\u00cen Rom\u00e2nia de azi, orice \u201epersonulitate\u201c (cu termenul sarcastic al lui Alexandru Piru) mediatizata de tabloide \u2013 si toata presa autohtona este practic tabloidizata! \u2013, de puzderia de goarne si tarabe, care sunt radiourile si televiziunile, inclusiv cele publice subventionate gras cu banii contribuabilului, atunci c\u00e2nd \u00eesi da obstescul sf\u00e2rsit este evocata, bocita si regretata ca \u2013 nu-i asa?! \u2013 o \u201epierdere ireparabila\u201c. Mari oameni care au fost, fara de opera si chiar sacrificiul carora am fi astazi mult mai trogloditi dec\u00e2t suntem, dar si contemporani ai nostri carora le repugna marea trancaneala si impostura, muncind onest si asum\u00e2ndu-si un cvasianonimat fecund, sunt dati uitarii fie din ignoranta, fie din rautate neputincioasa, fie ca pur si simplu\u2026 nu fac audienta. \u00cen \u201eViata unui om singur\u201c, Adrian Marino \u00eesi exprima indignarea fata de o asemenea mentalitate subculturala si imorala. Unul din exemplele date de el este Mihail Ralea. Cert e ca si din aceasta cauza s-a ajuns la \u201eimbecalizarea\u201c Rom\u00e2niei, cum zicea at\u00e2t de memorabil Octavian Paler, de la moartea caruia au trecut deja, iata, cinci ani. El \u00eensusi, desi opera i-a fost si \u00eei este impecabil editata de o mare doamna a Literelor, Georgeta Dimisianu, nu e scutit de \u00eempingerea \u00een conul de umbra, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Octavian Paler, un mare spirit, un scriitor polivalent si un g\u00e2nditor \u00een linie cioraniana, a avut si o prestatie civica exceptionala care i-a incomodat si i-a \u00eenfuriat pe numerosii nap\u00e2rliti dupa decembrie ’89, pe coruptii si v\u00e2nzatorii de tara c\u00e2ta frunza, c\u00e2ta iarba. Un bun prieten, scriitor si jurnalist experimentat, care nu paruse sa aiba o simpatie deosebita pentru Paler \u00een timpul vietii acestuia, la un an de la moartea sa constata cu amaraciune c\u00e2t de mult ne lipseste si ce gol imens a lasat \u00een cultura si societatea rom\u00e2neasca autorul \u201ePolemicilor cordiale\u201c \u2013 polemici care, \u00een treacat fie zis, de la un moment dat nu mai erau si nici nu mai puteau fi doar cordiale, fiindca a fi cordial cu cei ce nu merita sa le faci o asemenea onoare ar \u00eensemna o impardonabila inadecvare la obiect si ar transforma discursul \u00een ceva formal si inutil.
\nSi, \u00eentr-adevar, ne simtim mai saraci si mult mai vulnerabili de c\u00e2nd Octavian Paler nu mai este printre noi si cu noi. Ne multumim, fireste, cu opera sa. Una cu totul remarcabila. Traduse si publicate la edituri importante europene, nu putine carti ale lui Paler ar fi \u00eensemnat si ar \u00eensemna un real c\u00e2stig pentru imaginea culturii noastre. Am \u00een vedere \u201eMitologiile subiective\u201c, \u201eScrisorile imaginare\u201c, \u201eApararea lui Galilei\u201c, \u201eDon Quijote \u00een Est\u201c si nu numai.
