{"id":11910,"date":"2012-05-17T11:57:36","date_gmt":"2012-05-17T09:57:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11910"},"modified":"2012-05-17T11:59:02","modified_gmt":"2012-05-17T09:59:02","slug":"roland-garros-mon-amour-52","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-52\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (52)"},"content":{"rendered":"

Ca orice domeniu al competitiei si excelentei, tenisul comporta si exceptii. Sportul alb este un registru al senzationalului, cu toate ca frecventa petrecerii acestuia nu este una ridicata. Se \u00eent\u00e2mpla totusi ca bariere considerate de multi si de mult timp imposibil de depasit sa cada atunci c\u00e2nd vremea s-a copt. Neverosimilul devine posibil, ba chiar si real. Iar \u00een asemenea circumstante, p\u00e2na si cei mai redutabili sceptici sunt nevoiti sa recunoasca taria evidentei.<\/strong><\/em>
\nSurorile americane Williams, Venus si Serena, au cucerit \u00eempreuna, \u00een proba de dublu, nu mai putin de douasprezece titluri de Grand Slam. Fiecare, pe cont propriu, a c\u00e2stigat alte coroane din gama Marelui Slem (Venus, sapte, Serena, treisprezece). La dublu mixt, familia Williams sta ceva mai \u201erau\u201c, Venus nu are \u201edec\u00e2t\u201c doua coroane, la fel si mezina. \u00cen total, clanul condus de Richard a str\u00e2ns nu mai putin de treizeci si sase de trofee cucerite \u00een toate probele posibile si \u00een toate turneele de Mare Slem, de la Melbourne la Roland Garros, de la Wimbledon la Flushing Meadows. Nec plus ultra, nimeni nu a reusit mai mult vreodata.
\nInteresant este ca acest binom feminin compus din sportive afro-americane exceptionale a cunoscut si clipe mai delicate pe court. Fiind at\u00e2t de valoroase si domin\u00e2nd ani buni tenisul feminin mondial, surorile nu aveau cum sa evite rivalitatea fratricida. Asa s-a \u00eent\u00e2mplat la editia din 2002 a turneului de la Roland Garros. S\u00e2mbata, pe 8 iunie 2002, pe Centralul Philippe Chatrier, Venus \u00eesi \u00eenfrunta sora mai mica. Era o premiera nu numai pentru Roland Garros, ci si pentru sportul alb \u00een genere, cel putin \u00een epoca moderna: ultimul act, la un asemenea nivel, sa se dispute \u201e\u00een familie\u201c.
\nVenus, pe-atunci \u00een v\u00e2rsta de 21 de ani, este favorita. Ea a avut o \u201echenzina\u201c superba, dupa cum spun francezii, caci nu a pierdut nici macar un set p\u00e2na \u00een finala, petrec\u00e2nd \u00een medie pe meci nu mai mult de 57 de minute. Cifrele sunt exceptionale, cu toate ca zgura rosie europeana nu reprezinta tocmai suprafata favorita a primei nascute \u00een familia Williams.
\nMezina, care e mai juna cu un an dec\u00e2t Venus, este \u00eentr-o forma grozava. Ea s-a maturizat mult si promite sa calce pe urmele surorii sale mai mari. Si, amanunt important, \u00een urma cu doua luni, pe hard-ul de la Miami, Serena a \u00eenvins-o pe Venus! Este un argument serios, care trebuie luat \u00een calcul…
\n\u00cen vestiarul din complexul de la Porte d’Auteuil atmosfera este \u00eempartita. Nu e lume multa, doar apropiatii celor doua adversare se v\u00e2ntura pe culoare si \u00een camera jucatoarelor. Atitudinea surorilor este diferita. Venus e introvertita, sta cu fata \u00een prosop, are g\u00e2ndurile ei, nu pare dispusa sa comunice prea mult. Mezina, vesela, nu pare constienta de ceea ce urmeaza sa se \u00eent\u00e2mple. Ea ignora (sau se preface) ca o asteapta a doua ei finala de Mare Slem, dupa triumful de la US Open, editia 1999. Serena glumeste cu cei din jur, este destinsa, totalmente decontractata. Ba nu ezita sa-si aranjeze, cocheta, coafura, caci de ceva timp si-a vopsit claia de par negru-abanos!
\nSi finala \u00eencepe, cu un Philippe Chatrier plin-ochi. Lumea buna a Parisului vrea sa participe nemijlocit la aceasta minune tenisistica! Realitatea din vestiar este transferata pe zgura \u00eens\u00e2ngerata a terenului central. Venus joaca un tenis crispat, nu se regaseste, claritatea ei obisnuita, ca si agilitatea exemplara ce-o defineste frecvent au disparut. Publicul este deceptionat, nu e tocmai ce doreau spectatorii. Venus face numeroase duble greseli, loviturile \u00eei sunt fie prea lungi, fie prea scurte, serviciul pe prima minge nu se ridica la constanta prezumata, scurtele nu ies, iar voleul da rateuri. De cealalta parte, fara sa joace stralucit, mezina greseste totusi mai putin dec\u00e2t sora ei si, \u00een plus, \u00eesi pastreaza buna-dispozitie de la vestiar. \u00cen aceasta zi, Serena este mai puternica, mai motivata, mai \u201e\u00een partida\u201c. Dupa o ora si jumatate de joc, Cupa \u201eSuzanne Lenglen\u201c \u00eei revine celei mai mici dintre surorile Williams, scor 7-5 6-3.
\nCele doua adversare de circumstanta se \u00eembratiseaza si se saruta la fileu, rasufl\u00e2nd usurate. Venus nu este suparata, nici urma de resentiment \u00een comportamentul ei. Ba ea gaseste resursele de a se amuza, caci se intercaleaza \u00een grupul de fotoreporteri pentru a-si imortaliza mezina ce tine ridicata cupa deasupra capului… Indiscutabil, albumul familiei Williams avea nevoie de o asemenea fotografie, cu-at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t trofeul de simplu de la Roland Garros va ram\u00e2ne si unicul \u00een palmaresul altfel impresionant al clanului!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ca orice domeniu al competitiei si excelentei, tenisul comporta si exceptii. Sportul alb este un registru al senzationalului, cu toate ca frecventa petrecerii acestuia nu este una ridicata. Se \u00eent\u00e2mpla totusi ca bariere considerate de multi si de mult timp imposibil de depasit sa cada atunci c\u00e2nd vremea s-a copt. Neverosimilul devine posibil, ba chiar… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (52)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7724,7723],"class_list":["post-11910","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-serena-williams","tag-venus-williams"],"views":1401,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11910","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11910"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11910\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11910"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11910"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11910"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}