{"id":11957,"date":"2012-05-24T14:57:43","date_gmt":"2012-05-24T12:57:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11957"},"modified":"2012-05-24T23:29:12","modified_gmt":"2012-05-24T21:29:12","slug":"limitele-subversivitatii-prozei-lui-mircea-nedelciu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/limitele-subversivitatii-prozei-lui-mircea-nedelciu\/","title":{"rendered":"Ocheane intoarse"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Adina Dinitoiu, Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii in fata politicului si a mortii, Prefata de Paul Cornea, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2011, 526 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>\u00a0<\/p>\n<p>Livius Cioc\u00e2rlie scrie \u2013 cum afirma cu destula indreptatire multi dintre comentatorii sai din ultimul deceniu \u2013 la o singura carte. Fiecare nou volum al sau se sedimenteaza in ceea ce Gabriela Gheorghisor numea inspirat o \u201evirtuala \u00abcarte de nisip\u00bb autobiografica\u201c. Desi experimenteaza constant la nivel formal, inc\u00e2t \u201eDe la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (2001), \u201eBatr\u00e2nete si moarte in mileniul trei\u201c (2005), \u201eCu dintii de l\u00e2na\u201c (2008), \u201eCu fata la perete\u201c (2010) ori \u201eCartea cu fleacuri\u201c (2010) puteau beneficia de subtitluri imposibil de anticipat p\u00e2na si de cei mai nonconformisti teoreticieni ai genului diaristic (de la \u201ejurnalul pe trei voci\u201c, la \u201ejurnalul jurnalului\u201c, la \u201ejurnal de vise si de idei critico-filosofice\u201c, la \u201ejurnal de aforisme si de stari de spirit\u201c, p\u00e2na la \u201ejurnal-eseu\u201c, la \u201eegofictiune\u201c ori la autoironicul \u201ece-i trece omului prin cap\u201c), Livius Cioc\u00e2rlie ram\u00e2ne fidel unei amprente stilistice si tematice degraba recognoscibile. Cu toate acestea, nu am citit nicio cronica in care \u2013 dincolo de obiectii marginale \u2013 sa fie sanctionate eventualele manierisme ori limitari de imaginar ale acestor confesiuni. O asemenea valorizare unanima e destul de rara in critica rom\u00e2neasca si str\u00e2rneste suspiciuni, gasindu-si, de obicei, justificari in sfere extra-estetice, anume in influenta\/pozitia institutionala a autorului ori a editurii care il promoveaza. Nu e si cazul lui Livius Cioc\u00e2rlie, fapt confirmat si de cea mai recenta carte a sa: \u201eLa foc marunt\u201c (2012).<br \/>\n<strong>Eul ca tert inclus<\/strong><br \/>\nProblematicile abordate sunt cele binecunoscute (identitatea echivoca si eteroclita, batr\u00e2netea, moartea, singuratatea, trecutul traumatizant recent, conditia artistului), dupa cum familiara se dovedeste si configurarea insemnarilor diaristice (coloratura aforistica, dublata de ironii si autoironii expresive, completate de paradoxuri cautate, totusi niciodata ostentative).<br \/>\nJurnalul nu ofera, insa, aproape deloc senzatia de d\u00e9j\u00e0-lu. Aceasta, pentru ca, oric\u00e2te nuante ar fi de adaugat, Livius Cioc\u00e2rlie insceneaza unul dintre cele mai complexe si mai autentice dialoguri cu sine din literatura autobiografica autohtona. E indreptatit autorul sa constate ca in jurnale, mai ales in cele publicate in timpul vietii, \u201eproblema sinceritatii nu se pune\u201c, ram\u00e2n\u00e2nd \u201emateria prima, tratata in diferite feluri, nu scopul\u201c lor, dar, de putine ori, fictionalizarea eului intim isi gaseste un antidot mai patrunzator dec\u00e2t in \u201eLa foc marunt\u201c. Fara a apela la speculatii aride, fara a implica puseuri irationaliste funambulesti, dimpotriva chiar, miz\u00e2nd pe un admirabil relativism judicios, diaristul reuseste performanta de a construi o interioritate a tertului inclus. Pe tot parcusul volumului autobiografic, Livius Cioc\u00e2rlie filtreaza intreaga sa existenta livresca sau pur si simplu cotidiana prin tensiunea fertila instaurata intre cele doua laturi ale personalitatii sale: rationalul, scepticul, cinicul si (auto)ironicul, convins ca toate proiectele intelectuale-scripturale au intrat in zodia desertaciunii, vs. pateticul, (auto)iluzionatul, sensibilul, entuziastul, atras si cucerit de toate \u201efleacurile\u201c vietii. Nu o previzibila sinteza intre apolinic si dionisiac, nici o romantica impacare a contrariilor particularizeaza jurnalul lui Livius Cioc\u00e2rlie, ci o continua scrutare si, implicit, relativizare a optiunilor, conceptiilor si evenimentelor. In locul evidentierii unor rasturnari interpretative, autorul prefera sugerarea unor nuante. G\u00e2ndirea sa respinge oximoronul sau paradoxul ofensiv si promoveaza fisurile pe care orice judecata ultimativa le contine.