\nDoua carti ale lui Octavian Paler \u2013 \u201eViata ca o corida\u201c si \u201eAutoportret \u00eentr-o oglinda sparta\u201c \u2013 trateaza, cum am mai avut prilejul sa observ, una dintre temele sale obsedante: cea a iesirii din biografie, a \u201etransformarii unei biografii \u00een destin\u201c. C\u00e2nd a aparut prima, am scris ca nu mai citisem pagini at\u00e2t de tulburatoare despre satul rom\u00e2nesc \u2013 \u00een particular aici era evocat satul natal transilvan Lisa \u2013 despre ob\u00e2rsia taraneasca si copilaria unui fecior de taran, de la \u201eViata ca o prada\u201c a lui Marin Preda. Mai t\u00e2rziu, \u00eentr-un comentariu la \u201eAutoportret \u00eentr-o oglinda sparta\u201c, am facut aceeasi comparatie, subliniind \u00eensa ca de aceasta data Paler a largit perspectiva epica, dar si orizontul melancoliei. Apropo de melancolie, o caracterizare a lui Tudorel Urian, pe care am mai citat-o si altadata, mi se pare definitorie: \u201eUn moralist dublat, asemenea lui Cioran, de un foarte subtil stilist. Multe dintre formularile memorabile ale lui Octavian Paler au devenit bunuri ale limbajului comun, iar stilul sau sententios, ornat cu citate revelatorii si pilde ale anticilor, este unul imediat recognoscibil. Daca \u00eensa etica lui Cioran are nuante cinice si sarcastice, cea a lui Paler este una dureroasa, adesea plina de melancolie\u201c. Altminteri, rezistenta la melancolie de care Paler a vorbit nu o data, pare a fi, \u00een cele din urma, contrar poate vointei sale, insignifianta, aproape inexistenta. Spre beneficiul literaturii lui at\u00e2t de recognoscibile, ca sa reiau epitetul lui Tudorel Urian.
\nE limpede \u00eensa ca melancolia lui Octavian Paler nu e una, asa-zic\u00e2nd, simpla si unilaterala, nu e doar melancolia paradisului pierdut care este copilaria sa pe Valea Secii sau a altor paradisuri mai mult ori mai putin pierdute, ci si una ce contine, dincolo de poezia ei amara, un sentiment al ne\u00eemplinirii, al ratarii, iar asta se vede mai ales \u00een \u201eDesertul pentru totdeauna\u201c. Este vorba, de fapt, de o alta problema care l-a obsedat pe Octavian Paler: problema esecului, a ratarii, la care s-a referit si \u00een discursul \u2013 un admirabil eseu rostit \u2013 la ceremonia aniversarii a 75 de ani de viata ce a avut loc, \u00een iulie 2001, la Uniunea Scriitorilor: \u201eEi, bine, da, eu ma consider \u2013 si cu vanitate spun asta! \u2013 un ratat. Pentru ca, dupa parerea mea, lumea e plina de ratati: toti oamenii importanti sunt, de fapt, ratati. De obicei, numai cei care au avut idealuri mici, idealuri marunte pot spune ca si-au \u00eendeplinit toate idealurile, ca si-au dat \u00eentreaga lor masura. Mutatis-mutandis, va amintesc ca Michelangelo a fost, practic, un ratat: nu si-a \u00eemplinit nici unul din marile sale proiecte. Nu spun de faptul ca visa sa sculpteze muntii si nu i-a sculptat, dar nici unul din ansamblurile pe care le-a proiectat n-a mai putut sa fie creat\u2026 E adevarat: a spune \u201esunt un ratat\u201c e o forma de vanitate deoarece arata ca ai o parere excelenta, poate prea buna despre tine, despre ceea ce trebuia sa faci, iar de regula ai mai si facut. Dar asta nu ma multumeste\u201c.
