{"id":11947,"date":"2012-05-24T14:49:07","date_gmt":"2012-05-24T12:49:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11947"},"modified":"2012-05-24T14:49:39","modified_gmt":"2012-05-24T12:49:39","slug":"marx-lenin-bolsevicii-si-islamul-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marx-lenin-bolsevicii-si-islamul-ii\/","title":{"rendered":"Marx, Lenin, bolsevicii si Islamul (II)"},"content":{"rendered":"

La Moscova, Comisariatul poporului \u00eensarcinat cu problemele musulmane superviza \u00eentreaga politica a statului sovietic \u00een raport cu Islamul. Pozitiile cheie din acest minister erau ocupate de musulmani destul de atasati fata de traditie, dar care posedau si oarecare cunostinte marxiste \u2013 fapt ce a generat progresiv conflicte interne, duc\u00e2nd apoi la divizarea lumii islamice. Cercetatorii au putut constata ca, \u00een epoca, majoritatea liderilor musulmani sustineau puterea sovietica \u2013 de vreme ce le acordase drepturi inexistente \u00eenainte, at\u00e2t pe plan religios, c\u00e2t si economic sau cultural, guvernul sovietic sustin\u00e2nd promovarea sociala a tinerilor musulmani si garant\u00e2nd o libertate religioasa autentica.
\n\u00cen aceasta epoca, au aparut numeroase studii, articole, dezbateri asupra unor chestiuni teologice, culturale si de cult, economice si sociale, \u00een mediile musulmane a ceea ce avea sa devina, \u00een 1922, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS), clam\u00e2nd convergenta p\u00e2na la similitudine dintre conceptiile islamice si principiile socialismului. Sunt scrieri care zac astazi \u00een arhive si \u00een biblioteci si asupra carora doar un numar restr\u00e2ns de cercetatori musulmani sau nemusulmani se mai apleaca. Aceste reflectii se sprijineau pe revendicari comune Islamului si marxismului \u2013 de sustinere a actului de justitie, de descurajare a cametei, de lupta pentru drepturile popoarelor, de respingere a superstitiilor si a magiei si de promovarea unei g\u00e2ndiri rationale. Nu era, prin urmare, deloc neobisnuit sa auzi atunci, \u00een timpul manifestatiilor organizate de comunisti, slogane de tipul: \u201eTraiasca puterea sovietelor! Traiasca charia!\u201c, \u201eTraiasca libertatea, religia si independenta nationala!\u201c. Caci, \u00een acele vremuri, URSS se prezenta ca o uniune de state libere, de republici bucur\u00e2ndu-se de dreptul lor la autodeterminare, si nu ca un stat \u201eunificat\u201c cu forta. Partizanii socialismului sovietic si cei ai unui \u201esocialism islamic\u201c \u00eei chemau cot la cot pe musulmani sa creeze sovietele, adica acele consilii (shoura) ale delegatilor populari, \u00een locurile de munca, la sate, pe strazile oraselor si \u00een cartiere.
\nO politica de cooperare <\/strong>
\nsi alianta<\/strong>
\nComunitatile sovietice s-au apropiat de mai multe grupuri politice locale cu care au semnat acorduri, de exemplu, de miscarea panislamica a cazacilor Ouch-Jouz, care s-a \u00eenscris \u00een 1920 \u00een Partidul comunist, sau de grupul sufit al tatarilor de pe Volga, Vaisiti; sovieticii au sprijinit si organizatii panislamice care controlau frontiera sovieto-iraniana, precum Jengelis, iar \u00een Daghestan, conducerea sovietica n-ar fi putut sa se instaleze fara ajutorul partizanilor liderului musulman local Ali Hadj Akucinsky. Si, bine\u00eenteles, islamismul sovietic bolsevic n-ar fi fost de imaginat fara g\u00e2ndirea si actiunile musulmanului tatar Sultan Galiev, descris de unii drept un musulman autentic devenit pro-comunist, iar de altii drept un marxist camuflat \u00een musulman sau drept un nationalist tatar care a pactizat cu puterea sovietica.