<br \/>\nDe aici, o raportare matura, echilibrata, la propria interioritate, aflata parca perpetuu intr-o etapa cvasi-adolescentina. Pentru Livius Cioc\u00e2rlie faptul ca batr\u00e2netea se manifesta doar la nivel biologic, si deloc la cel spiritual, nu constituie o simpla butada. \u201eImaturitatea mea \u2013 recunoaste cu autoironie diaristul \u2013 e a celui inceput si neterminat\u201c. V\u00e2rsta pensionarii i-a adus destule tabieturi si convingeri intelectual-culturale ori identitare, insa toate isi pot gasi numeroase invalidari sau doar relativizari, experimentate de autor cu voluptatea cu care altii isi traiesc marile revelatii existentiale.<br \/>\nAstfel, \u201eLa foc marunt\u201c include destule secvente in care cel care declara ca \u201enu-i place sa traiasca dec\u00e2t pasiv\u201c intensifica ritmul existential, descoperindu-si \u2013 in amintire, vis, carti, experiente cotidiene \u2013 euri camuflate, neconstientizate, respinse ori numai uitate. Intr-un loc, se declara \u201eavocat al batr\u00e2netii. Cu o conditie: sa fie constienta de ea\u201c si contrabalanseaza at\u00e2t patetisme melodramatice ori speculatiile provocatoare ale lui Gombrowicz, c\u00e2t si proiectiile echilibrat-\u201cidealiste\u201c ale lui Ion Vianu, cu observatiile caruia consimte, totusi, adeseori: \u201eAs spune ca \u00aba treia v\u00e2rsta\u00bb este mai dinamica si mai aventuroasa dec\u00e2t maturitatea\u201c. In alte locuri, Cioc\u00e2rlie initiaza o intriganta despartire de Proust: admirat si citit de \u201evreo sase ori inc\u00e2ntat\u201c, acesta este savurat inca datorita elementelor de \u201epoetica a rupturii\u201c si a inovatiilor stilistice, dar i se releva si artificiozitatea ori afectarile retorice \u2013 \u201eunde nu e ironic nu-l mai suport\u201c. Subtile apropieri si instrainari de sine sunt prilejuite si de alte lecturi identificatorii: o cronica dura a lui Sorin Lavric despre Ciprian Valcan, pe care o citeste ca si c\u00e2nd i-ar fi adresata; un eseu critic dedicat de Caius Dobrescu lui Mircea Ivanescu, de unde asuma \u201einternalizarea incertitudinii\u201c ca etapa pentru \u201eexperienta indeterminarii, adica a libertatii\u201c, dar isi contesta, din nou (auto)ironic, puterea de a accesa cu discernam\u00e2nt \u201elibertati responsabile si explorative\u201c; diverse fragmente din cartile lui Pascal, Cioran, L\u00e9vinas ori Susan Sontag, cu care intra intr-un dialog savuros si de care se detaseaza ori de c\u00e2te ori abordarile acestora frizeaza absolutismul ori implica judecati at\u00e2t de ingenioase, inc\u00e2t reflecta exclusiv narcisismul intelectual al autorilor.<br \/>\nMerita pomenita in acest sens una dintre glosele ce poarta marca Livius Cioc\u00e2rlie, un fel de punere in abis a intregului sau jurnal: \u201eAm invatat ceva. Uneori, din neajunsuri poti sa tragi foloase. Fiind lipsit de subtilitate, desi mi s-a atribuit, pot sa-mi dau seama c\u00e2nd subtilitatea se substituie justetii si cum e posibil sa se dezvolte interpretari impresionante al caror unic neajuns este ca nu sunt la obiect\u201c. Dincolo de modestia autorului (jucata doar atunci c\u00e2nd implica valente cinice), ram\u00e2ne rara in cultura rom\u00e2na aceasta capacitate de a nuanta si echilibra \u2013 pornind chiar de la imaginea de sine \u2013 toate conceptiile pe care unii le scriu cu majuscula.<br \/>\n<strong>Intelectual public asteptat<\/strong><br \/>\nNici nu e de mirare ca \u201eLa foc marunt\u201c intereseaza si pentru fragmentele in care protagonisti devin c\u00e2teva dintre figurile centrale ale scenei publice autohtone. In astfel de momente, Livius Cioc\u00e2rlie se dovedeste fin psihanalist sau caracterolog, dar si un pertinent simptomatolog al tarelor vietii rom\u00e2nesti de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial.<br \/>\nRemarcabil ram\u00e2ne, mai int\u00e2i, portretul prietenului Nicolae Manolescu, redescoperit odata cu recitirea \u201eTemelor\u201c, dar pe care nu il mai poate percepe dec\u00e2t prin filtrul instrainarii cauzate de activitatea si cartile sale de dupa 1989: \u201eVital, pare incapabil sa-l inteleaga, ba chiar sa-l admita, pe omul slab, vulnerabil, neputincios. (&#8230;) Se socoteste, int\u00e2i si int\u00e2i, profesor, ceea ce, afl\u00e2nd demult, m-a mirat. (&#8230;) Nu e un g\u00e2nditor solitar, nici unul colocvial; se adreseaza, imaginar, unei sali. Nu e un critic artist, nu-l intereseaza unicitatea operei. O pune in c\u00e2t mai multe relatii, ca sa-i gaseasca sens. Socoteste ca nimic nu e mai trist dec\u00e2t sa nu-ti fie impartasite suferintele si bucuriile. El vrea sa comunice bucuria de a citi. (&#8230;) Sufera pentru ca, din nevoia de autoritate critica, incertitudinile nu si le poate comunica\u201c.