\nFara a da nimanui lectii de etica, de morala, acest mare moralist al nostru, desi solitar prin structura si vocatie, a \u00eembinat intimitatea creatiei cu iesirea \u00een agora, demonstr\u00e2nd prin propriul exemplu ceea ce a afirmat \u00een mai multe r\u00e2nduri, si anume ca solitudinea nu numai ca nu exclude solidaritatea cu ceilalti, cu poporul caruia \u00eei apartii, dar chiar o presupune si \u00eei confera un sens profund. Mergeti cu poporul, ca sa nu gresiti \u2013 este, \u00een linia ilustrilor \u00eenaintasi ardeleni, unul din mesajele sale. De la o vreme, Octavian Paler devenise o adevarata instanta morala, o institutie de care nici cei ce poate l-au ur\u00e2t, daca nu chiar acestia mai mult dec\u00e2t altii, pentru ca nu le-a placut oglinda pe care le-a pus-o \u00een fata si severitatea cu care i-a judecat, nu au putut-o ignora. Mi se pare simptomatica privind complexa sa personalitate, dar si crezul sau, marturisirea cu care \u00eesi \u00eencheia discursul aniversar din care tocmai am citat: \u201eResimt deseori o profunda tristete fata de gradul de mitocanie la care a ajuns societatea rom\u00e2neasca. Ma uit cu profunda durere la vulgaritatea care invadeaza, la mahalaua care se extinde peste aceasta tara, din toate partile. Ma consider mai departe rom\u00e2n, dator sa simt ceea ce simt pentru ca, printre lucrurile nefacultative, pentru mine, este si acela de a fi avut parinti. Cineva zicea: orice om a avut o mama si un tata. Pentru mine e destul: am avut o mama, am avut un tata, m-am nascut \u00eentr-un sat, de care sunt dezlegat \u00eentr-un fel \u2013 pentru ca satul acela nu mai exista dec\u00e2t \u00een memoria mea afectiva, el a intrat, din nenorocire, \u00een aceasta istorie, \u00een aceasta sub-istorie \u00een care traim cu totii si nu prea mai am ce cauta acolo, unde ma izbesc mereu de trecut. Stiu bine ca trecutul nu va reveni niciodata. Nu sunt at\u00e2t de naiv \u00eenc\u00e2t sa socotesc ca viitorul Rom\u00e2niei este \u00een urma, este \u00een trecut. Ceea ce as vrea este ca acest viitor sa nu se bazeze pe un desert, sa nu intram \u2013 sa nu intrati! \u2013 \u00een viitor ca niste mankurti din cunoscuta legenda a acelora carora li s-a extirpat memoria. Iata de ce eu \u00eensumi pot sa nu-mi calculez cuvintele. Multi ma considera un fel de Casandra, uit\u00e2nd ca \u00eentotdeauna si \u00een toate profetiile ei Casandra a avut dreptate. Eu, din nenorocire, nu am fost \u00eenzestrat cu acest dar pe care Apollo i l-a dat Casandrei. Sunt un pesimist, dar un pesimist care nu uita nici o clipa ca, asa cum zicea Voltaire, speranta este un aliment absolut necesar sufletului omenesc. Am gasit un mod de a concilia speranta cu disperarea: disperarea este modul meu de a spera\u201c.
\nCa unul care m-am bucurat decenii la r\u00e2nd de prietenia lui Octavian Paler, un mare noroc, pot depune marturie ca a plecat acum cinci ani din aceasta lume si din aceasta tara p\u00e2rjolita, prabusita, cum nu se poate mai disperat. Ma consolez \u00eensa cu ideea ca, desi ne lipseste at\u00e2t de mult, desi nimeni ca el nu este capabil sa exprime at\u00e2t de limpede si de nelinistitor disperarea noastra, e bine totusi ca nu i-a fost dat sa traiasca si ceea ce am trait si traim noi \u00een ultimii ani, c\u00e2nd o gasca de nemernici si o \u201eclasa politica\u201c incompetenta, corupta, putreda si-au batut joc de aceasta tara \u00eentr-un mod fara precedent \u00een \u00eentreaga ei istorie, amanet\u00e2ndu-i viitorul si pun\u00e2nd \u00een pericol \u00eensasi fiinta statului national rom\u00e2n.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen Rom\u00e2nia de azi, orice \u201epersonulitate\u201c (cu termenul sarcastic al lui Alexandru Piru) mediatizata de tabloide \u2013 si toata presa autohtona este practic tabloidizata! \u2013, de puzderia de goarne si tarabe, care sunt radiourile si televiziunile, inclusiv cele publice subventionate gras cu banii contribuabilului, atunci c\u00e2nd \u00eesi da obstescul sf\u00e2rsit este evocata, bocita si regretata… Cite\u0219te mai mult »Cinci ani fara Octavian Paler<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1625,2781,1792],"class_list":["post-11963","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-marino","tag-octavian-paler","tag-viata-unui-om-singur"],"views":2055,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11963","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11963"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11963\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11963"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11963"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11963"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}