{"id":1196,"date":"2010-01-27T23:25:48","date_gmt":"2010-01-27T21:25:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1196"},"modified":"2010-01-27T11:28:59","modified_gmt":"2010-01-27T09:28:59","slug":"undeva-acasa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/undeva-acasa\/","title":{"rendered":"Undeva, acasa"},"content":{"rendered":"

Malika Mokeddem, Femeia interzisa, traducere de Cristina Radu, Bucuresti, IBU Publishing, 2009.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Nascuta in 1949, la Kendasa, o mica localitate din Sahara, av\u00e2nd, nu doar aparent, toate sansele (conditiile?…) sa ram\u00e2na acolo pentru totdeauna, alaturi de familia sa de nomazi, dar aleg\u00e2nd sa nu se dea batuta si, dupa terminarea studiilor la Oran, sa plece in Franta pentru a urma o cariera medicala, dar si sa se apropie de literatura \u2013 si, cumva, in ciuda multor detractori, sa si reuseasca in acest domeniu (\u201euna dintre cele mai dure lumi pe care am cunoscut-o\u201c, dupa cum a marturisit ea insasi) \u2013 scriitoarea de origine algeriana Malika Mokeddem a ramas legata, inca de la primele pagini publicate, de lumea din care a venit, incerc\u00e2nd sa spuna cu glas tare multe din acele adevaruri pe care altii abia de indrazneau sa le sopteasca. Acest lucru este, poate, mai vizibil dec\u00e2t oriunde in romanul \u201eFemeia interzisa\u201c (\u201eL’Interdite\u201c), distins cu numeroase premii si ajuns, rapid, la o circulatie internationala remarcabila.<\/em><\/strong>
\nPractic, aceasta carte da impresia, celor care cunosc chiar si doar c\u00e2teva detalii ale existentei autoarei, ca textul imbina la tot pasul datele biografice cu acelea ale istoriei recente a Algeriei pentru a aduce in prim plan o serie de realitati la care, cel putin uneori, pare mai convenabil nici macar sa nu te g\u00e2ndesti, mai ales daca traiesti in Algeria si esti, pe deasupra, si femeie. Insa situatia \u2013 at\u00e2t a scriitoarei, c\u00e2t si a protagonistei sale \u2013 este sensibil diferita. Caci Sultana, personajul central din \u201eFemeia interzisa\u201c (la fel ca si Malika Mokeddem) este doar de origine algeriana, ajunsa de timpuriu in Franta pentru a studia medicina, devenita un bun nefrolog si revenita, intr-unul din punctele de rascruce ale vietii sale, in Algeria \u2013 si nu oriunde, ci tocmai in satucul A\u00efn Nekhla, localitatea sa natala. Problema esentiala a cartii exact aici este de gasit, la fel si marea tema a tuturor scrierilor Malikai Mokeddem: situarea fiintei umane in lume, modul in care omul reuseste sa faca acest lucru dupa o dezradacinare si, nu in ultimul r\u00e2nd, felul in care cel plecat si revenit, apoi, este privit de cei ramasi acasa. Un \u201eacasa\u201c care, dintr-o data, pentru un dezradacinat devine pur si simplu \u201eundeva\u201c, situatie cu at\u00e2t mai dureroasa cu c\u00e2t, cel putin pentru Sultana, \u201eundeva este at\u00e2t apartamentul din Montpellier, c\u00e2t si casuta modesta unde va sta in timpul sederii sale la A\u00efn Nekhla. Practic, atunci c\u00e2nd \u201eacasa\u201c devine, pentru ea, doar \u201eundeva\u201c, protagonista intelege ca e o straina oriunde s-ar afla, fiind privita, in Franta, in primul r\u00e2nd \u201eca o araboaica\u201c, abia apoi ca medic, iar in Algeria doar ca o femeie demna de tot dispretul, din cauza ca a indraznit sa ignore toate regulile de comportament acceptate ca atare in lumea araba si care statuau