\n\u00cen Cecenia, bolsevicii au primit ajutorul lui Ali Mataev, liderul unei confrerii sufite solide, care a trecut la conducerea comitetului revolutionar cecen. \u00cen Armata Rosie, zeci de mii de combatanti din r\u00e2ndurile \u201ebatalioanelor islamice\u201c ale mollahului Katkakhanov au luptat pentru Revolutie. Era vremea \u00een care Armata Rosie nu era dec\u00e2t \u201erusa\u201c si unitara, dar continea formatiuni nationale sau religioase de origini foarte diverse, unite \u00een jurul idealului revolutiei internationaliste \u00eempotriva vechilor r\u00e2nduieli.
\n\u00cen timpul primului Congres al popoarelor orientale tinut la Baku \u00een septembrie 1920, Zinoviev, presedintele de atunci al Internationalei comuniste, alaturi de alti lideri bolsevici i-au adus laolalta pe reprezentantii \u201epopoarelor coloniale\u201c si au lansat un apel la lupta de clasa internationala si anti-imperialista si la \u201eJihad\u201c contra imperialismului occidental care atacase Rusia si exploata popoarele coloniale. Doi ani mai t\u00e2rziu, la al patrulea congres al Internationalei comuniste, se aproba deja politica de alianta anti-imperialista cu panislamicii.
\nConducatorii de la Kremlin au trimis sistematic armate non-rusesti \u00een luptele din Asia Centrala si din regiunile non-ruse din fostul imperiu tarist. \u2013 Formatiuni militare compuse asadar din ceceni, azeri, tatari, baschiri, cazaci, uzbeci, tadjici si turkmeni luptau \u00een acelasi timp contra interventionistilor antibolsevici straini, a trupelor din tarile coloniale si a \u201evoluntarilor\u201c fugiti din Turcia \u00eenfr\u00e2nta, care primisera sprijinul unora dintre colonii rusi ori a notabililor conservatori musulmani locali. Pe fronturile Orientului sovietic, soldatii musulmani tatari constituiau mai mult de jumatate din efectivul trupelor.
\nBolsevicii din aceasta a doua faza a Revolutiei (de dupa primele luni de razboi civil) nazuiau ca popoarele non-ruse ale imperiului sa poata controla ele \u00eensele noile republici autonome si republici federale. Peste tot, \u00een epoca, se vorbea de \u201ekorenizacja\u201c \u2013 \u201e\u00eenradacinare\u201c. \u00cen multe situatii, asta \u00eensemna evacuarea colonilor rusi (sau \u201ecozaci\u201c), adusi, \u00een epoca tarista, \u00een Caucaz si \u00een Asia Centrala \u2013 prin \u00eencurajarea \u00eentoarcerii lor \u00een Rusia sau chiar prin alungare.
\nAu fost reabilitate apoi limbile locale, prin altoirea dialectelor locale pe baze moderne, iar limbile de comunicare intercomunitara traditionale \u00een regiune (persana sau turca \u00een literatura si politica, araba, pe plan religios) au fost la r\u00e2ndul lor stimulate. Limba rusa, pe de alta parte, si-a \u00eencetat dominatia \u00een scoli, administratie, presa, radio, film si edituri.
\nAutoritatile au favorizat lansarea unui program legal viz\u00e2nd promovarea sociala a cadrelor provenite din fostele nationalitati sau religii marginalizate sub tari, asa \u00eenc\u00e2t alesii erau propusi \u00een raport cu un sistem de cote tin\u00e2nd cont de apartenenta de clasa si nationalitate. Un fel de \u201ediscriminare pozitiva\u201c pe baza etnica, religioasa si de clasa, asadar. Reprezentantii acestor nationalitati au fost numiti \u00een posturi conducatoare \u00een organele administrative ale statului si ale partidului. \u00cen aceste regiuni, Kremlinul a preferat sa acorde locuri de munca musulmanilor \u00een defavoarea rusilor si a refuzat, cu c\u00e2teva exceptii, angajarea rusilor veniti de prin alte parti. Au fost \u00eenfiintate noi universitati locale si au fost promovate limbile \u201enationale\u201c. S-au pus astfel bazele formarii unei noi generatii de conducatori, de cadre administrative, de intelectuali si ingineri. \u00cencetul cu \u00eencetul \u00eensa, aceasta politica avea sa tinda spre o limitare a pozitiilor limbilor \u201epanislamice\u201c, araba, persana, turca, croind indirect o cale pentru revenirea limbii ruse ca forma dominanta de comunicare \u00eentre aceste nationalitati.
