Exista pe vremuri o colectie la nu mai stiu care editura: Scriitorul X. Viata si opera. In general colectia respectiva era calauzita de ideea ca viata trebuie sa-si merite opera si viceversa, opera incununeaza cu merele de aur ale Paradisului imaculata biografie a respectivului scriitor: concordanta dintre fond si forma era perfecta, potrivit normei estetice a lui Nedosivin si a ucenicului sau autohton Baleanu (\u201eContinut si forma in arta\u201c, 1959) conform careia opera e forma, iar biografia \u2013 continutul. Respectiva estetica uitase dupa Marea revolutie socialista din octombrie 1917 ca un client al puscariilor ca Fran\u00e7ois Villon sau un \u201eaurolac\u201c notoriu ca vesnic drogatul Baudelaire contraziceau vehement norma concordantei realist-socialiste dintre forma si fond, dintre opera si biografie. O puzderie de scriitori rom\u00e2ni contrastau si ei cu stralucire contrarevolutionara inacceptabila cu noua directie estetica dupa pravila leninista. Cum erau morti, multi au scapat de puscarie. Au fost arestate doar cartile: \u201eCartea cartilor interzise\u201c s-a ingrosat intr-un cincinal (1948 \u2013 1953) c\u00e2t o trilogie epopeica, inghitind cam tot relieful inalt al literaturii rom\u00e2ne si pastr\u00e2nd doar ciulinii baraganului. Blestemul biografiei se tine scai p\u00e2na azi de opera unor mari scriitori. Iti vine sa crezi ca scriitorul e mai bine sa fie doar o parere de om, ca marele Bacovia, inc\u00e2t biografia lui de om muscat de dintele istoriei sa nu-i mai fie scoasa pe nas in detrimentul operei. Dar si \u201eparerea de om\u201c Bacovia, judec\u00e2nd dupa cartile celui mai important exeget al poetului din Bacau, Constantin Calin, are o biografie consistenta si chiar incarcata, nu lipsita de c\u00e2teva grave \u201ecompromisuri\u201c, repede semnalate de noua critica literara anticomunista: intr-o anumita parte, finala, a vietii si operei lui Bacovia, acesta s-ar fi facut sluga comunistilor. De un Arghezi ori G. Calinescu ce sa mai spunem?! Un \u201ecameleon\u201c, primul, un \u201evalet\u201c obedient, al doilea \u2013 dupa opinia unor critici ori filozofi intransigenti si reciclati de dupa 1989… Despre aceasta veche si neistovita tragere la raspundere a operei de catre biografie scrie, in \u201eSaeculum\u201c, Dumitru Radu Popescu intr-o epistola catre Constantin Trandafir: \u201eArghezi, Ungaretti, Baconsky si merele\u201c. Ce cauta \u201emerele\u201c aici? Prozatorul o ia de departe, de la Adam si Eva care, nu-i asa, trec printr-un episod biografic nefericit, cel cu merele din Eden impinse catre ei de cuv\u00e2ntul \u201es\u00e2s\u00e2itului\u201c, sarpele ce le st\u00e2rneste pofta si orgoliul cunoasterii divine: marul otravit al ispitei va fi muscat pricinuindu-le prabusirea. De ce a recurs Dumnezeu la aceasta ispitire a creaturilor lui prin interventia sarpelui introduc\u00e2nd in \u201ebiografia\u201c lor curata marul otravit al macularii si caderii din rang? Prozatorul nu ne spune. Putem doar banui, pe urmele poetului din Lancram, ca ar putea fi vorba aici de o carenta de incredere a Creatorului divin in propria lui creatie: ispitirea primului om vadeste nesiguranta Divinitatii ce-l supune astfel, prin ispitire, la un examen al fidelitatii. Altfel, sigur pe perfectiunea creatiei sale, de ce ar mai fi simtit Marele Orb (cf. Lucian Blaga) nevoia sa-i ispiteasca pe primii oameni pun\u00e2ndu-le la incercare credinta si momindu-i sa cada in pacat m\u00e2nc\u00e2nd fructul oprit?! Carenta de incredere a Creatorului in creaturile lui pare vadita. Si de \u201epacatul\u201c biografic vor suferi toti cei ce vin dupa Adam si Eva, inclusiv, ori mai cu seama, cei alesi: poetii, g\u00e2nditorii si chiar sfintii, ca sa nu mai vorbim despre puscariasii de drept comun. \u201eNu incape indoiala ca \u2013 scrie undeva Lucian Blaga \u2013 ispita de care poetii, sfintii si g\u00e2nditorii sunt incercati de a dezvali, de a \u201edescoperi\u201c chiar Cuvintele dumnezeiesti, este \u201edraceasca\u201c (…) Lucreaza, din ad\u00e2ncul lor demonic, in sufletul acestor poeti si sfinti si g\u00e2nditori, nazuinta secreta si uzurpatoare de a iscodi cuvintele cu care Dumnezeu a facut tot ce este.