drept unice roluri ale oricarei femei pe acelea de sotie (neaparat supusa) si de mama (dar absolut obligatoriu o mama de baieti). Aceasta fiind situatia si acestea fiind cerintele impuse, Sultana, beneficiind de sprijinul parintilor sai (at\u00e2ta timp c\u00e2t ei se afla inca in viata si pot fi l\u00e2nga ea) si de o educatie care o depasea cu mult pe a celorlalte femei din zona, va putea merge la scoala. Iar dupa tragica disparitie a alor ei, va avea marea sansa de a fi ajutata de medicul satului sa invete in continuare, iar apoi sa plece din Algeria pentru a se stabili in Franta, ca medic. Revenirea ei este determinata de presimtirea mortii lui Yacine, singurul barbat pe care l-a iubit, dar pe care a ales sa-l paraseasca \u2013 si care ajunsese sa practice medicina tocmai la A\u00efn Nekhla, in incercarea de a ram\u00e2ne aproape macar de amintirea femeii iubite. Astfel inc\u00e2t momentul sosirii Sultanei in sat este marcat de inmorm\u00e2ntarea lui Yacine si de nenumarate amintiri care o vor face sa decida sa ram\u00e2na aici, cel putin pentru un timp, ca medic in locul lui Yacine \u2013 de data asta fiind r\u00e2ndul ei sa-l caute pe iubitul sau printre lucrurile din saracaciosul lui cabinet si, mai ales, in amintirile celor de acolo. Amintiri care, asa cum se int\u00e2mpla in cazul majoritatii oamenilor, nu coincid deloc, unii privindu-l ca pe un agitator, altii ca pe o posibila speranta de salvare, iar Dalila, fetita de o sensibilitate neobisnuita care obisnuieste sa fuga de acasa si sa se ascunda printre dunele de nisip, ca pe singurul prieten pe care l-a avut vreodata. Structura romanului este insa completata \u2013 si complicata \u2013 odata cu aparitia lui Vincent, profesor de matematica si beneficiar al unui transplant de rinichi, venit in Algeria si ajuns, int\u00e2mplator, exact la A\u00efn Nekhla, deoarece rinichiul care il ajuta acum sa traiasca normal apartinuse unei femei algeriene. Simtindu-se, deodata, inrudit cu aceasta lume pe care nu o cunoscuse p\u00e2na atunci dec\u00e2t din carti si din imaginile colorate si ademenitoare ale pliantelor publicitare, Vincent va ajunge sa inteleaga, foarte repede, ca in Alegria lucrurile nu sunt asa cum se vad de la o distanta apreciabila. Caci gaseste aici o tara plina de resentimente, de cutume ce trebuie respectate cu orice pret, de violenta si de prejudecati despre care, p\u00e2na in clipa aceea, doar citise. Atras de fascinanta Sultana, Vincent se va afla, fara sa-si fi propus vreodata acest lucru, in mijlocul tuturor resentimentelor indreptate de micuta comunitate impotriva femeii venite, parca, sa tulbure linistea familiilor din A\u00efn Nekhla prin insistenta ei cu privire la respectarea unor reguli elementare de igiena, prin incercarea de a impune respect celor din jur, prin simpla ei prezenta incomoda si nesupusa \u2013 si nedorind nicidecum sa se supuna vreunui ordin, fie el chiar si al periculosilor militanti integristi musulmani. Astfel ca cei doi, Sultana si Vincent, vor fi, o buna bucata de vreme, singuri impotriva tuturor, decisi, insa, sa gaseasca in tandretea care-i apropie, sansa unui nou inceput si, desigur, calea adevaratei descoperiri de sine. Dispretuind orice prejudecata ingusta, Sultana se incapat\u00e2neaza sa salveze vieti intr-un spatiu in care, uneori, viata pare a fi fost data doar pentru a fi calcata in picioare, iar crez\u00e2nd in relatia ei cu Vincent se va salva, finalmente pe sine.
