{"id":11960,"date":"2012-05-24T15:00:09","date_gmt":"2012-05-24T13:00:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11960"},"modified":"2012-05-24T15:00:21","modified_gmt":"2012-05-24T13:00:21","slug":"%e2%80%9ecu-spatele-la-soare%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ecu-spatele-la-soare%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eCu spatele la soare\u201c"},"content":{"rendered":"

\u00centr-o generatie care si-a facut poza de grup prin lentilele mizerabilismului si ale junk-ului, departe \u00eensa de vreo re\u00eentoarcere grabita sau ostentativa la natura c\u00e2nd poezia noua pare sa ceara subventii numai din domeniile patologicului si ale tehnologizarii, Andrei Dobos se distanteaza discret de noile curente literare printr-o poezie a \u201enaturii moarte\u201c \u00een care viata \u00eesi face loc pe v\u00e2rfuri. <\/strong><\/em>
\nLetargie high-tech<\/strong>
\nUnul din cele mai reusite poeme ale volumului este chiar cel care \u00eel inaugureaza, dupa un motto c\u00e2t se poate de nimerit din William Blake, mai ales dupa ce despartirea de douamiism devine profesiune de credinta (\u201ehow do you know but ev’ry Bird that cuts the airy way,\/ Is an immense world of delight, clos’d by your senses five?\u201c). Astfel, debutul \u00een forta (desprins parca direct din starile lui Aram Stefanian) printr-un poem \u00een proza care muta cadrul cinematic de la trezirea din somn la socul intim al celei mai teribile angoase pregateste \u201eterenul\u201c pe care Dobos \u00eemprastie si rearanjeaza ulterior elementele unora dintre cele mai statice (\u00een sensul cel mai bun al cuv\u00e2ntului) cadre din poezia ultimilor ani. Obsesia cosmica, atentia deosebita pentru detalii, capacitatea de a surprinde \u00een peisaj at\u00e2t miscarile cele mai fine ale oicumenei c\u00e2t si \u201eimensitatea orizontului\u201c, toate antreneaza de fapt o poezie a prim-planului care nu uita \u00eensa de necesitatea adaptarii spirituale: \u201eDe dimineata plouase, dar atunci, trecut cu putin de orele pr\u00e2nzului, se \u00eenseninase s\u2026t Pe neasteptate, cerul se \u00eentuneca si o strafulgerare de lumina alba, cum nu mai vazusem p\u00e2na atunci, izbucni pe fereastra deschisa. s\u2026t Pentru moment, am ramas paralizat \u00een pat. Mi se pare c-am auzit-o, ca prin vis, pe maica-mea url\u00e2nd \u00een camera de jos si, \u00een acelasi timp, mi-am simtit inima sf\u00e2siata. Se-nt\u00e2mpla \u00eentr-o vineri\u201c.
\nClimaxul la Dobos (c\u00e2nd apare) este de fapt trecerea de la o poezie descriptiva la o procesare a momentelor intime. Dupa ce seteaza \u00een prima parte a volumului meticulos decorul, aleg\u00e2nd cele mai sugestive imagini \u00eentr-un joc al \u201ediversiunii prin props-uri\u201c, discursul poetic ajunge p\u00e2na la a face confesiuni dintre cele mai bizare: \u201e\u00cemi doresc sa pipai o femeie din zodia Pestilor\/ sa o privesc direct \u00een ochi si sa o pipai\/ si-un ocean de jena si de iritare sa se reverse peste noi.\/ Vreau sa-mi frec nasul de parul ei\/ sa o ating cu nasul\/ sa-i simt scalpul subtire sensibil\/ umed contrariat\u201c. Tocmai aici s-ar putea sa piarda din specificitate poezia lui Dobos, unde lamentarile personale, \u00eenchipuite sau nu, eclipseaza \u201epastelul\u201c new-age. Ciudat este ca \u00een poeziile din \u201eInevitabil\u201c, privind volumul \u00een ansamblu, confesiunile par note distincte, dificil de \u00eenglobat \u00een starea de letargie high-tech, dupa cuvintele lui Vlad Moldovan, a \u201ecelui care respira nemiscat, dar imers \u00eentr-o complicatio cosmica\u201c. \u00cen rest, felul deja caracteristic de a \u201eacoperi cu liniste\u201c zgomotul urban care sufoca poezia douamiistilor capata maturitate \u00een volumul \u201eInevitabil\u201c. Dobos se foloseste deja cu lejeritate de imagini pentru a crea efectul autentic de poezie.