<br \/>\nAceeasi glisare a planurilor dinspre valorizari convingatoare spre rezerve critice pe c\u00e2t de civilizate, pe at\u00e2t de transante, care functioneaza uneori mai incisiv dec\u00e2t o satira fatisa, marcheaza si paginile despre cartea de dialoguri semnata de Vladimir Tismaneanu si Mircea Mihaies. Unele dintre comentariile lui Livius Cioc\u00e2rlie ar putea deveni epitafuri expresive pentru grupurile de dialog social manifestate in tranzitia rom\u00e2neasca: \u201eAu de ce sa polemizeze cu adversarii lor, analizeaza bine complexul politico-jurnalistic-financiar al opozitiei si dedesubturile lui. Inteleg ca-l lauda pe Basescu. Ce nu inteleg e cum de nu-i gasesc nicio umbra (nici lui, nici guvernarii). Macar pentru credibilitatea demonstratiei. Asa, aluneca dinspre analiza spre jurnalistica, care te indeamna nu sa reflectezi, ci sa aprobi sau sa respingi. Nu mi-ar placea sa scriu de parca as fi membrul vreunui partid\u201c.<br \/>\nTot o pozitionare nepartizana, lipsita de ispita moralizarii ori a victimizarii, vadeste autorul in dezbaterile (revigorate in ultimii ani) despre compromisurile sau culpele etice din timpul comunismului. Numai ca de aceasta data asertiunile diaristului sunt cu o bataie si mai ampla, put\u00e2ndu-se constitui in veritabile pretexte pentru rediscutarea \u201erezistentei prin cultura\u201c si a \u201eliberalizarii\u201c din deceniul sapte. De pilda, Livius Cioc\u00e2rlie infirma at\u00e2t existenta categoriei de \u201einformator\u201c (\u201eEvantaiul era foarte larg, de la cel care te apara la cel care iti era rauvoitor. Am in dosar informari care in anii &#8217;50 m-ar fi trimis la inchisoare si altele care, daca ar fi ajuns in alta parte, astazi as fi academician\u201c), c\u00e2t si valabilitatea argumentului fricii (\u201eZic frica, g\u00e2ndindu-ma la perioada Dej. Ulterior, frica n-a mai fost justificata. I-a ingenuncheat pe nevricosi, iar altora le-a servit de pretext\u201c). Si mai stimulativa ideatic imi pare supozitia autorului ca \u201edezghetul\u201c de dupa 1965 necesita o deposedare accentuata de acceptiile sale pozitive. Intocmai ca Polonia lui 1955 vazuta de Gombrowicz, Rom\u00e2nia post-stalinista ii apare lui Cioc\u00e2rlie drept definitiv pervertita: \u201ecred ca slabirea surubului dupa 1965 ne-a alterat mai rau dec\u00e2t teroarea lui Gheorghiu-Dej\u201c. Pornind cu onestitate de la propriile slabiciuni, autorul constata ca normalitatea autentica (nu doar iluzorie) in care a reusit sa traiasca din c\u00e2nd in c\u00e2nd a generat o aplatizare a oricaror pulsiuni revolutionare sau macar protestatare, iar consecintele sale traumatizante nu mai pot fi ispasite astazi.<br \/>\nIata de ce, chiar daca se poate anticipa ca jurnalele viitoare ale lui Livius Cioc\u00e2rlie se vor integra intr-un orizont de asteptare bine conturat, le astept cu maxim interes. E o reactie de lectura pe care cred ca am resimtit-o doar c\u00e2nd am parcurs seria autobiografica a lui Radu Petrescu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Adina Dinitoiu, Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii in fata politicului si a mortii, Prefata de Paul Cornea, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2011, 526 p. \u00a0 Livius Cioc\u00e2rlie scrie \u2013 cum afirma cu destula indreptatire multi dintre comentatorii sai din ultimul deceniu \u2013 la o singura carte. Fiecare nou volum al sau se sedimenteaza in&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/limitele-subversivitatii-prozei-lui-mircea-nedelciu\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ocheane intoarse<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7058,7745],"class_list":["post-11957","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adina-dinitoiu","tag-proza-lui-mircea-nedelciu-puterile-literaturii-in-faa-politicului-si-a-mortii"],"views":1664,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11957","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11957"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11957\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11957"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11957"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11957"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}