\nMalika Mokeddem se individualizeaza, in acest fel, in contextul literaturii contemporane din Magreb, suficient de putin cunoscuta in Occident, mai cu seama prin capacitatea sa de a aduce in prim plan situatia femeii in lumea araba si de a pune in discutie resorturile in mare masura perimate ale unei societati patriarhale, dar de pe o alta pozitie dec\u00e2t un scriitor precum Rachid Mimouni, de exemplu; adica, aduc\u00e2nd o viziune profund tragica si in mod fundamental sumbra cu privire la sansele reale ale unei astfel de lumi de a se vindeca vreodata p\u00e2na la capat, cel mai dureros fiind faptul ca ranile se resimt cel mai tare la nivelul celor dezradacinati si instrainati, astfel, definitiv, dar si la acela al celor ramasi acasa si sortiti sa taca si sa indure. Mai ales daca e vorba de femei \u2013 si mai ales daca aceste femei incearca sa depaseasca cercul str\u00e2mt al conditionarilor la care le supune dura si inflexibila societate araba. In plus, ram\u00e2ne excelenta conturarea temei exilului, fara stridente, fara exagerari, caci Malika Mokeddem se dovedeste a fi convinsa, asemenea lui Edward Said, ca dezradacinarea este una dintre cele mai teribile experiente ale fiintei umane si ca, de la epoca in care exilarea unui Ovidiu, de exemplu, avea aerul unei pedepse care singulariza individul de exceptie, s-a ajuns, in secolul XX, la exilul vazut ca o cruda calamitate, rezultat al unor forte fundamental exterioare, cum ar fi razboaiele, violenta domestica sau sociala, agresiunile si umilintele de tot felul. In fond, Sultana, protagonista din \u201eFemeia interzisa\u201c, descopera ce inseamna \u201eacasa\u201c abia dupa ce pleaca in Franta, tragedia fiind ca, odata cu aceasta descoperire, intelege deopotriva ca acasa in Algeria, nu se va mai putea intoarce niciodata in adevaratul sens al cuv\u00e2ntului. Fara sa mizeze, asemenea altor autori arabi marcati de experienta despartirii de pam\u00e2ntul natal, pe jocul complicat \u2013 si, nu o data, excesiv de literaturizat \u2013 al raportului dintre conceptiile patriarhale si cele ale lumii occidentale, Malika Mokeddem reuseste sa fie cu adevarat convingatoare mai ales atunci c\u00e2nd o lasa pe Sultana sa actioneze parca exclusiv din proprie vointa, sa se revolte in fata realitatilor nedrepte sau a jignirilor care-i sunt adresate (nu o data tocmai de cei carora le salveaza viata!), ori sa viseze la anii copilariei, asum\u00e2ndu-si, abia acum, dupa decenii, trecutul propriu, pe cel al comunitatii in mijlocul careia se nascuse si pe acela al tarii de origine. Doar in acest fel se dovedeste ea in stare sa se impace cu sine si cu lumea,\u00a0 sa gaseasca curajul de a lua viata de la capat si sa inteleaga ca, si daca acasa inseamna doar undeva, acest undeva poate deveni, la un moment dat, cu adevarat acasa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Malika Mokeddem, Femeia interzisa, traducere de Cristina Radu, Bucuresti, IBU Publishing, 2009. Nascuta in 1949, la Kendasa, o mica localitate din Sahara, av\u00e2nd, nu doar aparent, toate sansele (conditiile?…) sa ram\u00e2na acolo pentru totdeauna, alaturi de familia sa de nomazi, dar aleg\u00e2nd sa nu se dea batuta si, dupa terminarea studiilor la Oran, sa plece… Cite\u0219te mai mult »Undeva, acasa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[770,769,771,768,772],"class_list":["post-1196","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alegria","tag-femeia-interzisa","tag-literatura-contemporana-din-magreb","tag-malika-mokeddem","tag-traditii-algeria"],"views":2350,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1196","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1196"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1196\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1196"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1196"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1196"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}