{"id":11931,"date":"2012-05-24T14:39:00","date_gmt":"2012-05-24T12:39:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11931"},"modified":"2012-05-24T14:39:50","modified_gmt":"2012-05-24T12:39:50","slug":"parerea-lui-rousseau-despre-guvernul-ponta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/parerea-lui-rousseau-despre-guvernul-ponta\/","title":{"rendered":"Parerea lui Rousseau despre Guvernul Ponta"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen timpul intonarii Imnului de Stat, cetatenii, de la fotbalisti la oamenii politici, se lasa cuprinsi de un fior solemn, adesea cu sinceritate. La ceremonia de depunere a juram\u00e2ntului de catre membrii noului cabinet, emotia era sporita printr-un cumul de factori conjuncturali. Destul de neasteptatul succes al motiunii de cenzura, la care se adauga destul de rapida nominalizare a reprezentantului opozitiei (fiind proaspata \u00een memoria natiunii asigurarea Presedintelui ca nu i-ar \u00eencredinta lui Victor Ponta nici macar volanul unei furgonete), la care se adauga scorul confortabil al votului de \u00eenvestitura (vorba aceluiasi Domn Presedinte: 284 e aproape de 322&#8230;), precum si ora de noapte a solemnitatii (22,30) amplificau emotia. Parca asistam la desav\u00e2rsirea unei minuni.<\/strong><\/em><br \/>\nMalitiosi, catam si la expresia Presedintelui, sa-i descifram trairile, ca e si el om, chiar daca i se spunea acum c\u00e2tva timp Zeus. \u00cen cazul sau stimulii emotionali puteau actiona cumva invers, dar speram a-i citi pe chip niscaiva semne ale viitoarelor evolutii politice. Hazardata speranta! Pe c\u00e2t de expresiv si de extrovertit pare Dl. Basescu, pe at\u00e2t de bine stie sa-si disimuleze ad\u00e2ncul sau interior, care depaseste Groapa Marianelor. Iata ca nici acordurile solemne, completate cu factorii de emotie enumerati, n-au scos la suprafata stari lumesti asteptate de adversarii sai \u2013 cum ar fi ranchiuna, st\u00e2njeneala, iritarea, \u00eencr\u00e2ncenarea \u2013 ci doar o foarte stralucitoare jovialitate. Nu a\u00a0 avut-o din prima clipa. A dob\u00e2ndit-o \u00een momentele \u00een care ascultau cu totii \u00een pozitia de drepti ceea ce se asculta \u00een pozitie de drepti. Clocea ceva.<br \/>\nClocea ceva pe l\u00e2nga ceea ce ticluise \u00een intimitatea biroului sau, cu lista noului guvern \u00een fata. Stiut fiindu-i stilul de a strecura pe neasteptate o \u00eentrebare cu subtext, o aluzie, un biletel roz, un fitilas c\u00e2t de mic, era prea greu de crezut ca la un asemenea prilej ar fi lasat pe seama spontaneitatii plata c\u00e2torva polite. Pe Florin Georgescu l-a tachinat vesel, amintindu-i pesemne ca i-a propus sa-l faca premier, iar acum se multumeste\u00a0 cu pozitia a doua. Lui Andrei Marga i-a refuzat \u00eendelung si ostentativ \u00eentinderea m\u00e2inii, vorbindu-i \u00eencruntat, probabil despre Mussolini. Pe Mircea Diaconu \u2013 vector de opinie \u00een talk-show-uri, sa nu uitam! \u2013 a pus at\u00e2ta presiune \u00eenc\u00e2t redutabilul actor a \u00eencurcat cu totul miscarea scenica sf\u00e2rsind prin a-l prinde de brat pe Presedinte pe la spate. Nu i-a iertat dec\u00e2t pe cei ne\u00eensemnati pentru el si pe&#8230;Victor Ponta. Ciudata retinere.<br \/>\nAdevarul e ca Dl Victor Ponta a devenit, parca peste noapte, alt om. Alt om politic! Parca si-ar fi facut un\u00a0 transplant de cap sau de caracter. Am urmarit fiecare gest, fiecare vorba, fiecare raspuns, fiecare idee \u00eencep\u00e2nd cu seara \u00een care Presedintele i-a anuntat desemnarea. I-am dat si note. Zece pe linie. Un singur noua. Sa fie omul providential de care Rom\u00e2nia avea disperata nevoie?