\nElemente de fitoterapie<\/strong>
\nAsadar, miza lui Dobos cade mereu pe descriere bruta \u00eentr-un exercitiu de peisagistica integratoare si, spre finalul volumului, pe mici povestioare din viata de zi cu zi, continu\u00e2nd parca povestea din \u201eManastur story\u201c: \u201ePrietenul meu Vali, l-am vazut ieri, era obosit.\/ Prietena mea sta acum \u00een camera, e obosita.\/ Olga mi-a trimis aseara niste poze vechi, de pe Petuniei.\/ Eram t\u00e2nar si cret.\/ Multe badoage pe masa caminului – cutii cu sare, conserve desfacute.\/ Ulei. Peste tot ulei.\/ Prinsese floare\u201c. De fapt, \u00eencep sa se concretizeze \u00een \u201eInevitabil\u201c marcile personale ale lui Andrei Dobos. Pornind \u00eenca de la volumul de debut cu mania de a fixa permanent \u00een cadru pozitia soarelui ca element decisiv \u00een eficienta imagistica, poetul clujean pare sa nu se poata dezlipi de efectele de clar-obscur ale jocului de lumina: \u201eSoarele rosu\/ \u00een spatele trunchiurilor\/ \u00eenca pulseaza\u201c, \u201eLuna\/ e alba si umbrele\/ zborului \u00een sus pe tulpini\u201c, \u201eLumina vinetie\/ si norii grei \u00een franjuri\/ semn ca urmeaza\/ terapie, absolut\/ terapie\u201c, \u201e\u00eembufnat \u00een liniste sub lumina stelelor\/ pe acoperis \u2013\/ zumzaie usor aparatul de aer conditionat,\/ scara se termina \u00eentr-o gradina putin neglijata\u201c. Cerul este barometrul permanent si incontestabil al starilor de spirit, devenind totodata autoritatea suprema si elementul esential \u00een construirea atmosferei de liniste molipsitoare, unde p\u00e2na si cele mai \u201etacute piese\u201c ale lui Erick Satie devin zgomotoase: \u201eSeara limpede\/ dimineata limpede\/ M\u00e2na face\/ gura vorbeste\/ urechea aude \u2013\/ Biciclete \u00een strada\/ \u00centuneric \u00een lume \u2013\/ Bondari si tauni.\/ Persistent: continuu: continuu si tacut\u201c, \u201eAm venit sa ma odihnesc,\/ dar am uitat odihna ce-i,\/ un sant nu prea ad\u00e2nc\/ \u00een care-au tras cu grebla\/ frunze. Urme\/ de bocanci, de roata\/ bicicletei pe noroiul negru \u2013\/ si-mi amintesc ca prin\/ septembrie doi neni mi-au\/ spus – pam\u00e2ntul asta\/ nu e bun la flori.\u201c, \u201eTermin plimbarea si-n fata cabanei\/ un animal negru sta la scarmanat.\/ Copilele \u00eenca asculta muzica \u00een pat.\/ Soare pe podis, imensa lanterna\/ prin curti \u00eenghetate . Te asteptam\/ sa dezmortesti cateii. Latratul lor\/ spart,\/ cu bocancul \u00een pojghita.\u201c. Uneori, trad\u00e2nd reminescentele poeziei de debut, dupa cum o numea \u00een 2007 Daniel Cristea-Enache \u201eo poezie voit copilaroasa, proaspata si senina, \u00eendatorata vietii de student si noptilor petrecute \u00een conversatii si libatii\u201c, alteori dovedind maturizare stilistica si o finete aparte \u00een surprinderea peisajului si a dilatarilor topocronice, poemele din volumul \u201eInevitabil\u201c apartin unui poet care stie deja exact cum sa se foloseasca de \u201ecamera video\u201c. Fara sa devina un \u201ev\u00e2nator de imagini\u201c, pastr\u00e2nd naturaletea discursului si \u00eensusindu-si permanent stop-cadrul ultrasensibil, Dobos reuseste sa revitalizeze o natura voit uitata, sau evitata \u00een mare parte, de poezia ultimului deceniu: \u201eTrec pe dig, \u00een drum spre munca,\/ foarte putina lume e cu adevarat matinala.