\u201c Asa inc\u00e2t, spune D. R. Popescu, de la ispita sarpelui, a s\u00e2s\u00e2itului, se trage totul: \u201eSa retinem faptul ca intreaga existenta tragica a stramosilor nostri este marcata de Cuv\u00e2ntul sarpelui diabolic \u2013 nu de Cuv\u00e2ntul prin care Dumnezeu a facut lumea… Marul, fireste, le va aduce cunoasterea propriilor lor prabusiri si va fixa borna de inceput a istoriei omenirii\u201c. Asadar, povestea ori legenda marului otravit pune prima \u201epata\u201c, de nesters, pe biografia primilor oameni si a tuturor celor veniti (cazuti) dupa ei. In fine, revenind la ponoasele pe care le trage opera din pricina biografiei prozatorul nostru coboara \u201enitel cu picioarele pe pam\u00e2nt \u2013 si privind prin timp si prin secolii trecuti \u2013 observam ca biografiile si operele unor oameni nu se-mbuca, ba chiar au valori deosebite, asemeni diferentei dintre marul masticat de Adam si Eva si marul de aur de care se bucura Sf\u00e2ntul Ilie\u201c, cel \u201eangajat \u2013 mai spune marele prozator \u2013 in toate zilele sale intru apararea dreptei credinte\u201c. Ei bine, cu acest Sf\u00e2nt Ilie \u201eangajat\u201c sa apere cu tunete si fulgere \u201edreapta credinta\u201c cu merele lui de aur, e o problema: \u201eam inceput sa descopar ca exista in c\u00e2ntarele pam\u00e2ntesti kilograme si grame felurite pentru biografii si opere, pentru mere pacatoase si mere de aur!\u201c Acesti sfinti Ilie deveniti exterminatori, judecatori intoleranti, cu masuri si talere diferite ai unor opere excluse fiindca nu \u201ese-mbuca\u201c, vai, cu biografia \u201epacatoasa\u201c a celor ce le-au scris. Acesti sfinti Ilie mai mult sau mai putin literari devin \u201ecocosi nevoie mare c\u00e2nd se apuca sa priveasca in trecut cu m\u00e2nie. O, Ion Barbu s-a dat cu legionarii si i-a inchinat o oda lui Hitler. Rebreanu, fascist, a tradat poporul rom\u00e2n, Sadoveanu a ajuns in Marea Adunare Nationala, iar G. Calinescu s-a dat cu vajnicii reprezentanti ai realismului rosu, cadelnit\u00e2ndu-l la Academia Rom\u00e2na pe A. Toma, dupa ce in \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne\u2026\u201c nu-i acordase nici macar un r\u00e2nd. Despre A. E Baconsky s-au scris in ultimii 20 de ani destule m\u00e2rsavii. Nu s-a tinut cont in ce an doldora de proletcultism si de socialism brucanian a trait poetul \u2013 si nici macar de faptul ca dupa ce a fost dat afara din functia de redactor sef al revistei \u201eSteaua\u201c, inainte de 1960, a ramas somer p\u00e2na in 1977, c\u00e2nd, la cutremur, murind, calitatea sa de somer s-a incheiat. Se citeaza versuri despre \u201elupta de clasa\u201c (care are o teribila ironie ascunsa pentru basbuzuci!), dar nu se scoate o vorba despre \u201eFluxul memoriei\u201c sau despre romanul \u201eBiserica neagra\u201c, in care ar putea fi evident p\u00e2na si pentru basbuzucii vechi si noi ca dincolo de temelia si zidurile negre ale bisericii e vorba si despre o credinta neagra \u2013 si despre un Dumnezeu \u2013 minotaur negru!\u201c Doua adnotari as face pe marginea acestui paragraf ce acuza cu just temei omisiunile vinovate pe care unii sfinti \u201eangajati\u201c le comit asupra operei si biografiei unor mari scriitori. Prima: sa te fereasca Dumnezeu de a fi fost \u201ecadelnitat\u201c la Academia Rom\u00e2na asa cum a fost \u201ecadelnitat\u201c A. Toma de catre G. Calinescu: l-a pus pe urmasul bacanului din Urziceni la umarul genialului fiu al caminarului de la Ipotesti, arunc\u00e2ndu-l astfel pe primul intr-un ridicol fara scapare. A doua: nu-i adevarat ca in \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne\u2026\u201c divinul critic \u201enu-i acordase nici macar un r\u00e2nd\u201c. I-a acordat doua r\u00e2nduri, cu ocazia precizarii ca Virgiliu Moscovici-Monda \u201eE nepotul de frate al lui A. Toma, bunicul fiind Leibu Moscovici (1837 \u2013 1908), mic bacan in Urziceni\u201c. Revenind la A. E Baconsky si la tema \u201emerelor\u201c