<br \/>\nToti cei pe care \u00eei cunosc si cu care schimb impresii marturisesc aceeasi surprindere. Perfecta atitudinea cu care a primit desemnarea (sobru dar nu sfidator), perfecte fermitatea si retinerea cu care statueaza raporturile dintre \u201epalate\u201c, minunat accentul convingator pe legalitate, onorabila rezolvarea drepturilor banesti jecmanite, \u00eenteleapta relatia cu finantatorii externi, brava atitudinea \u00een problema autonomiei universitare (miezul adevarat al diversiunii cu U.M.F. T\u00e2rgu Mures), pragmatica dar si corecta decapitarea liniei de mijlocasi a fostei administratii, plina de rafinament optiunea tactica electorala de la toamna, redutabila prima iesire \u00een strainatate, curajoasa si principiala asumarea politicii externe&#8230; Toate acestea \u00eentr-un rastimp infim si consecvent constitutionale.<br \/>\nFara a-i scadea meritele Domnului Ponta, ram\u00e2ne un mister cum de, apreciindu-l totusi, at\u00e2tia oameni nu i-au banuit anvergura. Mutarile sale ca prim-ministru denota siguranta, chibzuinta si bun-simt politic care nu pot fi ale unei singure persoane. Poate ca 40 de ani e v\u00e2rsta optima a propulsarii la v\u00e2rful politicii, c\u00e2nd av\u00e2nturile tineretii nu s-au stins \u00eenca iar inhibitiile batr\u00e2netii nu s-au instalat. Poate ca dispune si de date si solutii demult chibzuite \u00een laboratoarele de g\u00e2ndire \u00een care s-o depozita rezerva de supravietuire nationala. Ar fi bine sa existe asa ceva, la adapost de calamitatile puterii. \u00cen sf\u00e2rsit, mai este posibil ca primavara politica instaurata la 2 mai sa fie amagitoare, o noua iluzie spulberata a bietului popor rom\u00e2n. Refuz aceasta ipoteza fie si din observatia simpla ca mai jos dec\u00e2t ne afundasem nu mai era loc. Ceasul al doisprezecelea, din nefericire, a fost mai \u00eentotdeauna ceasul nostru aducator de noroc.<br \/>\nPartea proasta e ca dupa un al doisprezecelea ceas salvator \u00eencepe mereu o noua zi, cu o noua prima ora de noapte. Oare ce p\u00e2ndeste din \u00eentunericul imediat urmator?<br \/>\nUn prim semn \u00eencurajator ar fi acela ca inspiratul prim-ministru are parte de o echipa capabila. Domina profesionistii, nu s-a mai apelat la mazete, belferi si curtezane. Au fost evitate, fie si cu oarecare cruzime, vulnerabilitatile; stacheta respectabilitatii a fost ridicata mult deasupra echivocului prezumtiei de nevinovatie, ceea ce e normal si drept \u00een cazul demnitarilor. \u00cencepe a se contura o conditie care seamana cu onoarea. Prioritatea legii constituie si ea o ancora pentru speranta.<br \/>\n\u00cengrijorarile vin nu de la Victor Ponta, ci dinspre Jean-Jacques Rousseau. Pronosticul, de principiu, al acestuia e mai pesimist. Si (al naibii genevezul!), p\u00e2na acum a cam avut dreptate. Parerea lui din discursul adresat \u201eRepublicii din Geneva\u201c pe c\u00e2t e de magulitoare pentru seniorii mariti, prea onorati si suverani ai unei republici cu traditie, pe at\u00e2t e de rezervata pentru cei neobisnuiti \u201ede lunga vreme cu o \u00eenteleapta independenta\u201c. Verdictul g\u00e2nditorului e fara menajamente: \u201ePopoarele care s-au obisnuit sa aiba stap\u00e2ni nu mai sunt \u00een stare sa se lipseasca de ei\u201c.<br \/>\nAfirmatia este nu numai deprimanta, ci si confirmata de istoria noastra recenta, foarte recenta sau \u00een desfasurare. De parca ar fi cunoscut faimoasa tranzitie, Roussseau continua: \u201elu\u00e2nd drept libertate o lipsa de \u00eenfr\u00e2nare care este contrariul acesteia, revolutiile le arunca (pe popoare) aproape \u00eentotdeauna \u00een bratele unor seducatori ce nu fac dec\u00e2t sa le \u00eenaspreasca lanturile\u201c.<br \/>\nCe putem spera noi, cetatenii Rom\u00e2niei din anii 2012-2014, este ca sirul seducatorilor sa se fi \u00eencheiat. Dar cu aceasta libertatea nu e asigurata. Mult mai importanta si mult mai dificila este iesirea din confundarea libertatii cu lipsa de \u00eenfr\u00e2nare. Aceasta confuzie dezinvolta s-a extins si s-a \u00eendesit \u00een toate straturile sociale si demografice. Iar ca si cum forta instinctelor si a individualismului nu ar fi fost suficiente, defrenarea a fost stimulata si prin subcultura, apologia falselor modele, exilarea sperantelor, triumful tupeismului, asmutirea directa spre primitivism civic, capitalizarea vulgaritatii, complacerea \u00een anomie.