\nToate acestea se \u00eent\u00e2mplau \u00eentr-o perioada de grava penurie, cu sursa \u00een traditionala ram\u00e2nere \u00een urma a economiei rusesti, \u00een arhaismul remanent \u00een regiunile periferice, \u00een distrugerile Primului Razboi Mondial si de razboiul civil, precum si \u00een blocada puterilor coloniale \u00eempotriva t\u00e2narului stat sovietic. Saracia si mizeria \u2013 de multe ori chiar foametea \u2013 erau omniprezente. \u00cencep\u00e2nd cu 1922, subventiile acordate de stat pentru regiunile Asiei Centrale au trebuit diminuate si mai multe scoli publice sovietice au fost \u00eenchise. Ramasi fara salarii, profesorii \u00eesi abandonau posturile. Iata de ce scolile musulmane locale, care functionau pe baza de voluntariat si prin subsidii oferite de populatiile locale, au \u00eenceput sa reprezinte singura cale de educare a populatiei.
\n\u201eC\u00e2nd n-o sa le mai puteti asigura voi p\u00e2inea, n-o sa mai \u00eendrazniti sa le-o refuzati oamenilor pe-a lor\u201c, declarase Lunacearski, Comisar al poporului pentru Educatie, spre a contracara presiunile \u201eateilor puri si duri\u201c care priveau cu ostilitate concurenta cresc\u00e2nda facuta de reteaua scolara islamica si care, incapabili sa ajute sistemul scolar sovietic, gasisera solutia descurajarii sistemului concurent. Eforturile statului sovietic \u00een favoarea educatiei au fost totusi constante si p\u00e2na la urma eficiente, \u00eensa toleranta sa fata de reteaua islamica de educatie, chiar marcata uneori de o viziune sociala conservatoare, acuzata ca atare de adversarii ei, a semanat frustrare \u00een r\u00e2ndul multor cadre comuniste. \u201eLibera concurenta\u201c dintre Islam si comunism se anunta mai puternica dec\u00e2t se prevazuse, si din aceasta cursa comunistii nu ieseau \u00eentotdeauna victoriosi.
\nToate aceste pricini puse laolalta au determinat autoritatile sa suprime, \u00een 1924, subventiile publice acordate tribunalelor islamice. La toate nivelurile, \u00een sistemul sovietic fierbea o \u201erevolutie \u00een revolutie\u201c. Noua legislatie era, \u00een fapt, adesea imposibil de pus \u00een practica fiindca multe femei care refuzau sa accepte un mariaj aranjat de familie sau sa se marite cu un sot poligam nu aveau \u00een schimb niciun mijloc de a-si lua viata \u00een propriile m\u00e2ini de vreme ce nu-si puteau gasi un loc de munca \u2013 si asta at\u00e2t pentru ca nu aveau o educatie, c\u00e2t si din cauza lentorii reconstructiei economice.
\nEra asa-zisa perioada a \u201eNoii politici economice\u201c (NEP), c\u00e2nd bolsevicii au tolerat renasterea unui sector privat \u201einvadator\u201c \u2013 ce contribuia la o relansare a activitatii economice, dar care atragea si surplusul, at\u00e2t c\u00e2t era \u2013, dovedindu-se mai apoi incapabili sa alcatuiasca un program ambitios de investitii, reconstructie si dezvoltare. \u00cen acest context de lupta \u00eempotriva subdezvoltarii, a lipsei de educatie si de re\u00eenviere a \u201eregionalismelor\u201c peste tot \u00een URSS, Stalin si partizanii sai au preluat gradual puterea si au impus centralizarea si etatizarea economiei, masuri ce le-au permis sa imagineze acele gigantice programe de dezvoltare ce aveau sa \u00eendrepte \u00eentreaga tara spre o industrializare si o modernizare fara fr\u00e2u, cu costuri umane de multe ori dramatice.