\/ St\u00e2rnesc praful, un pescar buimac de somn\/ \u00eesi instaleaza cu insistenta sculele.\/ Cladiri mai \u00eenalte \u00eencep\/ sa reflecteze lumina rosie a primului soare.\/ Din maracinis un c\u00e2ine iese\/ si casca prelung. Mizeria \u00eei este\/ \u00eenca uscata pe blana \u2013 curentul ma izbeste\/ din spate \u2013 trenul tocmai traverseaza\/ podul. Acolo unde puietul de clean facuse patura\/ acum doar pietre pe jumatate stralucitoare\/ si volbura m\u00e2nata de valuri spre umbra. s\u2026t Iarba de r\u00e2u 0 jungla de brusturi \u2013\/ rate lipite de mal \u2013\u201c. Scoase parca din poemele lui G\u00fcnter Grass (\u201eRacine hotaraste sa-si schimbe herbul\u201c) sau din elegiile marca Hilde Domin, fara \u00eensa prea multe artificii expresioniste, imaginile lui Dobos sunt pur si simplu elemente de \u201efitoterapie\u201c.
\n\u201eBucolic \u00eentr-o epoca tehno\u201c (Stefan Manasia), \u201e\u00eenarmat cu o camera video sofisticata\u201c (V. Leac), Andrei Dobos se plimba linistit, cum spun versurile, \u201ecu spatele la soare\u201c, fie ca e \u00een natura fie \u00een mijlocul invaziilor citadine, reusind mereu sa reduca volumul at\u00e2t c\u00e2t trebuie pentru a-si putea auzi fiecare respiratie. Fiind probabil unul din cei mai \u201ecuminti\u201c poeti tineri ai momentului, Andrei Dobos pare sa simta poezia mai mult ca pe un drum de-a lungul caruia suntem datori sa ne miram de orice lucru marunt, dec\u00e2t ca pe o cautare a \u00eentelepciunii. Pentru ca, vrem nu vrem, parca ar spune volumul, poezia se autoinsereaza \u00een viata la tot pasul, sub formele cele mai subtile: \u201eSuntem \u00een aer liber, suntem pe c\u00e2mpul de lupta\/ peisaj cu magazine de haine\/ trotuar cu scrumiere si flori.\/ Ea a sosit din \u00eent\u00e2mplare\/ sa fumeze cu noi\/ blugi negri pantofi rosii\/ ca sa o tinem minte mai bine.\/ Z\u00e2mbeste putin,\/ noi ne trezim luati prin surprindere\/ de curentii masinilor\/ si de bucuria ciudata care creste \u00een noi\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00centr-o generatie care si-a facut poza de grup prin lentilele mizerabilismului si ale junk-ului, departe \u00eensa de vreo re\u00eentoarcere grabita sau ostentativa la natura c\u00e2nd poezia noua pare sa ceara subventii numai din domeniile patologicului si ale tehnologizarii, Andrei Dobos se distanteaza discret de noile curente literare printr-o poezie a \u201enaturii moarte\u201c \u00een care viata… Cite\u0219te mai mult »\u201eCu spatele la soare\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7097,7746,3026,7747,3117],"class_list":["post-11960","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-dobos","tag-mizerabilism-in-literatura","tag-poeti-actuali","tag-poezia-naturii-moarte","tag-poezie-romaneasca"],"views":4449,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11960","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11960"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11960\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11960"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11960"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11960"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}