biografice, D. R. Popescu scrie: \u201eA. E. Baconsky nu se uita de sus la tinerii scriitori pe care-i angajase la Steaua. Juca volei cu noi, in curtea redactiei, ne recomanda si ne oferea carti, discuta cu noi despre marii scriitori ai secolului XXI. A. E. B. ne vorbea despre marii poeti italieni, din care si traducea: Ungaretti, Saba, Montale, Carducci, Quasimodo. Dar niciodata nu l-am auzit vorbind despre biografiile lor. Azi biografiile fac zarva mare \u2013 cariera mare, mare, mare, p\u00e2na la Premiul Nobel\u201c. N-a aflat prozatorul nostru dec\u00e2t zilele trecute ca \u201eextraordinarul Ungaretti a fost fascist!\u201c Dupa c\u00e2teva fragmente din poemele lui Ungaretti autorul \u201eV\u00e2natorii regale\u201c scrie: \u201eTraducerile ii apartin lui Geo Vasile, de la care am aflat ca Ungaretti a plecat voluntar in 1914: experienta razboiului l-a facut sa scrie un volum de versuri ce va fi reeditat, in 1923, cu o prefata de… Mussolini. In 1925 Ungaretti trece la fascism, semn\u00e2nd \u00abManifestul intelectualilor fascisti\u00bb\u201c. In 1960 primeste Premiul Montefeltro, in 1968 Premiul Etna Taormina. Geo Vasile ne mai spune ca la funeraliile lui Ungaretti (Roma, 1970) nu a participat niciun reprezentant al guvernului italian\u201c. Spre deosebire de soarta marelui poet italian, aceea a lui Ernst J\u00fcnger a fost ceva mai buna: \u201eSpre sf\u00e2rsitul vietii, scrierile sale au fost apreciate la justa lor valoare. Germania \u2013 si nu numai \u2013 pretuindu-i opera\u201c. Cu toate acestea, piatra de moara a biografiei unor mari scriitori apasa asupra operei lor. \u201eUngaretti, americanul Ezra Pound (plimbat intr-o cusca de circ prin pietele din Pisa \u2013 n.n.), frantujii Malraux si Celine, J\u00fcnger si destui alti mari scriitori nu s-au putut apropia de Premiul Nobel din cauza biografiilor, in schimb alti condeieri au fost onorati pentru biografiile lor\u201c. Cu at\u00e2t mai rau pentru Premiul Nobel! \u201eDaca pentru unii scriitori biografia a fost muma, iar pentru altii ciuma \u2013 mai scrie D. R. Popescu \u2013 iata ca au fost si cazuri c\u00e2nd soarta a fost mai diplomata… Ce parere aveti despre poeta Wislawa Szymborska, poloneza care, atrasa de ideile comuniste ale vremii, s-a inscris in Partidul Muncitoresc Unit Polonez si a publicat poezii pe linie, neuit\u00e2nd sa le dedice ode liderilor sovietici Lenin si Stalin. Peste ani se va rasuci si se va inscrie in sindicatul Solidaritatea. In 1996 primeste Premiul Nobel pentru literatura. Nu stiu cum este privit astazi, in Italia, Ungaretti. Ma intreb: ce s-ar int\u00e2mpla daca, astazi, ar invia Ungaretti, Baconsky, Arghezi, Calinescu \u2013 iesind din pam\u00e2nt precum mortii din Cimitirul Buna Vestire? Arghezi ar fi din nou arestat? Oare cuvintele sale n-ar fi taxate drept nepotrivite si s-ar fi dus sa vada orasul lui Br\u00e2ncusi, T\u00e2rgu Jiu? In lipsa lui Killinger, Mussolini, Hitler, Stalin, Brucan etc. cine ar putea fi astazi Baronul?\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Exista pe vremuri o colectie la nu mai stiu care editura: Scriitorul X. Viata si opera. In general colectia respectiva era calauzita de ideea ca viata trebuie sa-si merite opera si viceversa, opera incununeaza cu merele de aur ale Paradisului imaculata biografie a respectivului scriitor: concordanta dintre fond si forma era perfecta, potrivit normei estetice… Cite\u0219te mai mult »Viata si opera<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7095,7730,3059],"class_list":["post-11920","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-calin","tag-constantin-trandafir","tag-dumitru-radu-popescu"],"views":1735,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11920","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11920"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11920\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11920"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11920"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11920"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}