\nAceasta noua politica a facilitat trecerea efectiva de la vechea Rusie, ramasa \u00een urma statelor dezvoltate, la promovarea sociala a unei mase de oameni provenite din clasele populare, mai ales din regiunile traditional marginalizate, ca atare si din regiunile musulmane. \u00censa a fost o politica pusa \u00een act printr-o disciplina de fier, care cerea coeziune economica, centralizarea prioritatilor de investitii, militarizare a comportamentelor, unificare politica, lingvistica si ideologica. Revenirea la o politica de privilegiere a limbii ruse ca \u201elimba de \u00eentelegere\u201c mergea alaturi de\u00a0 relansarea unei politici de uniformizare ideologica, apta \u00een principiu de a \u201edepasi\u201c \u201elocalismele\u201c \u2013 nationale si religioase. Marxism-leninismul, ideologie inventata sub Stalin printr-o interpretare rigica a marxismului si a g\u00e2ndirii lui Lenin, s-a impus progresiv, \u00eencep\u00e2nd cu finele anilor 1920, ca discurs absolut necesar acestei etape.
\nAceasta politica va v\u00e2na, \u00een ciuda numeroaselor opozitii din s\u00e2nul partidului conducator, asa-numitele pe atunci \u201edeviatii nationaliste burgheze\u201c din republicile non-ruse, vazute de multi altii drept o metoda mascata de a permite \u00eentoarcerea partizanilor sovinismului rus dur. \u00cen acest context generalizat la scara \u00eentregii URSS, Moscova a lansat \u2013 mai ales \u00een numele drepturilor femeii \u2013, o serie de atacuri \u00eempotriva Islamului, cunoscute sub numele de \u201ekhudjum\u201c \u2013 traductibil prin atac, ofensiva, chiar agresiune. Cu ocazia zilei internationale a femeii, pe 8 martie 1927, au fost asadar organizate manifestatii de masa la Taskent, Samarkand si \u00een alte orase cu majoritate musulmana, prin militante ale organizatiilor de femei sovietice care suferisera diferite forme de opresiune \u00een familiile lor. Mici grupuri de femei musulmane au urcat atunci pe podiumuri si si-au dat jos valurile \u00een public, dupa care le-au dat foc. Se preconiza astfel nasterea unei \u201efemei noi\u201c, cu o \u201econstiinta de otel\u201c, capabila sa puna umarul la realizarea c\u00e2t mai alerta a obiectivelor de modernizare puse la cale de Moscova. Militantele comuniste au trebuit prin urmare sa renunte la valul care le fusese permis p\u00e2na atunci, mai ales daca lucrau \u00een educatie sau expuneau idei politice \u00een moschei.
\n\u00cen acelasi timp, societatea stalinista a redevenit o societate care, dupa marile dezbateri si legislatii feministe din anii 1920, care proclamasera o libertate radicala \u00een materie de sex si de relatii sexuale, favoriza conservatorismul. Au putut fi remarcate astfel, \u00een viata cotidiana, anume compromisuri \u00eentre islamism si comunism. A fost iarasi ridicata \u00een slavi conditia de mama, \u00een 1930, \u00een locul femeii individualiste si autonome a anilor 1920, iar basmaua traditionala a tarancii ruse a devenit iar mai de pret dec\u00e2t parul descoperit al \u201eburghezelor decadente\u201c. Avortul a fost interzis din nou, pe fondul accentuarii unei politici de crestere a natalitatii. Toate acestea erau niste realitati care, de altfel, le permiteau femeilor musulmane traditionale sa-si pastreze modul de viata, fara a mai cauta sa ocupe locuri fruntase \u00een viata politica si sociala, lasata acum \u00een grija barbatilor.
