza a lui James Joyce, \u201ePortret al artistului la tinerete\u201c (\u201eA Portrait of the Artist as a Young Man\u201c) a fost privita de critica… Cite\u0219te mai mult »Autobiografie si exil<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7616,7748],"class_list":["post-11966","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-james-joyce","tag-portret-al-artistului-la-tinerete"],"views":3106,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11966","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11966"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11966\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11966"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11966"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11966"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}