<br \/>\n\u00cen joc nu sunt doar soarta si rezultatele unui nou guvern, ci instituirea, \u00een sf\u00e2rsit, a unui nou stil de a guverna. Tema e restructurarea haosului. Pentru ca, revenind la Rousseau, cetatenii \u201esa fie nu numai liberi, ci si demni de aceasta\u201c, va trebui ca toti, de la vladica la opinca si de la Presedinte la condamnatul pe viata sa \u00eenteleaga si sa accepte \u201ejugul de onoare\u201c al legilor, precum si (aici J.J.R. parca face o aluzie directa la noul guvern rom\u00e2n) \u201enimeni sa nu poata impune recunoasterea de catre stat a celor facute \u00een afara legii\u201c.<br \/>\nIata ca preocuparea noastra de a descifra viitorul \u00een temperatura relatiilor Presedinte \u2013 Guvern este secundara fata de miza uriasa a prezentului. Este frivol si riscant sa privim desfasurarile ca pe un meci de box. Dar, pentru ca a revenit vorba la protagonistii din ring, mai eram dator sa comentez ce-o fi ticluit T.B. \u00een timpul imnului si la ce proba i-am acordat lui V.P. \u201edoar\u201c nota 9. Cele doua amanunte sunt legate \u00eentre ele.<br \/>\nCred ca T.B. a intrat \u00een Sala Unirii putin melancolic, stiind ca, pentru prima oara, nu va \u00eent\u00e2lni acolo privirea admirativa a cuiva anume. Imediat ce a \u00eenceput ceremonia a zarit \u00eensa o pata de culoare ce i-a convertit aleanul \u00een pofta de misto. Spontan si ludic, cum \u00eel stim si \u00eel iubim, a ascutit sageata pastr\u00e2nd-o pentru final (\u201ereplica de aur\u201c \u00eei zic specialistii \u00een comunicare). Si, \u00eentr-adevar, dupa rostirea alocutiunilor oficiale, prefac\u00e2ndu-se ca a \u00eencheiat, a facut un pas \u00eenapoi si lateral si a rostit off the record, dar c\u00e2t sa auda toata lumea: \u201eFara sampanie! Apropo &#8230; (\u00e0 propos oare la ce?). Vad ca v-a mai ramas cineva de la P.D.L. (Pauza cu suspans). Acolo, \u00een grupul sustinatorilor, este cineva \u00een portocaliu&#8230;\u201c zise si pleca, r\u00e2z\u00e2nd sacadat.<br \/>\nPentru Rousseau ar fi fost de ne\u00eenteles fanatismul cromatic din politica rom\u00e2neasca. E dovada penibila a lipsei militantismului real, reducerea competitiei politice la universul microbismului stupid. Dar camerele TV si sicofantii grijulii au facut cerc \u00een jurul doamnei remarcate de Presedinte. Era Daciana S\u00e2rbu. \u00cen cea mai importanta zi pentru sotul ei, s-o fi fram\u00e2ntat mult cum sa se \u00eembrace ca sa epateze. Cine stie ce cumatra perfida i-a recomandat rochia de o culoare mult prea vioaie pentru tenul deschis si aerul ei candid. Scutur\u00e2ndu-se de felicitatori, premierul si-a facut loc, a prins-o de brat si a tras-o din \u00eembulzeala spre iesire. Daciana, politicoasa, a \u00eencercat sa termine o fraza. Noul brat ferm al tarii a zv\u00e2cnit-o, depunct\u00e2ndu-si titularul. Desi, culmea, rochia nici nu era portocalie! Era corai.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen timpul intonarii Imnului de Stat, cetatenii, de la fotbalisti la oamenii politici, se lasa cuprinsi de un fior solemn, adesea cu sinceritate. La ceremonia de depunere a juram\u00e2ntului de catre membrii noului cabinet, emotia era sporita printr-un cumul de factori conjuncturali. Destul de neasteptatul succes al motiunii de cenzura, la care se adauga destul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/parerea-lui-rousseau-despre-guvernul-ponta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Parerea lui Rousseau despre Guvernul Ponta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[7732,7731,6,1382],"class_list":["post-11931","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-daciana-sarbu","tag-guvernul-ponta","tag-traian-basescu","tag-victor-ponta"],"views":2168,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11931","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11931"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11931\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11931"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11931"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11931"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}