\n\u00cen aceasta perioada, si aici ca si prin alte parti, s-au ivit pe firmament doua tipuri concurente de femei, puterea arbitr\u00e2nd situatia conform raporturilor de forta interne: pe de o parte, femeia urbana, educata, proletarizata si \u00eembracata c\u00e2t mai discret posibil dupa normele moderne occidentale (fusta lunguta, absenta decolteului etc.); pe de alta parte, taranca muncitoare la colhoz, mama a mai multor copii, \u00eembracata \u00eentr-o rochie larga si cu parul ascuns sub batic. Fusesera, \u00een schimb, cu totul date uitarii \u00eenvataturile leniniste de tipul: \u201eSuntem absolut \u00eempotriva oricarei ofense aduse convingerilor religioase!\u201c Caci \u201ekhudjum\u201c-ul de care pomeneam a avut, printre alte urmari, pe aceea ca elevii musulmani, \u00een special fetele, au fost retrasi de la scolile sovietice sau au demisionat din uniunile de tineret comuniste.
\nFamiliile acestora au avut atunci de suportat presiuni si represiuni. Femeile fara val s-au crezut \u00eendreptatite sa le denunte pe cele care nu renuntasera la portul traditional, fiind, \u00een schimb, ele \u00eensele agresate de barbati si tratate drept prostituate. S-au \u00eenregistrat violente, violuri si chiar crime, pe care noua propaganda oficiala le exploata mereu \u00een chip unilateral, \u00een limbajul \u201eluptei pentru modernitate si \u00eempotriva obscurantismului\u201c, si nu vorbea de violenta dec\u00e2t daca fusesera agresate femeile \u201eprogresiste\u201c, niciodata \u00een celalalt sens. S-a \u00eenregistrat asadar o culpabilizare sistematica a credintelor religioase, prelungita p\u00e2na \u00een iunie 1941.
\nAceasta politica a condus la arestarea, persecutarea si condamnarea la moarte a mai multor lideri religiosi, \u00eensa regiunile musulmane din URSS n-au fost \u00een ansamblu atinse de deportarile \u00een masa ce au marcat partea europeana a Uniunii. Toti demnitarii religiosi au fost persecutati sau tinuti sub supraveghere constanta p\u00e2na la invazia nazista. Moment \u00een care liderii sovietici si-au amintit\u00a0 de necesitatea revalorizarii unor sentimente profund \u00eenradacinate \u00een popor, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t nu putini sefi religiosi musulmani din URSS \u00eesi \u00eendemnau \u00een acelasi timp coreligionarii sa ia parte la \u201eMarele razboi patriotic\u201c pentru apararea patriei socialiste, la \u201eJihad\u201c \u00eempotriva invadatorului nazist si neo-pag\u00e2n.
\nComportamentul patriotic \u00een s\u00e2nul Armatei Rosii sau \u00een \u201eofensivele de productie\u201c pentru front al majoritatii soldatilor sau muncitorilor musulmani sovietici \u00een acest razboi a fost exemplar, dar frustrarile si suferintele adunate \u00een mai bine de zece ani explica si de ce musulmanii facuti prizonieri de catre nazisti s-au raliat formatiunilor nationale stimulate de acestia pentru a combate inamicul sovietic sau de pe linia Atlanticului. Totusi, \u00eencep\u00e2nd cu 1941, religia islamica si-a aflat o pozitie recunoscuta \u00een societate, moscheile si lacasurile de educatie religioasa au fost redeschise.
\nA aparut astfel o serie de studii interesate de posibilitatea unei convergente \u00eentre valorile islamice si principiile marxiste, cel mai adesea fiind trecute sub tacere elemente acestor doua viziuni asupra lumii ce puteau parea incompatibile sau care pur si simplu cereau o dezbatere deschisa. Oricum, faptul le-a permis musulmanilor sovietici sa puna mai temeinic \u00een valoare acele elemente ale credintei islamice care clamau egalitatea si justitia sociala, precum si egalitatea dintre sexe. Cu timpul, structurile sociale traditionale \u2013 precum mahalla \u2013, care grupau, fara sa tina cont de originile sociale, locuitorii aceluiasi mediu, s-au reorganizat \u00een noi orase si aglomerari de blocuri cu chirie subventionata de stat. Si nu era neobisnuit ca un secretar al comitetului Partidului comunist, chiar de cel mai \u00eenalt rang, sa poposeasca \u00een acelasi timp la scoala islamica \u2013 informala, dar tolerata de regim \u00een acel moment.
\nDe asemenea, mai multe persoane provenite din familii de contra-revolutionari, dintre basmaci sau care trecusera prin razboiul civil au \u00eenceput sa fie primite \u00een Partidul comunist \u00een anii dezghetului post-stalinist si chiar sa ocupe functii de conducere, juc\u00e2nd pe ambiguitatea legitimitatii lor obtinute \u00een calitate de contra-revolutionari \u00een mediile traditionaliste si a celeia obtinute \u00een cercurile \u201emoderniste\u201c, gratie diplomelor stiintifice si a recent dob\u00e2nditelor aptitudini de \u201ebuni gospodari\u201c. A \u00eenceput asadar sa se \u00eenfiripe o societate \u201epost-sovietica\u201c, pe jumatate musulmana, pe jumatate sovietica si, \u00een acelasi timp, pe jumatate traditionala, pe jumatate modernista, mai ales \u00een \u00eenaltele foruri ale Partidului comunist. Educatia religioasa lasa totusi mult de dorit, fapt care a condus, dupa dezmembrarea URSS, la aparitia unor grupuri islamice cu o cultura destul de sumara, dublata de un radicalism militant agresiv.
\nAbia astazi se pot distinge \u00eensa cu oarecare claritate consecintele ambigue ale perioadei sovietice \u00een chestiunea afirmarii \u201enationale\u201c din noile state independente \u201emusulmane\u201c URSS-iste sau din republicile autonome musulmane aflate acum \u00een cadrul Federatiei Ruse. Ambiguitate eliberata masiv, macar \u00een aparenta, de pretentiile obtinerii unei sinteze \u00eentre valorile \u201edinamice\u201c si \u201erationale\u201c ale Islamului si principiile \u201eprogresiste\u201c si \u201erevolutionare\u201c ale marxismului. Daca parasim discursurile oficiale, se vede \u00eensa bine ca mostenirea musulmana, chiar edulcorata, face cu adevarat parte din viata popoarelor din Asia Centrala post-sovietica, fara ca prin asta \u201eidentitatea sovietica\u201c sa fi disparut. Fapt ce a inspirat acestor societati un sentiment de superioritate vadit, chiar o anume aroganta fata de populatiile statelor musulmane vecine, care, cum se poate auzi adesea, \u201en-au avut norocul de a face parte din Uniunea Sovietica si de a cunoaste binefacerile progresului adus de ea\u201c.
\nAmbiguitati, asadar, care ar putea, abordate dintr-un unghi pozitiv, sa stimuleze inovatia \u00een aceste societati, pastr\u00e2ndu-le \u00een acelasi timp ancorate \u00een tot ce le-a dat traditia mai bun si mai frumos. Dar, pe de alta parte, si ambiguitati care, deocamdata, alimenteaza disperari ce pot fi exploatate \u00een directii dintre cele mai rudimentare si mai excesive.
\nC\u00e2t despre situatia sa \u00een Rusia, proclamat acum \u00een constitutie drept una dintre cele patru \u201ereligii nationale\u201c, Islamul se sprijina pe o retea de republici autonome, dintre care emblematica ram\u00e2ne Tatarstanul. Acest stat joaca rolul de promotor al intereselor economice si diplomatice ale Rusiei \u00een lumea musulmana, \u00eentr-o concurenta tot mai acerba, e adevarat, cu statul cecen oficial, care, dupa ce si-a eradicat separatistii si \u201ewahabitii\u201c, e \u00een m\u00e2na unui potentat cu relatii \u00een confreriile traditionale \u2013 ceea ce nu l-a \u00eempiedicat sa se faca primit de regele saudit si sa se roage \u00eempreuna cu acesta la Mecca si, \u00een acelasi timp, sa negocieze o \u00eentelegere a politicilor ruse si saudite \u00een domeniul petrolier. Mai ram\u00e2ne, \u00een aceasta Rusie aflata \u00een prefacere, ceva din suflul egalitarist al lui Sultan Galiev, \u00eengropat acum fara urma \u00een noul ambient de capitalism oligarhic? Poate\u2026
\nEste acesta un aspect care atesta, de altfel, si ambiguitatea marxistilor fata de religie \u2013 respinsa \u00een principiu din cauza caracterului sau de \u201ejudecata pre-stiintifica\u201c, dar neabordata \u00eensa ca spiritualitate, credinta, mistica. Ambiguitati de \u00eenteles \u00een contextul epocii, c\u00e2nd aceste problematici nu mai erau practic abordate nici de catre oamenii bisericii, \u2013 iar bolsevicii nici macar de Vatican nu s-au grabit sa se disocieze din prima. Si se stie doar ca Lenin vedea \u00een iezuiti un model de organizare a bolsevicilor… (Vezi: Rinat \u0160igabdinov, \u201eCahiers d’Asie centrale\u201c, nr. 13\/ 14,\u00a0 \u201eDe la question du socialisme islamique. De la question du socialisme islamique au Turkestan: le parcours d’Arif Klevleev (1874-1918) \u201esDespre problema socialismului islamic. Despre socialismul islamic din Turkestan: traiectoria lui Arif Klevleev (1874-1918)t, traducere de Ali\u00e9 Akimova.)
\nResping\u00e2nd ideea unei lecturi unilaterale a trecutului sovietic, sa ne reamintim totusi ca bolsevicii au suprimat pedeapsa cu moartea dupa ce au preluat puterea si ca n-au reintrodus-o dec\u00e2t atunci c\u00e2nd fortele contra-revolutionare au deschis razboiul civil. Dupa aceea, la sf\u00e2rsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, c\u00e2nd se parea ca victoria asupra nazistilor adusese pacea mondiala, conducatorii sovietici au abolit din nou pedeapsa cu moartea, reintroduc\u00e2nd-o abia la \u00eenceputul Razboiului Rece. Iata c\u00e2teva aspecte care arata ca sistemul represiv sovietic nu avea o viziune statica, ci una dinamica asupra unei societati imaginate \u00een termenii unui progres social compatibil cu idealul comunist.
\nAcest caracter ambiguu al Uniunii Sovietice, de la \u00eenceputurile sale p\u00e2na la sf\u00e2rsit, trebuie subliniat tocmai pentru ca acest stat a fost efectiv creat din start pe baza unor entitati care se bucurau de o autonomie reala si a disparut atunci c\u00e2nd aceste entitati si-au proclamat independenta, dupa o perioada \u00een care rivalitatea dintre fortele centrifuge si centripete fusese arbitrata de Moscova.<\/p>\n

 <\/p>\n

Traducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La Moscova, Comisariatul poporului \u00eensarcinat cu problemele musulmane superviza \u00eentreaga politica a statului sovietic \u00een raport cu Islamul. Pozitiile cheie din acest minister erau ocupate de musulmani destul de atasati fata de traditie, dar care posedau si oarecare cunostinte marxiste \u2013 fapt ce a generat progresiv conflicte interne, duc\u00e2nd apoi la divizarea lumii islamice. Cercetatorii… Cite\u0219te mai mult »Marx, Lenin, bolsevicii si Islamul (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7740,3224,3388,7741],"class_list":["post-11947","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-bolsevici","tag-islam","tag-musulmani","tag-statul-sovietic"],"views":1780,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11947","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11947"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11947\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11947"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11947"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11947"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}